Nu știu cum sunteți voi zilele astea, dar eu am nevoie de o vacanță urgent de tot. Probabil o să râdeți „mamă, dar ce obosit ești tu nefăcând nimic”, și n-aș putea să vă învinuiesc. Dar adevărul adevărat este că nefăcutul nimic este unul dintre lucrurile care te uzează cel mai tare. Mă rog, „nimic” ăla nu e chiar nimic, dar aparent așa se vede din exterior.
Nfine, ce voiam să zic este că am nevoie să plec undeva unde să fiu doar io cu mine. Și încă repede.
Până atunci, luați de citiți puținele articole de azi:
- Cât am pierdut urând manelele
- Amintirile mă QINWENUIESC
- Cea mai bună investiție pe care am făcut-o pentru mine
- Mâna sus blondele (și oamenii) care și-au luat țeapă la service auto în București
1. Nu, mersi.
2. Pățăști.
3. Interesant
4. Io-s curios ce marcă și model era acea mașină roșie? Că-n text nu scrie.
Țepari sunt peste tot, se știeeee…
Comentariu beton!18
1. am făcut pian șapte ani. cum ar spune unii dintre comentatorii tăi – îs fiartă pă muzici clasice. ei, oameni buni, vă zic doar atât – ascultați-l pe Adi de la Vâlcea cu niște solo-uri la chitară sau cântând rock. și mai vorbim noi 😁
2. despre meciurile Simonei Halep, în care-ar zice unii că-și dă cu firma-n cap, nu mai comentez de ceva vreme. știți de când? de la acel 6-2 6-2 cu Serena Williams, Wimbledon 2019. atunci am zis că restu-s can-can sau ce mai vreți voi 🙂
3. părerea mea, cu asta trebuia să-ncepi! 😉
4. ăsta-i fieful Iuliei, aștept comentariile ei.. că, na, ea îi experta la categoria ”pațachine blonde” 🤭 😀
Se dezbate încă. Ce zici?30
@irina: e vorba de manele, nu solo-uri la chitară sau rock. Io nu contest că omu’-i miez pe muzică, mie-mi provoacă greață genul muzical cu pricina.
Comentariu beton!44
@JT, așa-s eu, mai blondă, mi-e imposibil să separ manelele de maneliști! 🙂 plus că am și-un analfabetism funcțional, pricep mai greu ce citesc, mă scuzi, rogu-te! 😉
Se dezbate încă. Ce zici?20
hai că-mi înseninați ziua, când văd cât de oripilați sunteți de comentariul meu 🙂 înțeleg, toți cititorii sunteți genul intelectual contemporan, ăia care nu reverberează cu maneaua veci pururi, vă scuipați în sân de 3 ori și mai afumați și cu tămâie, să scăpați de ”urâciune” 😀 dar de Mutter de la Rammstein ce părere aveți, fini experți în muzicologie? 🤔 dar de Desert Rose a lui Sting? sau de You de la Disclosure? nu-i așa că Hasir de la Modeselektor sună fain pe repeat? ei, lăsați, Within de la Daft Punk îi la ani-lumină de manelistul Salam, nu-i așa? 😁 vă las cu My Desire de la Interpol, eventual și Surf Rider de la The Lively Ones.. dacă-i creșteți un pic tempo-ul, puteți cânta lejer peste chiar și versurile celor de la Azur, părerea mea! 🤪 puteți să râdeți, să faceți mișto, să vă oripilați sau să vă ”intelectualizați” cât vreți – eu înțeleg muzica fix ca pe un număr de magie care are loc și pe o scenă, dar și la o petrecere, e o scânteie care-ți dă și entuziasm și curaj și emoție – indiferent că vorbim de Mozart, jazz, rock alternativ, grunge, pop, folclor, muzici țigănești, manele.. dar ce știu eu despre muzică?! 😁 😀 pace tuturor! 🙂
Comentariu beton!41
@Irina, am vrut inițial să comentez la zeul rock-ului aka @Edelweiss, da’ io-s cavaler și nu las o doamnă la ananghie; așa că:
bună ziua, mai neim iz costică and ai laic tu or tri manele…
nu pricep ce termeni scriț dvs acolo, granj, alternativ io știam de curent, etc. tot ce știu (și spun) este dacă-mi place ori ba…
@costicămusulmanu, îți apreciez cavalerismul și îți mulțumesc pentru asta! 🙂 pentru tine, că ești un cavaler, fac precizarea că nici la noi în casă nu răsună manele-n draci! nu, nu ne-ncepem/sfârșim zilele-n ritmurile manelistice actuale! 😀 nu pot să le ascult, deși am făcut niște eforturi – nu-mi plac!, dar maneaua, ca gen muzical, ne arată cum am fost și cum suntem 🙂 și, frate, n-am nici atitudine superior-arogantă și dorința de a le lua gâtul celor care ascultă manele 😁 în plus, era vorba despre articolul recomandat de @MV, articol care vorbește despre o categorie muzicală prezentă în spațiul românesc din perioada fanariotă.. și că tot ce a traversat timpul și a supraviețuit e termenul de „manea” (și ritmul), că maneaua de azi e complet diferită de cea menționată de om pe-acolo.. știi, maneaua de azi poate fi considerată chiar revivalism, un fel de mișcare post-hippie.. e un fel de istorie a României 😉 daaar.. trebuie să aruncăm la gunoi tot ce este oriental și să îmbrățișăm orbește tot ce vine din vest 😀 în fine, rămâi un cavaler, costicămusulmanu, cavalerismul transcede timpurile! 😉
Se dezbate încă. Ce zici?15
merci, ma’am; de fapt nu știu cît de cavaler dar sigur asumat; nu-s muzician (dar Speranța Rădulescu a fost, printre altele, și am descoperit la dumneaei explicații la „de ce îmi place ics”) și nu vreau să fac educație nimănui (except my daughter), nu știu cum ziceți mai jos cu terța mare-mică dar aud cînd ceva e frumos; (pseudo)cultura mea muzicală nu a refuzat nimic: de la Maria Lătărețu la Carl Orff, de la Ioana Radu la Pet Shop Boys, de la Fărîmiță Lambru și Maria Tănase la Gigli și Pavarotti; blues, jazz, pop, rock (soft), clasică, folclor sau țigănească, dacă-i bună, eu ascult;
cît despre manele & țigani, am două-trei lucruri a spune: Adi de la Vîlcea ar putea vorbi aceeași limbă cu Miles Davis iar Vijelie ar putea discuta cu Quincy; minim o dată pe an, îmi pun pe youtube „taraf de haidouks”; like no other!
ca să închei, pentru „fețele subțiri”, mie îmi place mesajul din spatele acestui moment:
https://m.youtube.com/watch?v=Lm3lCA0oNOk
ioo.. fabulos 🥰 ignoranța ne caracterizează, din păcate, când vine vorba de valori, de autentic, de tradiții, puțini au habar despre ce-i aici 😐 norocul unor domnișoare cu tații-cavaleri! 🙂 altfel.. bine că știm de Johnny Depp, de Cate Blanchett, dar la lăutarii din Clejani ridicăm din umeri sau strâmbăm din nas 😐 am avut un noroc chior să-i văd.. m-a uluit vocea lui Cacurică, formidabilă. l-am auzit cântând la vioară pe Culai, având drept coardă un fir de păr de cal.. Dumnezeule-mare, ce sunete! pe Caliu l-am auzit cântând Paganini după ureche, divin. i-am mai prins o singură dată, parcă în 2008, la Paris, dar deja era altfel taraful.. cred că muriseră și Cacurică și Culai. după moartea belgianului care i-a scos în lume, n-am mai auzit nimic de ei o vreme. apoi am aflat că ar fi început o colaborare cu băiatul lui Dinescu, dar nimic concret.. sper din suflet să revină Caliu și-ai lui, câți mai trăiesc! ca să închei și eu, mie îmi place tot ce-ai zis aici! 😉 chapeau bas, @costicămusulmanu! 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?12
1. Tema asta revine asa din când în când în trend. Măcar știm pe cine trecem la scârbe. Da unii maneliști sunt muzicieni dar să numești muzică borâtura aia infectă trebuie să te cobori jos de tot. Dar cum fiecare asculta ce vrea și ce-l duce capu’ să fie acolo la ei și să învețe dracu cum și la ce folosesc căștile.
2. Rămân la credința mea ca sportul trebuie practicat și nu comentat.
3. Sensibil subiect într-o societate „tradițională” Unde eticheta lipită de gura lumii încă mai contează. Din fericire din ce în ce mai puțin iar astfel de expuneri ajută și pe cei nehotărâți dar și pe cei „rușinați”
4. Habar nu aveam că se practică mizerii din astea. Le-am făcut un scandal monstru la reprezentanță după 2 săptămâni de la revizie când au început frânele să scârțâie. Cerându-le expres sa verifice plăcuțele de frână ce aveau „mai puțin de jumătate uzură” au constatat apoi că „discurile sunt la limită”. Păi voi cum a-ți verificat plăcuțele cocoşei fără să vedeți și discurile?
Comentariu beton!44
1. Pas. Nu e deloc genul meu de muzica
2. Mester scrie mai bine decat joaca multi si stie tenis cum as vrea sa stiu si eu sa scriu orice :). Si da…mi-a fost dor de Roland Garros
3. DA. Terapia m-a scos de pe unde nici nu ma gandeam ca sunt. Si daca e ceva ce fiecare dintre noi ar trebui sa faca, e fix asta. Nu pentru ca ai ceva de reparat, ci poate pentru ca vrei sa fii pur si simplu mai bun si mai bine
4. Pas. N-am masina 🙂
Comentariu beton!21
nu-mi plac manelele și nu-mi vor plăcea niciodată, așa cum nu-mi place deloc orice muzică orientală, de la cea indiană la cea bisericească ortodoxă. sunt sătul de „jalea” din ea, de tânguirea continuă într-o infinitate de variante. chiar am ce asculta în afara unor ritmuri depresive.
cât despre simona halep, o chestie foarte importantă: presa străină serioasă a citit întâmplarea din turul 2 de la rg în cheia umanizantă a chinurilor ce se ascund în spatele performanței. presa românească, cu minime excepții (adică 30-0 și meșter) a citit întâmplarea în cheia bullying-ului obișnuit.
Comentariu beton!39
1. Gusturile nu se discută! Sau da. Îmi place muzica în general. Da’ nu chiar orice. Am fost la nunți sau petreceri unde spre spartul târgului se încingeau niște orgii pe manele…
2. Simona ne-a (mi-a) adus atâtea bucurii cu tenisul ei. Este clar că este spre sfârșitul carierei. Poate va mai avea rezultate bune, poate nu. Asta nu mă va face să uit tot ce a realizat și să o desconsider că nu mai poate, că de vrut, vrea.
3. Am trecut printr-o „aproape” depresie. Norocul meu a fost o verișoară, medic psihiatru, cu mult har pentru psihologie, cu care m-am simțit confortabil să vorbesc și am reușit să depășesc momentul. Chiar nu-i de glumit. Mă bucur să aflu de această platformă pentru că apar peste noapte tot felul de psihologi, cu studii la FF, care se cred mari specialiști și mulți se încred în ei.
4. Sunt paralelă cu subiectul, nu conduc. Pentru mine mașinile, până prin ’95, erau Dacii și restul, restul fiind identice, după percepția mea. Și nu sunt „blondă”. 😁
Comentariu beton!18
1. Deși nu sunt manelist, știu versurile la foarte multe manele… pe motiv de vecini.
Cunosc personal câteva gagici de la Conservator care rup pe manele la cântări. Am participat la câteva nunți de rockeri unde s-a dansat pe manele. În fine… fiecare ascultă ce vrea… vorba lui @Edelweiss: nimeni nu e perfect!
2. Simona azi îți face un meci mare și se crede cea mai bună și mâine da chix cu o anonimă venită din calificări… De multe ori cam asta este mentalitatea multora dintre noi, ne urcăm pe un piedestal mai sus decât trebuie.
3. Până acum am avut de a face cu 2 psihologici. Una mi s-a părut bună, una deși era frumoasă… doar atât mi-a plăcut la ea.
Ședințele de terapie, nu sunt pentru oricine și mi se par scumpe pentru nivelul de salarizare pe care îl au majoritatea dintre noi.
Lumea a început să fie mai deschisă față de psihologie, firmele au început să ofere ca și beneficiu astfel de terapii. Go for it dacă vă ține buzunarul…
4. Mdea… atenție când luați mașini, că vă fură cricul, roata de rezervă nu e de la mașina care trebuie… Chestii de genul mai ciupesc 50 de euro de fiecare poate acum cu scumpirile mai mult. Cât despre service – din nou instituția băiatului pentru mine este sfântă!
Se dezbate încă. Ce zici?10
dap. e absolut de neiertat că simona halep nu-ți satisface pretențiile și nu poți spune, cu condescendența celui care e întruchiparea succesului în lume, ca orice român neaoș, „sunt mândru de ea!”
Berenger, tu atât ai înțeles din comentariul meu că nu sunt mândru de ea.
Eu vorbeam boss de inconstanță. În momentul în care ajungi acolo sus trebuie să menții ștacheta și să te bată alea bune, sau una bună în devenire… nu una de care nu a auzit nimeni.
Ok ai o zi mai proastă, dar când se întâmplă mai mereu deja… problema trebuie căutată în altă parte.
A și încă o chestie… nu sunt genul de persoană care să ma mulțumesc cu puțin.
bănuiesc că nu ai vrut să te faci de râs când ai vorbit de inconstanță la jucătoarea cu cele mai multe săptămâni consecutive în top 10 din ultimii 15 ani, ci ai spus-o doar din ignoranță.
@Baghera: nu ” trebuie” sa nimic. Nici pentru Halep, nici pentru oricare dintre noi. Ideal, azi imi propun sa merg putin mai bine decat ieri. Dar in acelasi timp accept ca circumstantele nu duc la un mediu ideal. Si 2 pasi inainte si unu inapoi sunt buni, atata timp cat directia e inainte.
Numaru nu stiu cat mondial si comparatiile cu altii is cancer curat.
My two cents.
@Baghera: Halep e in Top 20 din 2013. La acel moment, nr 1 era Serena, cu Sharapova nr 2. Nu cred ca are sens o discutie despre constanta in tenis, dupa aproape 10 ani la nivelul asta, cu dinamica din tenisul actual. Iar Simona nu ne datoreaza absolut nimic. Am sarit de pe scaune cand a castigat turnee (inclusiv acelasi RG), acum o ingropam pentru ca nu castiga cat si cum am vrea noi la revenirea dupa aproape un an de accidentari. Nu stiu cine e mai inconstant: Simona sau noi. 🙂
1. Unde pot sa ii trimit autorului niste carne, sa aiba frigiderul plin la iarna?
Comentariu beton!27
1. Este fascinant cum un om care părea inteligent nu știe că un căcat rămâne indiferent de cât încerci să îl șlefuiești tot un căcat. Și când stai prea mult cu căcatul în mână devii, oh, well.
2. Halep nu are nimic de demonstrat nimănui, nu cred că cotizat vreunul dintre noi la pregătirea ei sau am șters-o de transpirație sau am strâns-o în brațe când era accidentată.
3. Cele mai bune investiții au fost două gantere reglabile, o bară și 150 de kg de discuri și apoi cursul lui Wim Hof.
Comentariu beton!46
Cursul lui Wim Hof? Nu stiam. Pe unde se gaseste?
@kilroy: wimhofmethod.com 😎
Thx
L’am luat după piratebay prima data. După ceva practică zilnică, repet, zilnică, i’am plătit omului 200 și ceva de dolari. Fundația lui oricum subvenționează tabere de instruire din banii ăia unora cu afecțiuni nasoale, de SLA și altele. Dacă vrei detalii practice ai mailul rubricii.
„Bine, și unde-i pierderea?
Acolo unde generația mea nu s-a putut bucura de un Salam sau Minune live, în cadrul unui festival public și cu artiști din mai multe stiluri.”
E ok, n-a murit nimeni că a pierdut o bucurie. Includ manelele la „muzică laică”. O iau ca pe o formă de exprimare brută, neșlefuită, uneori dusă la extrem, în special prin versuri. Totusi, maneaua, etimologic vorbind, e „un cântec de dragoste, de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată”, de la dex citire. Grecii au niște melodii cărora le zic „amane”-uri. Aman, aman, văleu și văleleu, tânguială muzicală cum ar veni. „Of, viața mea” e un fel de „amane” din ăsta, dar mai lejer. Alea cu dușmanii, valoarea sau mizeria aia care i-a adus lui Dani Mocanu o sentință de tribunal nu le consider manele.
Comentariu beton!24
@Anduța, să știi că maneaua are influențe și din muzica populară armâna, greacă, turcă, arabă.. sârbii au turbo-folk, bulgarii au cealga, albanezii au tallava.. ca să nu mai zic că încorporează, practic, toate celelalte genuri muzicale din cultura de masă (hip-hop, techno, jazz, rock, dance, pop și chiar muzică cultă). dar, știi, e mai greu să discerni între elementele constructive și kitsch, e mult mai ușor să ai o reacție dură 🙂 am ascultat niște manele ale Romicăi Puceanu, din anii 70, cu un contrast terța mare-terța mică din muzica blues, pfuai.. bijuterii!.. 🙂 iar muzicologul Miron Manega consideră că „prima manea înregistrată” e „Până când nu te iubeam” a Mariei Tănase! 🙂 acum, hai să ne cramponăm de erudiția precară și greșelile gramaticale inerente ale maneliștilor de după 89, de stereotipiile de limbaj și conceptele din texte – ce să zic, parcă-s unicii, că iar mi-aduc aminte de Voltaj cu Albinuța lor 😀 ce-am priceput eu din articolul recomandat de @MV ? că omul ăla cu „georgeismele” vorbește despre manelele vechi, nu despre „muzica barosanilor”, că zice de Dan Armeanca (și mai sunt ca el, vezi Azur și Generic!).. oricum, pentru mine, tâlcul articolului e ăsta – fie că ești șantierist, fie că ești absolvent de Sorbona, nu te face cult faptul că nu-ți plac manelele, ci faptul că înțelegi fenomenul! 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?25
@Anduța, ți-am răspuns la comentariu, totul e să primească și aprobare! 😀
Se dezbate încă. Ce zici?12
Mmm, ia să ascult eu „Până când nu te iubeam” cu urechi de irină. Alternativ cu o colțoasă edelweissiană. La urma urmei, omul cu georgeismele zice ceva și despre versatilitatea listei muzicale, se potrivește bine în acest context scriitoricesc muzical duminical vasilescian. 🙂 Mie îmi place cum ai abordat articolul despre manele, nu-ți fă griji pentru oripilați, o să le treacă. Sper.
@irina face nişte rezumate perfecte. Nu ştiam unde am mai citit ce a scris ea. Aici http://www.sub25.ro/cultura-urbana/exista-muzica-dupa-manea-2983.html şi pe wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Manele
Și, de asemenea, foarte interesante.
Asemănător percep şi eu speţa în cauză.
Un muzician ,,vede” altfel notele înşiruite, tempourile, intervalele, etc. şi sesizează înrudiri între secvenţe muzicale, spre deosebire de un profan care reacţionează la efectul sonor al întregii piese şi îl agrează sau nu. Un muzician iubeşte muzica în amănunt (jongleriile pe care le poate face pe partitură și revelațiile unor combinații surprinzătoare), un ascultător iubeşte ceea ce îi gâdilă lui bine urechile (proprii şi personale, vorba lui Olaf). De aici veşnicele dispute între susţinătorii diferitelor stiluri muzicale. Fiecare ar trebui să asculte ce-i place, fără să critice vehement ceea ce nu-i place. Şi cred că fiecărui gen muzical ar trebui să i se dea şanse egale în ceea ce priveşte concertele şi vizibilitatea. M-a pus pe gânduri o frază din articol: ,,Cred că dacă Minune, Salam sau Guță urcau pe scene publice în anii lor de formare se puteau dezvolta și altfel.” Şansele sunt foarte importante în orice situaţie, nu doar muzicală. Iar evoluţia ulterioară poate fi surprinzătoare dacă nişte aripi nu sunt tăiate.
Comentariu beton!26
Hey, Solandi, mi-era dor de comentariile tale. 🤗 Mie mi-a atras atenția în articol și asta: „De altfel, acum în București sunt o mână de locuri hipsterești unde se ascultă manele, se dansează pe ele și toată lumea e fericită (și educată la cum îi știu pe unii participanți).” Poate că, cine știe, noii/viitorii creatori de manele vor avea condiții de evoluție și dezvoltare mai prielnice decât strămoșii lor. iar urmașii celor care se îngrețoșau sau făceau bube pe ei de la manele, vor face mai puține. 😁
Anduţa, şi mie de comentariile tale şi ale altora de pe aici. 🤗
Un kkt. Mai terminați odată cu muzicienii și muzicologii ulii. Muzica se face pentru mase pe gustul maselor nu pentru muzicieni. Chiar și marii compozitori lucrau pentru un patron ce asigura subzistența. Iar Romica Puceanu cânta lautarească nu manele. Dacă vreți să ascultați lautarească pusa magistral pe ritmuri jazz căutați Sanda Weigl
Danezul, mi se pare o reacție cam dură și nu înțeleg de ce. Ce anume e un kkt? Manelele? Discuțiile despre manele? Din punctul meu de vedere, muzica se face și, de-aici încolo, este strict treaba mea cum mă raportez la ea. Iar eu vreau, în primul rând, să nu urăsc niciun gen de muzică. Iar ca să nu urăsc vreun gen, mă ajută perspectivele altora, inclusiv de muzicologi, muzicieni, anumiți reprezentanți ai diverselor mase de oameni. Din punct de vedere melodic, pot să spun că nu urăsc niciun gen muzical. La nivel de versuri însă, trebuie să recunosc că manelele contemporane au (*pentru mine) unele versuri care consider că ar trebui să dispară din peisajul public. La nivel de videoclipuri și imagini nu mă pronunț, nu mă uit. La concerte cu manele nu mă duc. La petreceri cu manele exclusiv n-am participat niciodată, dar am fost la petreceri unde s-au pus și manele și nu m-am oripilat, n-am vomitat, n-am fugit. Și mi se pare perfect în regulă ca genul să evolueze, să i se ofere șanse, să fie apreciat în totalitate sau parțial, atât de către mase precum și de către muzicologi ai ulii sau neulii.
Într-adevăr sunt la un nivel așa de jos mizeriile alea încât poți avea impresia că alt sens în afară de în sus, evolutiv nu au. În trading însă există mers lateral pentru consolidare iar o vorba de pe Wall Street spune: „Dacă crezi că ai ajuns la fundul oceanului și singura direcție este în sus mai gândește-te. Poți să ai sapi!”
Vă invităm să plasați manelele și alte genuri muzicale pe o scală evolutivă de la -5 la 5. Unde zero să zicem că e pe fundul oceanului. Danezul, am eu un feeling că manelele sunt la -5 pentru tine. Sau poate cel mult zero. Mai sus, nici gând, pun pariu! 😀 La 5 ce ar fi? -4, -3,-2 ….4? Poate fi și cu virgule, după cum suntem deja obișnuiți. 🙂
1. e de necitit, nu știu ce ai găsit la el
2. și ăsta e greu de digerat de dimineața
3. eu încerc terapie cu ieșit din casă pentru că face bine la căpuț, plimbat, mâncat ceva bun, un concert ceva, teatru, ieșit cu prieteni sau colegi, vacanță… poate ar fi bună și terapia-terapie dar e nevoie de timp, buget și … acceptare
4. dap, ăsta mi-a plăcut, deci uneori mai bine service ăla de colțu străzii decât ăla recomandat…
Comentariu beton!22
1. Un articol plin de „blasfemii”,nu pot să numesc altfel alăturarea unor nume legendare ale muzicii precum Led Zeppelin,AC/DC sau Sting cu Guță sau Minune… Autorul ar merita ars pe rug.Oricum, trebuia să treacă la concluzia finală,adică transformarea Untold,Neversea și a celorlalte evenimente de gen în festivaluri de manele,sa se bucure și urechea lui de o manea live cinstită…🤦
Dar,nu știu de îmi bat capul,eu oricum nu ascult muzică românească
Comentariu beton!22
să înțelegem că „îți pute” Enescu?
Se dezbate încă. Ce zici?7
De primul nu zic nimic, au zis destule cei dinaintea mea. Nici de al doilea, că nu sunt #fandemic, deci n-am dreptul să exprim opinii 😁
Cu al treilea sunt perfect de acord, sunt cei mai bine cheltuiți bani din ultima vreme.
Legat de nr. 4 și ca să nu o las pe @irina să aștepte prea mult comentariul meu 😁, treaba stă cam așa – poți să ai ghinion și dacă ești, și dacă nu ești o patzachină blondă…
Eu sunt una, dar cu toate astea am cunoștințe de mecanică probabil peste medie pentru o femeie de secs frumos și slab (la figurat, da? Că lupta mea cu grasa interioară încă nu e încheiată). Parțial pentru că îmi place tot ce face vrum-vrum (dap, mă fascinează inclusiv drujbele), parțial datorită muncii, pentru că în mare parte am de-a face cu manuale de reparații pentru mașini, TPI-uri și altele asemenea.
Așa că de țepe de gen m-a ferit Bărbosu. Până într-o zi, când Bărbosu n-a mai fost pe fază…
Mai țineți minte povestea cu mașina rămasă în drum în miez de ploaie torențială, da? E, după ce am scăpat din spinoasa situație, am zis să investighez umpic ce și cum. De ce, mă întrebați? Că doar treaba e clară – ai dat în groapă, ai spart baia de ulei, s-a fwtat motorul.
Doar că lucrurile sunt rareori așa simple cum par. Pentru că, în teorie, lucrurile nu ar fi trebuit să se întâmple așa. Pentru că, atunci când am achiziționat eu minunatul automobil, pe lista cu chestii minunate de care dispunea, pe lângă roți, volan, scaune și alte alea, mai apărea o chestie denumită pompos „pachet drumuri grele”. Ca să nu par mai tâmpită decât sunt, m-am informat cam ce anume înseamnă acel „pachet drumuri grele”. Și am aflat că implica vreo 3 aspecte:
– o gardă la sol ridicată cu câțiva mm (habar n-am dacă era chiar real sau ba, că n-am stat niciodată să măsor și să compar cu altă mașină fără dotarea asta, ci am luat-o de bună ca atare)
– amortizoare mai rigide, așa, ca pentru gropile de pe la noi
– șiiiiiii, piesa de rezistență, un scut metalic la partea inferioară, cu rolul și scopul de a proteja trebile mai delicate de pe sub mașină. Cum ar fi, să zicem așa, absolut aleatoriu…baia de ulei.
Booon. Mașina fiind nouă și eu încă foarte naivă la vremea aia, am decis că îi voi face toate reviziile și alte lucrări de întreținere la un service autorizat de la o reprezentanță oficială. Numai că, ce n-am gândit eu, e că și la service-urile autorizate de la reprezentanțe oficiale, tot niște băieți lucrează…
Și așa se face că, la una dintre revizii, scutul metalic al mașinii mele s-a despărțit de dânsa, găsindu-și locul probabil pe mașina cuiva care „știa un băiat”, iar pe mașina mea a ajuns un amărât de scut de plastic, vai steaua lui, că nu era bun nici să faci lingurițe de plastic pentru înghețată din el.
Treaba asta am aflat-o însă când era mult prea târziu, pe pielea, motorul și banii mei… Prost să fii, ghinion să ai 🤷♀️
Comentariu beton!19
Iulia, să știi că îți admir prudența și diplomația cu care ai ocolit „cartofii fierbinți” ai zilei 😁😅 altfel, n-am așteptat degeaba părerea expertului, mersi 😅
😁 Azi n-am chef de paie pe foc, că am de treabă 😜
Plus că e posibil să mă baneze MV de pe blog, că am făcut mișto de sportul cu balonul rotund 🙈
1. Poate o fi ceva adevăr. Marginalizarea genului muzical merge mână în mână cu marginalizarea etniei. Fiind destul de mulți, e greu să fie absorbiți de o civilizație superioară și educați în spiritul ei. Să nu mai vorbim de calitatea educației noastre.
Apoi, genul acela de muzică nu se pretează la scene mari, la festivaluri cu jde mii participanți. Este muzică de petrecere, grupuri restrânse. Fix nunți și botezuri. La fel ca muzica populară, care avea ascultători din câteva sate adunate, în varianta cea mai optimistă. Nu se scandează versurile, nu se sare în sus, nu se fac valuri. Se dansează, în pereche sau horă.
Bine, mie mi se pare că nici folk-ul nu merge pe scene foarte mari.
Pe de altă parte, am ascultat de curând ceva manele cu versuri foarte în trend. Chakre, karma, toate prostiile de oameni prezenți și treziți. Deci nu’s chiar așa de rupți de realitatea noastră.
Fără dovezi, că nu urmăresc evoluția muzicii românești, eu am siguranța că multe dintre vedetele noastre colaborează cu maneliști când au nevoie de un ban în plus. Sau de un suflu nou în operele lor.
1. Ideea articolului mi se pare o porcărie sinistră la care….nu achiesez și n-o voi face niciodată. Unele chestii nu sunt negociabile sau relativizabile.
2. Nu mă interesează. N-am fost mare fan când era pe val, nu-s nici acum.
3.Deși publicitar, articolul e interesant. Sunt clar în target, doar că cel mai probabil nu mă voi întîlni veci pururi cu vreun specialist în buruieni pe creier. Lipsă totală de de încredere și apetit în a-mi desface băierile pungii cu pitici și amintiri. Singurul mod în care mai dezlegam ușor limba era să fiu beat trăsnet, dar cumva semicoerent și cu chef în a aborda subiecte personale în loc să explic de ce ce Baiazid și-a furat-o original la Ankara după ce făcuse praf armata occidentală la Nicopole cu puțini ani înainte. Rar de tot, niciodată când fac pauză de băut. Deci, pas. Dacă nu-s capabil să mențin un echilibru prin forțe proprii, ghinion.
4. Nu-s bucureștean sau blondă, așa c-am sărit peste de la titlu.„fugit irreparabile tempus”, cum zicea badea Virgil când vedea că l-a prins asfințitul în crâșmă cu colegii de fugărit muze.
Duminică faină, așteptăm colegul cu muzică, de-i chiar muzică.
1. Nu am o problemă cu genul în sine ci cu faptul că sunt forțată să ascult indiferent dacă vreau sau nu.
2. Câștigă, pierde, ca orice sportiv.
3. Exact așa.
4. Da, pățit. Dar pentru că aveam mașina înmatriculată pe firmă, n-am putut apela la ANPC. Am schimbat service-ul.
Mulțumesc pentru selecţie!
Am lipsit câteva zile de aici, pentru că m-am aranjat iar într-un mare fel. În ultima zi a congresului la care am fost în Timişoara, m-am împiedicat de o terasă de lemn şi am căzut cu genunchiul stâng într-o margine ascuțită, despicându-mi pielea pe toată suprafața (tăietura are vreo 7 cm). Am fost la UPU unde colegii s-au ocupat exemplar de mine şi m-au suturat la mare artă (le-am pus în vedere că plec la Malaga şi vreau să mă prezint bine pe plajă 😉). În drum spre spital mă gândeam tragicomic că aş fi luat coroniță la articolul cu accidente stupide.
Revenind la articole:
1. Mixed feelings. Adevărul e că nu-mi pică urechile dacă mai ajunge câte o manea la ele, unele chiar mi se par amuzante. Într-adevăr unii manelişti au capacități vocale impresionante şi orchestrație excelentă în spate, dar de aici până la a te lamenta că n-ai avut parte de concerte live de largă audiență e cale lungă. Apologia manelelor e dusă la extrem. Nu cred că-ți mor chiar toți neuronii când le asculți, dar nici nu te fac superior.
2. Îmi plac descrierile lui Meşter. De Simona ce să zic? O apreciez aşa cum e, cu succese şi eşecuri.
3. Foarte util articolul. Şi eu am beneficiat enorm de pe urma terapiei. Este într-adevăr scumpă, dar se pot găsi şi psihologi care lucrează în contract CAS.
Alt aspect important: documentați-vă la cine alegeți să mergeți. Există tot felul de coach-i, consilieri, etc, care nu au absolvit facultatea de Psihologie şi nici nu au formare de psihoterapie.
4. Nu am maşină, dar am în vedere mesajul articolului pentru viitor.
Duminică faină tuturor!
Personal nu-mi plac manelele dintr-un motiv foarte simplu: sunt plicticoase. Ai auzit una, le-ai auzit pe toate. Atât muzical, cât şi ca texte. Acelaşi ritm, aceleaşi tremolo-uri, aceleaşi versuri. Booooring!
Pe de altă parte Taraful de la Clejani – că a pomenit cineva mai sus – n-are cu manelele nici în clin nici mânecă.
1. Manelele sunt ca tinitusul: nu le ascult, dar le aud.
2. Nu mă dau în vânt după comentatorii de sport care se chinuie să fie fănuş-chirilieni.
3. Am fost la psihoterapeut, mai degrabă am fost dus de mână, după ce m-am depresat post-cafteală minerească în ’90 şi ambasada Franţei mi-a refuzat viza pe motiv de democraţie românească. De atunci, pentru mine imnul Franţei este „La Merdeillaise”. Revenind la psihoterapeut… De ce aş plăti pe cineva ca să-i ascult păsăreasca pretinzând că mă cunoaşte pe faţă şi pe dos? Tot singur am ajuns să mă tratez; şi fără recidive.
4. Am carnet, dar n-am maşină
Deci bag bere, nu benzină.