Iată-l:

Pregătiţi cina la timp. Planificaţi deja de dimineaţa sau chiar din seara precedentă ca soţul dumneavoastră să fie primit cu o cină gustoasă când ajunge acasă de la munca. Astfel vă veţi asigura că soţul dumneavoastră va şti că v-aţi gândit la el, în timp ce el era la muncă, şi că vă ocupaţi de nevoile lui. La majoritatea bărbaţilor le este foame când vin acasă de la muncă şi prin faptul că veţi găti ceva din mâncărurile lui preferate veţi asigura un bun venit călduros pentru el.

Pregătiţi-vă pentru primirea lui. Odihniţi-vă 15 minute înaintea sosirii lui, astfel veţi fi proaspătă şi atractivă când ajunge. Aranjaţi-vă machiajul, puneţi-vă o panglică în păr şi prezentaţi-vă proaspătă. Soţul dumneavoastră a petrecut mult timp între oameni obosiţi la locul lui de muncă. Fiţi interesantă şi veselă. Ziua lui de lucru a fost plictisitoare şi are nevoie de puţină distracţie şi una din datoriile dumneavoastră este să asiguraţi acest lucru. Reduceţi zgomotul. Când vine acasă soţul dumneavoastră opriţi aparatele casnice şi ziceţi-le şi copiilor să fie mai liniştiţi. Fiţi fericită că îl revedeţi. Zâmbiţi călduros şi arătaţi-vă dorinţa sinceră de a-i satisface dorinţele.

Ascultaţi ce vrea să zică şi chiar dacă aveţi multe de zis nu faceţi asta exact după sosirea lui. Prima dată să vorbească el, sigur are lucruri mai importante în mintea lui decât dumneavoastră. Nu-l deranjaţi. Nu vă plângeţi dacă soţul dumneavoastră ajunge acasă târziu sau dacă vrea să plece undeva la cină fără dumneavoastră. În loc de ceartă încercaţi să înţelegeţi ce presiune mare este pe el din cauza locului de muncă. Când este acasă sigur vrea să se odihnească şi să se relaxeze. Şi în cele din urmă nu puneţi întrebări fără rost şi nu puneţi la îndoială deciziile şi integritatea lui. Nu uitaţi că el este şeful casei, deci îşi va pune în practică propria voinţă cinstit şi corect.

Şi ţineţi minte, femeia bună ştie unde îi este locul.

Cum vă sună?

Ho, nu săriți, că n-am înnebunit. Nu e vreun ghid de bune practici conceput de mine, sunt câteva sfaturi extrase dintr-un „Manual pentru femei” care a văzut lumina tiparului în anul 1955.

Partea bună este că din 1955 n-au trecut decât 67 de ani. O perioadă de timp care, la nivelul istoriei, este o picătură într-un butoi cu apă. Și totuși, în doar 67 de ani, lucrurile s-au schimbat radical în ceea ce privește relația femeie-bărbat dintr-un cuplu.

Partea mai puțin bună este că dacă intri într-un sat oarecare din România, sau chiar și într-un oraș mai mititel, o să constați că aproape toate „regulile” din manualul de mai sus sunt în vigoare și astăzi. Ce? Să nu-mi ziceți că n-ați întâlnit și voi familii unde el „este şeful casei, deci îşi va pune în practică propria voinţă cinstit şi corect”?

Că eu am fost în casă la un șef d-ăsta care i-a zis lu’ nevastă-sa că-i e poftă de gogoși. Femeia s-a apucat să facă gogoși exact în acel moment, nu peste două ore, nu seara, nu a doua zi. S-a apucat atunci, că atunci îi era poftă șefului casei.

După care, și acum țineți-vă bine, a stat în picioare, cu farfuria de gogoși în mână, lângă fotoliul pe care șeful casei se uita la televizor. Și n-a plecat de acolo până când ăla n-a mâncat gogoșile una câte una, calm, tacticos, fără urmă de grabă. Din când în când, dacă i se părea că gogoașa pe care o are în mână n-are suficient zahar pudră, mai întingea cu ea prin farfurie unde erau celelalte.

Repet, că poate n-ați înțeles exact, în tot timpul ăsta femeia aia a stat în picioare lângă fotoliul în care ăla era tolănit confortabil și nici măcar nu se uita la ea când lua câte o gogoașă, că era prea absorbit de ceea ce vedea la tv. Toate astea cu mine de față.

Nu, eu n-am vrut gogoși. Eu doar încercam un sentiment amestecat de milă și jenă, nu-mi venea să cred că sunt de față la așa ceva. Nu, nu mint și nu înfloresc deloc, am și martori la toată treaba asta. Știu doar că pe tot parcursul „operatiunii gogoșile” m-am uitat de câteva ori la fața femeii încercând să-mi dau seama dacă o deranjează câtuși de puțin situația aia. Jur că n-am putut să citesc nimic, era ca și cum m-aș fi uitat la un grad de beton încercând să-mi dau seama dacă-i convine că afară bate vântul. Părea că nimic n-o tulbură și că tot ce se întâmplă este cât se poate de normal.

Și-acum vin să vă întreb pe voi, câți ați mai vrea să trăiți în cuplu după regulile din manualul de mai sus? Câți dintre voi ați vrea să „comandați” gogoși și să le mâncați cu femeia de lângă voi pe post de mobilier cu suflet? Și nu le întreb doar pe femei, pentru că răspunsul lor este evident. Îi întreb inclusiv pe bărbați dacă și-ar dori o femeie care să „știe unde îi e locul, nu pune întrebări fără rost şi nu pune la îndoială deciziile şi integritatea lui”?

Că eu cu siguranță nu mi-aș dori.

sursa foto: freepik.com