Salutare și bine ne-am regăsit în pace! De când bat câmpii pe aici cred că s-a observat că încep lista cu o serie de elucubrații personale, unele mai bune, altele destul de nasoale. Promit că încerc să mă rafinez, de ieșit nu știu dacă îmi iese.
Nfine, am luat hotărârea ca atunci când intră în scenă poveștile voastre, eu trebuie să fac un pas în spate și să las ce aveți voi de spus să curgă.
Este rândul poveștii lui Anouk, respect doamnă, să ai drum lin în viață.
…
Să încerc să spun în câteva vorbe, care e relația mea cu muzica.
De când mă știu, casa noastră a răsunat de muzică. De obicei era jazz. Ochii tatei sclipeau când auzea sau povestea despre jazz. În tinerețe, împreună cu unchiul meu și câțiva prieteni, a înființat și cântat în primul band de jazz de la noi din țară. Și împreună cu colegii de trupă, a organizat primul festival de jazz. Festival care, încă, se ține anual, la Ploiești.
Felul în care asculta el jazz m-a făcut să simt muzica în fiecare celulă.
Duminica dimineața ne trezeam în sunet de muzică simfonică. Tata ne ajuta să ne imaginăm, să transformăm sunetele pe care le auzeam, în povești.
Au fost ani sumbri în care ascultam, pe furiș, “vocea Americii” unde auzeam o muzică la care altfel, nu aveam acces. Erau vremuri în care abia aveam ce mânca și prin acoperiș intra ploaia. Dar la noi în casă cânta muzica și noi dansam. Împreună, părinți și copii.
Prima iubire a venit la pachet cu muzică nouă. Am descoperit timid rock-ul.
În anii 90, când am ajuns prin București și am cunoscut oameni noi, m-am simțit intimidată când am descoperit câtă muzică există. A urmat o perioadă tumultoasă plină de descoperiri, pentru mine. A urmat viața mea.
Realizez acum că au fost ani de liniște. O liniște care urla. N-am recunoscut-o și n-am auzit-o. Când a răbufnit în mine a fost un rock care mi-a rupt coaja de pe răni, care m-a obligat să mă doară. A fost o muzică care m-a trezit și m-a prăbușit. A fost ca un stimulator cardiac fără de care n-aș fi putut să trăiesc.
A fost muzica care m-a vindecat și m-a înviat.
Muzica pe care am ascultat-o la recomandarea ta m-a obligat să mă conștientizez. Și să fac pace cu mine.
Astăzi continui să susțin o școală de muzică pentru copii, înființată de un prieten, director al Filarmonicii din Ploiești. Această școală își desfășoară cursurile în imobilul în care s-a născut acea primă trupă de jazz despre care povesteam mai sus.
Sunt multe pe care le mai am de învățat. Și multă muzică care să mă însoțească în călătorie. Iar când mă voi duce, mă voi duce dansând pe muzica sufletului meu.
…
Pentru gânduri bune, gânduri nasoale, recomandări, aveți: [email protected]
NEWS
🔵 Derek Sherenian, care a trecut pe la Dream Theatre, Alice Cooper, Billy Idol, prefațează viitorul album cu noul lui single. Omul este zeu pe clape și cred că o să scoată ceva bine.
🔵 Obsidious este un proiect internațional bazat pe trei ex-membri din Obscura, un death metal foarte tehnic cu părți de clean vocals. Sună totul foarte lucrat așa că așteptăm albumul.
🔵 O știți pe aia cu așchia care sare nu știu unde, băiatul lui Ian Scott, nenea de la Anthrax, a făcut și el ceva band, Honeybee. Au scos și un cântec care nu este foarte rău.
🔵 Stray from the Path pun suflet mult în ce au de spus, așa cum îi stă bine unei trupe de hardcore punk.
🔵 Soulfly scot la înaintare rădăcinile lor sudamericane, iar Max face ce știe mai bine, adică merge la rupere.
La rubrica de albume care merită peste 4,5 anduțe îmi este destul de greu să mă hotărăsc ce să pun. Multe, foarte multe albume de pe lista mea de suflet, și-au păstrat forța impactului de-a lungul anilor. Altele, nu. De aceea înainte să le prezint aici, le mai dau o ascultare și dacă ceva ce am ascultat ultima dată acum șapte ani, îmi aduce starea aia care trebuie, le arunc fără milă în fața voastră. Unele nu mai fac asta și atunci le mai pun să mai colecteze praf și speranțe că data viitoare o să fie mai bine.
Pentru ce veți asculta acum, vă sfătuiesc să luați o pereche de căști, să stingeți lumina și să vă lăsați purtați de muzică.
Este genul de doom care îmi place, departe de doomul hipsterilor consumatori de apă raw vegană, este doomul acela minunat și plin de mistere, plin de promisiuni. De durere în cazul de față. Avem aici povestea unei femei căreia boala i-a răpit copilul și totul privit, judecat și simțit prin ochii bărbatului de lângă ea. Toată căderea ei prin ochii lui.
🔴 Hamferð – Támsins likam. Ce fac feroezii ăștia, pentru că oamenii sunt din Feroe, este o demonstrație de artă, una extrem de bine scrisă, un carusel de emoții intense.
Dă-i play AICI
Acum să trecem la treabă:
➡️ Novarupta (Suedia) – Carrion (2022) – 4 din 5
Ceva extrem de bun, care nu s-ar fi regăsit pe lista mea obișnuită, lungă sau foarte lungă, pentru că am niște preconcepții absolut tâmpite, cum ar fi : nu îmi place numele bandului, titlul albumului și tot felul de rahaturi care nu au nici o relevanță.
Șansa lor a fost că nu prea aveam atunci ce să ascult, așa că hai, să îi dau un spin. Și bine am făcut, pentru că este a nu știu câta oară când fac prostia asta cu motive inventate, pentru că suedezii au muzică foarte bună aici.
Instrumental, post-metal, blackened sludge, cu teme ca depresia, anxietatea socială, toate astea se simt din muzica lor. Este muzica pe care versurile ar fi încărcat-o inutil.
Chiar și cetățeni ca Baghera pot da play cu încredere.
Dă-i play AICI
➡️ Syberia (Spania) – Statement on Death (2022) – 4 din 5
Mi-am învățat lecția cu Novarupta și chiar am așteptat premiera LP –ului spaniolilor. Nu cu foarte multe așteptări, recunosc, dar cu destule speranțe. După un Seeds of Change din 2019 absolut delicios, chiar eram curios pe ce cărări vor păși băieții.
Prieteni, nu că le-a ieșit, au dat de pământ cu muzica. Un album instrumental absolut impresionant, puțin mai greu ca cel din 2019, probabil pentru că au un nou baterist care a impus un nou ritm.
Sunt absolut încântat.
Dă-i play AICI
➡️ Tómarúm (USA) – Ash in Realms of Stone Icons (2022) – 3,8 din 5
Black metal progresiv, un black pentru neni mai pretențioși, cu urechi sidefii. Unul foarte bine scris și excelent produs. Are totuși câteva mici sincope, care nu îl trag prea mult în jos, sunt pasaje care le-aș fi vrut puțin mai clare, mai puțin haotice. Una peste alta un produs excelent care merită aprofundat fără regrete.
Dă-i play AICI
➡️ Dischordia (USA) – Triptych (2022) – 3,9 din 5
Aici intrăm pe terenul metalului extrem, pentru băieți răi și fete rele. Vom da play la un brutal death, unul disonant, foarte tehnic, unul care mie îmi intră în suflet ca salata de vinete în tractul digestiv al lui Vasilescu.
Dă-i play AICI
➡️ Ibaraki (USA) – Rashomon (2022) – 4 din 5
Matt Heafy, nenea care se ține de microfonul celor de la Trivium, s-a gândit că i-ar sta bine și lui să aibă un proiect solo. Ceva mult mai diferit decât ce face el în mod obișnuit și ca să fie sigur l-a invitat și pe Nergal. Și a ieșit un progresiv extrem cu faze de metalcore extrem de rele. Omul frunzărește legendele japoneze unele foarte neprietenoase cu somnul. Bun bine.
Dă-i play AICI
➡️ Terror (USA) – Pain Into Power (2022) – 4 din 5
Îmi era dor de un hardcore de excepție ca lui Vasilescu de vară, un dor zguduit de frisoane și oarecum vinețiu. Și a venit, cu coaie de oțel, cu furie și pumni strânși.
Un album de ascultat după o frecangeală din aia absolut mizerabilă de la șefu’ ăla nu foarte competent și venit clar pe pile.
Dă-i play AICI
➡️ Watain (Suedia) – The Agony And Ecstasy Of Watain (2022) – 4 din 5
Dacă cineva credea că veteranii suedezi nu mai ceva relevant de spus pe scena blackului demonic, s-a înșelat grav. Albumul ăsta le-a ieșit așa cum trebuie. Lecție de black, lecție de muzică. I-am ascultat prin 1999 sau 2000 și în anii ăștia nu m-au dezamăgit foarte tare.
Dă-i play AICI
➡️ Fozzy (USA) – Boombox (2022) – 3 din 5
Era și timpul pentru ceva mai soft, pentru suflete soft, un heavy catchy bun pentru rulat sarmale, iarbă sau întors clătite. Acum, din punctul meu de vedere, să nu vă așteptați la vreun masterpiece. Unor amici le-a plăcut mult, dar sunt cetățeni cărora ce ascult le provoacă dureri de cap atroce și unora din cauza șocului, spun unele guri slobode și rele, disfuncții erectile. Mie nu, death metalul este prentru mine ca o serenada nebună de feromoni, unii cu viagra, eu cu death metal.
Dă-i play AICI
Acum vă las, dacă aveți idei care să facă lista mai bună, nu ezitați. Mă înclin, ca de obicei, vă mulțumesc pentru că sunteți aici în fiecare duminică, aveți grijă de voi și de ai voștri!
Bine ați venit și enjoy the music!
Mișto poveste @Anouk!
O îmbrățișare caldă de la mine!
Salutări tuturor și sunete plăcute în difuzoare!
Novarupta, Syberia și FOZZY poți încerca lejer. Syberia este o bijuterie.
Da ai dreptate Syberia este mișto!
Mulțam de efort! Numa’ bine se potrivesc “sunetele”, că tot am de făcut curat prin casă.
De curiozitate, care ar fi o formație doom pentru hipsteri?
@Anukoi, orice band care amestecă sludge cu doomul clasic și mai bagă și drone. Trebuie să fii foarte zeu ca să îți iasă ce trebuie. Marea majoritate dau fail. Poți încerca Foreshadowed, Primitive Man, Dopelord, Monolord, încearcă de la ăștia Rust.
Sunt multe. Poate o să scriu despre sub genuri cu trupe nu chiar mainstream.
Scurt și cuprinzător. Azi n-am pălărie, da’ un fir de păr alb tot îmi zmulg drept omagiu pentru rândurile scrise succint și simplu de către domnia dumneavoastră. Sărut mâna!
Sincer, sunt încântat că ești pe aici.
Mă scuzați că v-am confuzat … mă adresam lui Anouk. Da’ și tu meriți un maximum de Herr Rockwritter 🤪🤭
Blushing.
M-am obișnuit să mă regăsesc în multe povești care apar aici, fie că sunt articole scrise de MV, texte ale celor din comunitatea de aici sau recomandări de duminică, încât să citesc pe blog, ce am scris eu despre muzica din viața mea, nu-mi pare așa ciudat cum mă așteptam.
Mulțumesc, Edelweiss, că ți-ai făcut timp să asculți poveștile celor care vor să spună ceva. Mulțumesc și că ai ales să ne împărtășești din pasiunea ta și să ne arăți că mereu mai există ceva nou care merită ascultat.
@BaGheRa, merci!
Duminică faină!
A fost o plăcere, Anouk!
Salutare Edel&the gang!
Mi-a plăcut cum ai povestit @Anouk, te îmbrățişez şi îți doresc succes cu şcoala de muzică ❤
Mulțumesc pentru recomandările de astăzi, mi-a gâdilat în mod plăcut urechiuşele Syberia.
Săptămână bună tuturor!
Salutare, Ametist. Yep, Syberia a fost o surpriză plăcută.
Mulțumesc, @Ametist! Te îmbrățișez și eu! 🤗
Mulțumim, Mr. Edelweiss!
Munca dumneavoastră este apreciată și importanță, măcar pentru o parte din noi.
Cetățenii din Feroe (Hamferð – Támsins likam), întradevăr, reușesc să transmită o gamă interesantă de senzații. Să fie primit, zic!
Novarupta (Suedia) – Carrion (2022) – 4/5 – nu sunteți singura persoană care face greșeala să se împiedice de aspecte lipsite de relevanță. Pe de altă parte, sunt și destule exemple în care prima impresie este cea corectă, pentru că de ce nu, exteriorul, reflectă uneori cu exactitate, interiorul;
Syberia (Spania) – Statement on Death (2022) – 4,5/5 – albumul în sine, nu e neapărat mai greu, doar te pune să muncești mai mult la procesarea noului ritm, aparent impus de noul baterist. Recunosc, am fost reticent inițial, dar tocmai, nu trebuie să pornim de la idei preconcepute;
Tómarúm (USA) – Ash in Realms of Stone Icons (2022) – 3/5 – puțin alandală pe alocuri. Nu’s pretențios, cu urechi sidefii, dar nu am avut răbdare să înclin balanța către pozitiv… a rămas așa, în coadă de peste;
Dischordia (USA) – Triptych (2022) – 3/5 – mda, prea tehnic pentru mine… deci nu;
Ibaraki (USA) – Rashomon (2022) – 4/5 – bun și cu cei de la Trivium, bun și solo cu Nergal, bun când trebuie ținută mintea trează;
Terror (USA) – Pain Into Power (2022) – 3,5/5 – mno, depinde… dacă șeful depășește o limită, ce cântă cetățenii ăștia e posibil să ofere o justificare pentru reglarea unor aspecte dureroase;
Watain (Suedia) – The Agony And Ecstasy Of Watain (2022) – 3/5 – puțin în afara sferei mele de toleranță… să fie pentru alții;
Fozzy (USA) – Boombox (2022) – 3/5 – merg pe mâna dumeavoastră, da’ nu sunt convins că-i bine.
Câteva piese de pus la colecție, câteva de trimis unora pentru dureri de dinți, per ansamblu o zi bună. Mulțumesc mult.
Chapeau!
Oho, Mann, sunt în extaz când văd comentarii ca al tău, detaliat, cu ce ti’a sau nu ti’a plăcut . Excelent, bro. Ține-o tot așa poate se ia și la alții. Mulțam.
Btw, chiar vreau o povestire când muzica a însemnat ceva special în viața ta, atunci. Ceva îmi spune că a fost.
Deci anul acesta, în toamnă, va fi ediția a XVII-a a Ploiești Jazz Festival. Wow, foarte mișto moștenire.
Edelweiss&Mihai, o curiozitate: de ce nu sunt postări cu rubrica pe fb-urile lui MV?
OK. Fiind neofit în alde social media l’am întrebat pe Mihai. Vroiam promovare mai mare. Dar oamenii ar fi intrat de curiozitate, datorită expunerii de pe pagina lui Mihai, fără să fie neapărat atrași de muzică sau de comunitatea de aici. Ar fi fost artificial. Toți care intra aici sunt curați. Vin pentru muzică, pentru ce scriu eu și ce comentați voi.
Și sunt al naibii de mândru de fiecare om care intră aici.
Comentariu beton!15
În această comunitate discriminăm pe bază de curiozitate?😱 #lăsaț’curioșiisăvinălacolț!😛 Ce vreau să spun e că nu pricep. Credeam că orice e pe blog, ajunge și pe fb. Ca peste tot, și acolo sunt oameni interesați sau neinteresați de muzică. Nu văd care e problema ca primii să poată accesa articolul duminical muzical și din fb, la fel ca pe oricare alt articol. Desigur, nu văd nici care ar fi problema în cazul curioșilor neinteresați de muzică. X frumos și aia e.
Ha, mi-ai amintit de cantareata Anouk – great voice, heavily underrated 🙂
Fozzy e fost wrestler si l-am descoperit si eu intamplator, cu piesa Judas 🙂
Și Anouk arăta foarte mișto să nu uităm acest amănunt deloc superficial.Și doamna care a scris este foarte finuță.
Vedeți că acest domn a scris și o carte pentru copii, Aventurile căpitanului Ronț, citită copiilor înainte să am idee cine este.
@krossfire, de acolo mi-am și ales nickname-ul (numele meu fiind varianta românească) mai cu seamă că m-a chinuit și pe mine talentul și prin 1984, când organizam adevărate spectacole la școală, am scandalizat lumea apărând pe scenă cu un look și un sound rock.
Wow, păi în 1984 se putea lăsa cu exmatriculări, nu?
@krossfire, cam da. Am scăpat după ce am promis să nu mai facem surprize de genul ăsta.
Portals și Zeit (știu ca ai zis de Rammstein, totuși e un album super, după a patra ascultare curje ca mierea, deși e depresiv, pervers, ironic cum doar Weltmeisterii de Rammstein pot fi).
Eu zic că Rammstein din punct de vedere muzical nu mai au ceva nou de oferit. Au un sound propriu și trag de el. Punctul lor forte rămâne liveul.
Ai în mare parte dreptate, dar având doar 8 albume, nu au ajuns sa plictisească și contează și calitatea pieselor, chiar dacă sunt asemănătoare ca stil, iar calitatea e wunderbar.
Cred ca trei sferturi din trupele metalcore sau black scot aceeasi piesa de 100 de ori pe 10 albume, nu mai vorbim de death metalul post 2000, majoritatea power metalului.
Aici nu prea sunt de acord cu tine. Death metalul post 2000 este într-o fază efervescenta, se inovează tot timpul.
Despre Hamfero n-are rost sa mai spun ceva. I-am vazut live si m-au frant. Rau.
Las aici un album fain.
Depressed Mode – Decade of Silence
https://www.youtube.com/watch?v=jBiwFEwHll0
https://www.youtube.com/watch?v=pDtXNckpqvc
io is ala cu „baga si aici”. 2021. un singur om. El centreza, el da cu capu, el inregistreaza.
as zice 9/10 doar ca sa las 10/10 pentru nimeni. Nu e nici o piesa sa nu imi placa