Astăzi avem doar recomandări de filme și un special de stand-up. Nu c-aș fi intrat în grevă cu serialele sau ceva, dar tot sper să plec și eu într-o vacanță, or nu te poți apuca de un serial pe care să-l întrerupi ca să-l mai reiei la toamnă. De-aia de când a dat căldura m-am axat doar pe filme, în ideea că zilele astea poate reușesc să mă ridic de pe canapea într-o dimineață, și să mă mai așez la loc după ce dă bruma.

👉 Godspeed – film, Netflix

A venit și acest moment despre care nu credeam că va veni vreodată. Momentul în care voi scrie aici, negru pe alb, că un film turcesc este unul dintre cele mai bune văzute de mine în ultimii ani. Și nu numai că e bun, că e bine făcut, că acțiunea te prinde, dar a reușit să mă surprindă și cu finalul.

De două ori, cu două filme, mi s-a mai întâmplat să fiu luat ca din oală, cum am pățit la Godspeed. Dar nu vă spun care sunt cele două, că dacă le-ați văzut, faceți legătura dintre ele și o să intuiți finalul lui Godspeed.

Pe scurt, sfatul meu sincer și dezinteresat, dacă ar fi să vă pot face ceva să vă uitați măcar la unul dintre filmele recomandate de mine de-a lungul vremii, ăsta ar fi în top 5.

Nfine, cert este că acest film m-a făcut să ridic o sprânceană în ceea ce privește cinematografia din Turcia. O să mai încerc și altele, și revin pe subiect.

👉 Ricky Gervais: SuperNature – stand-up, Netflix

Am mai spus pe aici că până să descopăr „After Life”, nu-mi plăcea absolut deloc Ricky Gervais. Dar acum îmi place, prin urmare, când mi-a recomandat Netflix noul lui special de stand-up, i-am dat play în secunda doi.

Băbăieți, băi, oameni buni, este demențial, am râs cu zguduituri de câteva ori. Omul este total împotriva modului în care din cauza political correctness-ului nu mai avem voie să facem glume despre aproape niciun subiect pe care generațiile astea de snoufleicși le consideră sensibile sau discriminatorii. Prin urmare, face el asta, asumat. Sincer, după ce-am văzut și Humanity (celălalt număr al lui prezent pe Netflix) și SuperNature, m-am întrebat oare cum de și-au dat acceptul cei de la Netflix să le preia. Pentru că, boșilor, în ambele Gervais face pipilică cu grație, dar și cu jet puternic, pe toate subiectele astea care în ultimii ani au devenit tabu din cauza mâncătorilor de political corectness cu gura plină.

Ia fiți atenți aici, vă dau un singur exemplu, care este printre cele mai cuminți, dar și printre cele la care am râs cel mai mult. Vorbea despre cum nu mai ai voie să faci glume despre minorități, și vine cu asta:

„Și eu sunt minoritar. Sunt un bărbat alb multi-milionar. Știți câți suntem pe Pământ? Unu la sută! M-ați văzut vreodată pe mine să mă plâng?”.

Boșilor, n-aveți idee în ce hal am putut să râd. Plus că are dreptate, și ei sunt o minoritate, dar nu-i vezi toată ziua ieșind la proteste.

👉 Last Looks – film, Netflix

Acest film, prieteni, este una dintre puținele speranțe că cinematografia nu se va transforma într-un domeniu exclusiv pentru analfabeții funcțional care se duc la un film de acțiune doar pentru bătăi.

Un film polițist decent, cu un Mel Gibson absolut imperial, cu o desfășurare a acțiunii care te prinde, dar, cel mai important, cu destul de mult umor de calitate. Au fost vreo câteva situații în care am râs pe bune, sincer, din toată inima. Pe scurt, Last Looks este un film perfect pentru weekend sau pentru o seară în care n-ai chef să-ți bați capul cu nimic pretențios.

👉 Predestination – film, Netflix

Am văzut că e din 2014 când i-am dat play, dar pentru că mă atrăgea foarte mult subiectul, am zis că de ce nu. Deși de obicei nu prea mă bag la filme mai vechi de 5 ani.

Ăsta ar fi putut fi un film mișto și deștept dacă nu exagerau cu el. Înțeleg că filmul e după o nuvelă sau ceva, „All You Zombies”, pe numele ei. Nuvelă pe care n-am citit-o, deci nu-mi dau seama dacă exagerarea e de la sursă, sau de la scenariul filmului. Cert este că deși până la un punct ideea este foarte mișto, aș putea zice genială, de la un moment al acțiunii încolo toate ițele se îmbârligă atât de mult, încât nu mai înțelegi cine sunt ăia de pe acolo. Vorbesc foarte serios.

Bine, ca să fiu extrem de sincer, există și posibilitatea să nu fie eu suficient de inteligent ca să înțeleg, dar consider că ăsta este tot un minus al filmului, nu al meu. Că dacă faci filme pentru einșteini, atunci să nu te miri că nu se uită nici dracu’ la ele. Nfine, una peste alta, eu îl recomand, pentru că te face să-ți pui mintea la contribuție, dar să-ți pui și niște întrebări.

Un alt mare plus este cât de bine joacă Ethan Hawke, un actor pe care eu îl cam desconsideram. Ei bine, nu e cazul în Predestination, unde este impecabil.

👉 The Warning / El Aviso – film, Netflix

Dacă v-a plăcut seria „Final Destination”, sau măcar ideea din spate, atunci cu siguranță o să vă placă și filmul ăsta. Au reușit spaniolii o poveste foarte mișto. Are un pic prea mult dramatism, pe alocuri, dar, na, nu se poate altfel, că sangre caliente de latini feroce.

N-au reușit să mă surprindă cu finalul, dar cred că nici n-au intenționat asta, că pare mult prea in your face. Dar ideea de bază, aceea că ce trebuie să se întâmple se va întâmpla până la urmă, au reușit să mi-o transmită. Și încă într-un mod împachetat foarte frumos. Pe scurt, eu, dacă aș fi în locul vostru, m-aș uita la el.

👉 The Fox – film, Netflix

Mă rog, deși titlul de azi vorbește despre filme de văzut, a trebuit să las aici și The Fox ăsta, o mizerie care trebuie evitată cu orice preț. Serios, rar am văzut ceva mai prost. Zici că au împărțit scenariul pe mai multe părți, după care fiecare parte a fost lucrată de alt regizor. Care scenariu, să ne înțelegem, nu era nici el vreo lumină. Bănene, și promitea atât de mult subiectul:

„The Hague-based Europol agent Simon Fox (Morgan C. Jones) leads a troubled life after he accidentally shot and killed a child. Struggling with this trauma Simon is confronted with a secret post-war resistance organization called ‘Gladio’.”

Aham, fix asta se întâmplă, doar că nimic nu e credibil și, pe lângă asta, mai e și extrem de prost jucat. Acțiune dezlânată, personaje fără nicio noimă, pasaje întregi de film la care te uiți ca prostu’ și nu înțelegi ce e cu ele. Nfine, am vrut să-l opresc de zeci de ori. De ce n-am făcut-o, n-am să înțeleg niciodată. Uite, ăsta e genul de film despre care eu cred că dacă s-ar întâmpla vreun accident și-ar fi șters de peste tot de pe unde există, dacă efectiv n-ar mai rămâne nicio o urmă din el, n-ar suferi absolut nimeni. Nici măcar ăia care l-au făcut.