Articol scris de Iulia.
…
Că tot întrebase Mihai oare pe unde se ascund ăia 60 și ceva la sută din populație care, conform unui sondaj, sunt practic… tâmpiți, well, I got news for you! Sunt aici, printre noi. Știu, vi se pare ciudat, aveți impresia că oamenii din jurul vostru sunt normali, că voi nu vă învârtiți în cercuri d-astea și, mai ales, că oamenii inteligenți, cu școală și cu o aparență de normalitate nu au cum s-o ia pe ulei așa rău încât să se încadreze în ăia 60%. Îmi pare rău să vă anunț, dar fix așa e! Și o să dezvolt pe 2 exemple.
Primul: mirifica reclamă de mai jos. Vă rog eu mult de tot să vă uitați la ea. O să vă moară câțiva neuroni, asta vă garantez. Iar pentru cazul în care nu vreți să vă uitați, vă fac eu un mic rezumat:
Apare EA, care ne explică cum soțul ei nu mai e bărbatul de care s-a îndrăgostit (original, nu-i așa?); mutra ei obidită și tonul funebru pe care vorbește te duce cu gândul că o fi vreo reclamă la ceva supliment de trezit soldățelul; dar apoi, ne spune că a primit o recomandare de la mă-sa – hopa! Deja mi se dusese mintea la probleme cu prostata sau hemoroizi, că doar nu ți-o recomanda mă-ta Viagra pentru gineri-su… Dar stați! Aflăm rapid că a pus în practică sfatul mămichii și „rezultatele nu au întârziat să apară!” Și ne arată o siluetă d-aia umană ca în reclamele la vitamine și ne dezvăluie produsul: PĂCĂNELEEEEEE! Ok, n-o fi vorba chiar despre păcănele d-alea clasice, cu LĂMÂIE-LĂMÂIE-LĂMÂIE, dar în esență, tot păcănele sunt.
Finalul apoteotic ne prezintă un dialog între ea – acum mult mai puțin nefericită și el – am vrut să scriu încântat, dar m-am mai uitat o dată și are mai degrabă o meclă de zici că trebe să meargă la o extracție dentară… În fine, divaghez. Deci, ea, fericită nevoie mare, îl întreabă pe el pe la cât vine acasă, iar el îi explică cum că nu știe, că merge să „bage un bilet” (sau ceva de gen, a treia oară n-am mai avut nervi să mă uit).
Băi, deci da? Mă-sa ei, adică soacra lui, i-a recomandat să-l trimită pe fraier la păcănele, să se simtă și el din nou bărbat, să fie fericit și relaxat! Voi vă dați seama de inepția acestei reclame? Hai, mâna sus toți cei cărora v-a sugerat mama soacră să vă mai luați și voi o pauză de la nevastă și să mergeți să băgați un bilet, „să vezi ce bine o să te simți dup-aia, maică!”
Ei, și aici voiam de fapt să ajung: vă spun cu siguranță că oamenii implicați în această reclamă, de la ăla care a scris textul, la clientul care a aprobat-o și la toți ceilalți care or mai fi avut de-a face cu ea, sunt parte din ăia 60%! Categoric! Nu are cum să fie altfel. Eu înțeleg că s-a vrut a fi funny, spirituală, probabil chiar … altfel, dar e de o tâmpenie inexprimabilă. Lăsând la o parte faptul că n-o prea văd io pe fo nevastă trimițându-și de bună voie bărbatu să prăduie banii familiei, băi, dar soacra? Pe bune? O și văd pe maică-mea (care de altfel are o relație foarte ok cu soțul din dotare), spunându-mi într-o zi: „Măi mamă, măi, mai trimite-l și tu pe omul ăla la o păcănea, ceva, nu vezi că se stinge pe picioare de obosit și stresat ce e?!?”.
Sună foarte veridic, nu? Așadar, concluzia nu poate fi decât una: uite tâmpiții din sondaj! Aici, fac reclame la păcănele! Acum, e posibil să vă surprindă, dar cel mai probabil, majoritatea oamenilor implicați au legătură cu domeniul publicității. Se presupune deci, că sunt oameni inteligenți, creativi, oameni pe care, dacă i-ai auzi că cred în cipuri și Oculta Mondială ai zice: „Nu se poate, chiar n-aș fi crezut! Băi, și părea normal!” E, da, părea normal și apoi a făcut o reclamă d-asta. Dacă a putut face asta, e foarte posibil și să creadă în reptilieni și controlul populației prin cipurile din vaccin.
Asta una. A doua. Prin prisma activității mele, întâlnesc în mod regulat niște minunate documente intitulate pompos „Newsletter intern”. Adicătelea niuzletăru’ companiei. După cum probabil ați ghicit, e vorba despre corporații, că Aurică SRL care operează un chioșc în Gara de Nord n-are nevoie de niuzletăr. Cel mai frecvent mă lovesc de unul al unei firme a cărei principală activitate e producția. Așadar, probabil undeva la 70 – 80% din angajați sunt muncitori în producție. Rețineți asta, că e relevant.
Ei, aceste documente mie îmi dau dureri de cap. Chestii mai inutile, mai sforăitoare și mai pline de beșini corporatiste rar mi-a fost dat să văd. 90% din „știri” sunt legate de următoarele subiecte: ce bine ne merge nouă, cu cât a crescut cifra de afaceri, ce acțiuni caritabile am mai făcut, ce premii ale industriei am mai primit și ce mișcări au mai avut loc prin conducerea firmei – că X a fost mutat de pe postul Ț pe postul Z și Y a fost promovat de pe postul A pe postul A+1. Serios?!? La ce kkt credeți voi că îl interesează pe Gicu de la linia de producție 3 că Y e acu manager de nush ce sau că produsul cutare a primit nu știu ce premiu de design? Pe bune, la ce mama supărării îi folosește ăluia și celorlalți ca el informația asta? Îl încălzește cu ceva? Îi face viața mai bună sau munca mai ușoară? N-aș prea-ș crede…
Și cu toate astea, lună de lună, nefericirea aia de newsletter e scrisă de niște oameni (există unii care actually sunt plătiți să scrie „știrile” astea, da?) și transmisă în tot grupul de firme cu surle și trâmbițe. Atât în format electronic, cât și fizic, pentru cei care nu au „post de lucru echipat cu calculator”. Cred că jubilează ăia prin secții, p-acolo, când află cu ce premii importante de design se mai poate lăuda acum compania… De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, probabil se bucură totuși, că au pe ce tăia franzela și pune pateul în pauza de prânz.
Așadar, niște oameni în aparență inteligenți, citiți, cu vorbele la ei, participă periodic la șarada asta. Și sunt convinsă că ei cred că fac un lucru bun, că ajută la ridicarea moralului angajaților și sădesc mândria corporatistă în sufletul lor. Ne lovim deci de aceeași problemă ca mai sus – dacă oamenii ăștia, inteligenți cum sunt ei, sunt atât de stupizi încât să creadă cu tărie în utilitatea unui astfel de demers, ba chiar să participe cu spor și drag la realizarea lui, mai sunt ei de fapt așa inteligenți?
Nu cumva le acordăm prea mult credit unor oameni pe care îi etichetăm drept „deștepți” sau „inteligenți” prin prisma modului în care îi vedem noi sau a ceea ce fac? Când lor de fapt le cam curg balele din gură? Părerea mea e că și oamenii ăștia sunt la fel de tâmpiți ca ăia care o înjurau pe biata babă că a fost înșelată de bani, ba chiar mai rău, ăștia sunt o specie mai periculoasă, pentru că știu să se exprime corect și pot disimula cu mai multă ușurință tâmpenia în care se scaldă. Iar prostul cu un pic de verb e muuuult mai periculos, pentru că tinde să aibă un nivel de credibilitate mult mai mare decât ăla care crede că o conjugare e ceva ce are legătură cu căsătoria…
Concluzia? Sunt aici, sunt printre noi, ăia 60 la sută, indiferent dacă o credem sau nu. Și sunt reprezentați și de țața Sinela din capu’ satului, care rabdă să o bată bărbac-su, că așa știe ea că funcționează lumea, dar și de Ionică Ionescu, Deputy Operations Manager (insert aici orice alt titlu sforăitor), care face jogging în timpul liber, da nu se vaccinează că el nu bagă substanțe străine în corpul lui, pentru că se știe, corpul lui este un templu!
Duamneajutăsăcâștigăjinerelesămâncășiguralusoacraceva. 🤪
Comentariu beton!40
Eu cândva ți-am dat laic. Iar tu apari aci și ne dai cu ciudățenia aia de reclamă. Greu de imaginat… 🙂
Da, autorii ei sunt „gulerele albe” din cei 60 % și da, noi suntem doar 40%. Ceea ce mă neliniștește mult.
Comentariu beton!33
Eu am avertizat că se lasă cu pierdere de neuroni… Dar da, joke aside, e îngrijorător 🤕
Comentariu beton!16
Zau de am mai vazut o tampenie ca asta(la reclama ma refer), si app de tampenie si tipa din reclama arata cam tâmpa.
Comentariu beton!14
E că nivelul de tâmpenie e absolut superior la orice ai mai văzut de curând?
Clar, nu ai cum sa faci asa ceva, sa promovezi asa ceva …
știți de unde bănuiesc c-a plecat ideea? de la zicala cum că „pi… amantei ține fericită casa nevestei”…
numa’ că au vrut Immanuel și ne-am ales cu Gică!
Poate sunt eu prăpastioasă, dar dacă mă uit în jur, se pare că suntem mai puţin de 40%. Mult mai puţin
Comentariu beton!47
or fi trisat/copiat unii la test.
Comentariu beton!17
si eu am vrut sa zic ca procentul asta de 40% cred ca e umflat…
Comentariu beton!17
Hai să zicem că ești prăpăstioasă, ca să nu ne pierdem speranța 🙄
40%? Poate 4%! Si… nici eu nu ma simt prea bine de cand am vazut reclama aia! 😀 M-ai omorat Iulia! 😉
Ruleaza asa ceva pe tembeliziunile nationale? Uff, ce ne-am cretinit!
Pe langa asta reclama aia la Felix (total naiva) cu „V-am prins vrajitoarelor” din anii ’90 e chestie de Oscar! Chiar asa! Sa sara batranii de pe blog care mai au memorie. V-o mai amintiti? 😀
Iar despre fituica pompoasa ce-ar fi de spus? Nimic in afara de a spera ca e tiparita pe hartie reciclata. Si cu font mic, foarte mic. ILIZIBIL! Se poate? Inca o tichie de margaritar…
Comentariu beton!14
1.Doamne maica precista cu reclama vietii mi s-au bulbucat ochii si am impresia ca cineva m-a lovit cu o tigaie incisa peste fată.Numai un tembel.putea pune asa ceva pe rol.
2.Pe bunee printeaza kktul ala de niuzletter sa il distribuie in sectiile de productie???Gizas astia taie copacii aiurea eu as face o gluma sa fiu seful alora din srcte le-as aduna si pune in toaleta managementului pe post de curpapir iar pe ala electronic l-as marca ca spam si phising.Anunturile organizationale sunt ok daca este corporatie cu peste 30k angajati si chestii centralizate daca este o fabrica in Ro se pot face anunturi verbale targetate catre o parte din audienta Ca cine e nouo marketing moloz la tava nu ii priveste pe cei din operatiuni iar pe nenea de la linia de productie nici atat!
Comentariu beton!20
1. Idem
2. Dap, serios, se dau bani pentru a fi tradus și se distribuie în întreprindere, să taie ăia salam pe el…
Și la noi la fabrica apare revista Fabricii. Aceleași chestii ca cele enumerate mai sus: poze cu pe unde s-au plimbat X și Y, ce investiții a făcut compania mamă, interviuri cu angajații buni 🙄😅 bla bla bla
Mai fericiți ar fi nenii de la CNC&stuff dacă le-ar pune banii la salariu, că maculatura gratis sunt și revistele Lidl
Comentariu beton!18
@Iulia mi-l si imaginez pe nea Gheo de la linia de ambalare cum taie telemeaua pe niuzletter si ii zice tacticos lu nea Vasile citind pintre feliile de parizer sau slana auzi ma Vasile ai vazut ce isprava au facut colegii de la marketing John ăla a impartit bomboane la spitalul din ăăă…da-ti cepa la o parte sa vad unde mah
Comentariu beton!12
Bravo, Iulia. Chiar așa, ai pus punctul pe i. Se întâmplă și n țările cu apă caldă că nu avem noi monopol pe prostie. Chestia cu newsletter-ul m a uns pe suflet, abia îl aștept săptămânal să aflu cine mai e manager, în condițiile în care nu l am întâlnit fizic decât pe primul acum 6 ani și s au schimbat anual sau chiar mai des,atâta timp cât lucrurile merg îmi ajunge interacțiunea virtuală și puțin mă interesează cine e la butoane
Comentariu beton!15
E că te ia așa cu un fior de nerăbdare când știi că se apropie acea perioadă din lună… când urmează să vină niuzletăru? 🤣
Comentariu beton!14
Eu aș fi fericită să îl primesc săptămânal și nu zilnic cum îl am acum…
Plm, daca ma apuc sa scriu cata idiotenie poate fi referitor la aia cu productia nu mi ajung doua zile. Nu mi trec dracii nici cu toate pacanelele din Las Vegas.
Dom Marius Mî, îmi cer scuze, intenția nu a fost deloc pentru ca să vă provoc nervi! Scuzaț, nu mai fac!
1.Când mi-o zice mie bărbatul așa ceva ,o să-i răspund:rămâi cât mai mult cu băieții, ca să am timp să te dau afară pe ușă, deși sunt la al doilea,pe primul l-a luat Cel de Sus ,în urmă cu fix 12 ani.2.La al doilea subiect, cunosc bine detalii,am lucrat la o mare companie fostă a statului la fel ne informa de idioțenii ca asta, care nu interesau decât pe cei din biroul lor.Dar aceeași cu idioții ăștia sunt și cei ce au creat, cheltuit bani și pus pe piață și prima reclamă, fiindcă în servicii de-astea nu muncește unul cu 8 clase ,ci unul cu 16 ,făcând studii de profil și tot așa. Mi-ați înviorat ziua, care era de kko din start.
Comentariu beton!16
Să-mi bag… ce nu am în dotare! Ce reclamă de tot kktul… Și referitor la chestiunea newsletter-ului: e bine că îl si printează, mai dau de lucru unor oameni și au și muncitorii hârtie igienică la baie sau față de masă la prânz. Asta e de aplaudat. Conținutul meah!
Da, e și asta o parte pozitivă, măcar mai câștigă niște oameni niște bani din aiureala aia…
La noi tv-ul sta pe programe de sport cat timp e deschis. Pt el e ok, se uita la meciuri, pt mine e zgomot de fundal cand citesc.
Ce m-a socat sunt reclamele : numai pacanele, numai aplicatii pt pariuri, bombardierul norocos si ” spune-mi doamna munceste munceste”.
Aia cu ‘ spune-mi doamna..’ efectiv a fost prea mult pt mine.
Initial am vrut sa stric ceva la tv. Apoi mi-am dat seama ca o sa cumpere altul.
Asa ca am primit eu casti misto 😉
Comentariu beton!19
Căști iz oluiez o opțiune bună 😁
cu riscul sa fiu considerat printre cei 60%, la finalul reclamei zice ca e pamflet…
Here’s your sign! 🤣
După vaccinare, cu cea mai serioasă figură pe care o poate pune, cu cea mai mare seriozitate de care este capabil, în mod autentic curios și interesat, mă întreabă „Și? Chiar îl simți cum mișcă în tine?”
Comentariu beton!25
Iată! They are among us! 🤣
Fuck me! „Il simt, dar dupa ce iau Colebil, trece!” :-))
Eu sunt unul din Gigeii ăia care lucrează în producție la o firmă nemțească MARE, deținută de o firmă olandeză și mai mare. Anul trecut ne-au strâns șefii la o ședință (video) in care să ne explice cum au plănuit să evolueze compania in următorii ani. Dincolo de „actualii angajați își vor păstra locurile de muncă și vom mai angaja un număr de x oameni”, au început șefii ăi mari cu detalii economice, cu „piețe”, „acționari”, „strategie de produs” și alte lăbăreli din astea care, chiar dacă le cunosc tangențial, mă lăsau rece. Și ne-au scos din producție o oră pentru asta.
Ceva mai târziu am dat de un șefuleț mai mic și l-am întrebat
– Auzi, boss, a fost ședința asta în care CEO ne-a anunțat că ce bine o să ne meargă de-acum încolo. Și voiam să întreb, eventual poate ajunge întrebarea mai sus: în urma acestor rezultate văd vreo modificare în cont la sfârșitul lunii?
După ce a ridicat din umeri, am continuat:
– Știi, spre deosebire de cei mai mulți dintre colegii mei, eu sunt interesat de domeniul ăsta în care activăm și îmi place să fiu la zi cu noutățile din industrie. Dar, de lucrat nu lucrez pentru bătăi pe umăr ci pentru numărul ăla pe care îl văd în contul bancar la finalul lunii. Iar dacă veștile astea bune pe care are conducerea să ni le dea la fiecare câteva luni nu se traduc în altă sumă în cont, poate ar fi mai bine să nu mai oprim producția ca să ascultăm lucruri care nu îi interesează pe cei care produc banii de fapt.
A mai ridicat o dată din umeri.
Deci da, „inteligenții” sunt printre noi. Și uneori au funcții de conducere.
Comentariu beton!48
Domnule draga, sa spun cuvintele magice? Ia uite ca spun: Manteltarifvertrag.
Sindicatele pe bransa vor negocia noul tarif de bransa pe baza rezultatelor pozitive nu de pe ultimul an si nu pe seama succeselor obtinute de o singura firma din bransa. Sint convins ca erai constient de asta.
Redhat știu că salariile nu se negociază individual și că sindicatele au un amestec foarte mare in asta (și au făcut treabă decentă anul trecut), dar discuția era aici despre detaliile inutile pe care le dau muncitorilor din producție.
La finalul informării, colegii mei au rămas cu 3 idei în cap: o să avem fabrică nouă, o să avem colegi noi, probabil băieții ăia cu gulere albe care stau pe scaun toată ziua or să primească mai mulți bani.
Atât.
Comentariu beton!20
He he, lucrez și eu la o firmă germană mare și am primit newsletter aseară cu cât au crescut comenzile în Q1 2022. Ce să zic, dacă creștea și salariul la fel, acum eram în Maldive.
Comentariu beton!15
Ba băieți. Nu ați auzit de marea demisie? De ce credeți că va îmbărbătează că o să fie bine? Fix de aia.
Băgați la search ” Reddit great departure”
Tot ce comunica companiile angajaților anul asta are legătură cu ce e acolo.
Iar dacă faci o golaneala românească să îl întrebi pe șefu de bani la fiecare ședință, in cel mai bun caz va ajunge sa te catalogheze ca mercenar și în cel mai rău va căuta înlocuitor.
Ce dorești și ce spui nu sunt totdeauna unu și același lucru și nici nu e cazul sa fie tot timpul. Am învățat și eu greu.
Atitudinea potrivită poate face cât nu face toată munca la.imaginea unui angajat. Știu, mulți cred că mai mult contează ce fac decât ce imagine își crează ;)))))) așa am crezut și eu 20 de ani. Și tata toată viața.
Cucurigu, în ceea ce privește atitudinea și efortul depus, eu sunt undeva pe la media necesară. Nici nu trag mâța de coadă, nici nu îmi dau sufletul pentru firmă. Iar dacă șeful spune „trebuie să facem asta”, facem. Dacă nu spune, nu facem. Iar întrebarea despre bani a fost singulară și mai mult retorică; știam deja răspunsul și, oricum, salariile nu cu „șefuleții” se discută, că avem departament de personal. 😁
Dă un link la chestia cu „great departure”, nu fi scârțar.
Îmi cer scuze, aparent curentul se numește antiwork și fenomenul great resignation. My bad. Anyway ne-a zis CEO de treaba asta că am pierdut multi colegi in q4. Și un coleg englez mi-a zis să mă uit pe Reddit ce threaduri sunt.
Acestea fiind zise, nu mă dau expert pe subiect, doar am auzit de el. Și nici nu le susțin cauza.
Dar cică a lovit mai rău decât Covidul in companii și în profit.
Io mai aștept până se baga venitul universal și la privat nu numai la stat 😉
Că să rezum barbar, aia cu wfh in vena de 2 ani nu mai vor la birou iar dacă îs puși să aleagă preferă demisia ;)))
Un fel de șefi de blog 😉
https://www.reddit.com/r/antiwork/about/
Lucian M, mesajul pe care trebuia sa-l pricepeti voi era „serviciul vostru e deocamdata foarte sigur” :-)))
Zice acolo la sfârșit că reclama e un pamflet și să o tratăm ca atare, probabil se referă la cei care sunt în afara targetului…
Păi trebuia să pună un disclaimer de gen undeva… 🤷♀️
Ați observat că nimeni, dintre persoanele prezente, nu-și pune problema că ar putea face parte din cei 60 la sută? Dacă extrapolezi studiul, vei descoperi că nu există niciu 60 la sută, ci, dimpotrivă, suntem 100% inteligenți.
Comentariu beton!18
Din cei 60% ai studiului invocat nu fac parte. Dar îmi pun problema propriei prostii. Și mi se pare extrem de interesantă această împărțeală „noi, deștepții” vs „ei, proștii”. Sunt oameni care mă consideră pe mine proastă de dau prin gropi, eu îi consider proști de dau în gropi pe alții, iar ăia tot așa, pe alții. Oare e posibil ca toți să fim, de fapt, „proști”?
Comentariu beton!23
In general problema omenirii este ca oamenii inteligenți sunt plini de îndoieli, in timp ce oamenii prosti sunt plini de încredere. O persoana inteligenta nu „știe” de la început ce răspuns sa dea. Il gândește si apoi il scrie. Pe blog nu ai cum sa exemplifici asta dar, poți considera ca cine a comentat măcar a făcut un efort intelectual, deci nu e prost. 🙂
Ei uite că eu mi-am pus întrebarea asta. Inițial chiar am vrut sa îi mulțumesc autoarei că mi-a scris o odă. Cum ar fi să îți spun că 88% sunt proști și foarte proști?
„88% cred că ești bun român dacă te-ai născut în România”
Zice un studiu
https://romania.europalibera.org/a/rom%C3%A2nii-se-declar%C4%83-cei-mai-religio%C8%99i-europeni/30343945.html
@Anduța Exaaaaact! Prostu n-o sa-și pună never ever întrebări, pentru el, toate aberațiile pe care le debitează sau în care crede sunt certitudini…
Eu sunt sigur ca sunt si pe blog.
Tocmai am observat unu d asta care e tare sigur pe el si recidiveaza in draci chiar in threadul asta.
Io sunt ăla ! Recunosc!
No problemo…cu raspunsul asta arati ca mai ai sanse…
Asta ia o de la unu care daca e sigur de ceva e faptul ca nu e sigur de nimic,nici macar propria inteligenta.
Cred ca gulerele albe din spatele reclamei au stat cam mult in metroul dã pipera, care le-a dat cam mult disconfort, si uite-asa a aparut o asemenea prostie de reclama…
Au avut aport redus de oxigen de la atâtea bășini corporatiste și apoi le-a fătat mintea reclama asta…
Mmdaaa…sunt „la vedere” dar ascunși în spatele diplomelor și a gramaticii corecte. „Ai carte, ai parte!” nu mai face 2 bani.
Cred că omenirea o duce bine de prea mult timp încât mințile odihnite își caută de lucru.
Da’ voi stiti ca zicala aia se refera de fapt la pamant,nu?
60%… mda, cifre optimiste. Faptul că la sfârșitul „reclamei” zice că e un pamflet, e de fapt o acoperire ieftină a target-ului. Cei care se prind, se prind, care nu… well, spotul e de fapt exact pe înțelesul lor, nu poți face ceva mai elevat, subtil, pentru că nu poate fi penetrat mesajul, devine prea „grele și nu se pricepe, bre!”. Noaptea minții.
Pe principiul reclama asta e un pamflet, multe dintre reclamele romanesti ar trebui categorisite asijderea. Pamflet sau nu, cred ca e clar cui se adreseaza.
Da, cei 60% sunt printre noi. Au fost dintotdeauna dar nu ne-am dat seama.
Chestiunea cu newsletterul corporatist – nimic nou, e un fel de gazeta de perete din perioada ante-democratiei actuale, din Romania socialista. Eu am o curiozitate, cine o fi inventat auto-lauda asta sau stima de sine corporatista? Comunistii sau corporatistii astia vestici?
Teoria mea legata de newsletter este ca e ceva similar cu reclamele la masini: citeam la un moment dat ca reclamele la masinile cu pret mai ridicat nu sunt pt potentialii clienti, ca doar nimeni nu isi ia masina scumpa strict pt c-a vazut o reclama cu ea, ci sunt pt posesorii curenti ai masinii respective, ca sa ii faca sa simta ca au facut alegerea buna si ca fac parte dintr-un club select etc.
Deci ma gandesc ca asa e si cu newsletteru’ ala (care e pt angajatii existenti ai corporatiei), este un mod de a transmite ideea ca „we’re in it together” si uite din ce corporatie cool facem parte etc etc etc.
@Kay, tu nu zici rău ce zici, în teorie așa e, dar în practică? Serios, facem abstracție de muncitorii din producție. Să zicem că ești secretară sau orice altceva care nu e funcție de management. Cu ce te încălzește să afli niște informații absolut irelevante pentru tine? Așa cum zicea cineva mai sus – dacă rahaturile alea nemaipomenite scrise acolo nu au drept rezultat direct faptul că io la final de lună văd 5 lei în plus în cont, cu ce mă încălzește?
reclama mi-a atras atentia, și am bănuit ca se adreseaza unora cu neuronii super odihniti (stiu sunt darnic cand vb la plural de neuroni). Asa ca nu am incercat sa mai pricep „la ce s-a gandit autorul”. Probabil ca era pe un trip cu marfa slaba si atat a iesit. Data viitoare sa bage de la Amsterdam sa nu mai faca rabat la calitate. Are de unde alege.
Anyway, oricine a inteles cum lucreaza matematica si statistica aplicata se tine departe de oportunitati de castig de acest gen. Deci faptul ca ai fost prost de mic are un cost real in viata de adult si aceste companii capitalizeaza la greu. Si nu sunt singurii, mai sunt si alte domenii care profita, cum ar fi Boiron cu Oscilocacatcinum, camatarii care dau bani cu 300% dobanda anuala legal, etc.
Legat de prostie e subiectiv, se zice ca inteligenta medie a scazut in ultimele secole datorita faptului ca avem totul la indemana si prostii pot sa traiasca bine mersi, ba se mai si reproduc. Iar acum au la indemana tooluri sa creeze adevarate triburi, tiktok rings a bell?
Legat de newsletter e ceva aspirational acolo, ca se dau premii politice si in fiecare luna iese cate unu cap de afis la el pa sectie/sate, si restu devin poate putin curiosi sau invidiosi sa inteleaga de ce e ala mai bun ca ei…dar nah, speculez. Primim si noi de genu: Uite Giguta a petrecut un an in Batongo sa ajute echipa de acolo, faptu ca erau bananele mai tari la ei era doar un bonus :D. Si uite ce frumoasa experienta internationala mixata cu calatorii si largirea orizontului a ajuns sa aiba datorita preamaritei corporatii 😀
Bună asta cu materialu de proastă calitate, pare o explicație plauzibilă 😁
cred ca s-au inspirat din reclama la medicamente de diaree infectioasa, neinfectioasa, cacat pansat, cacat batut cu palma, cacat proaspat etc, ca doar asta lipsea sa mai puna in ea. Aia ma agaseaza mai mult decat asta. Si a 3-a pe podium Lacium.
Îmi pare rău, da nu pot să fiu de acord, aia cu Lacium o pot ignora, da aia cu babele care iau nush ce pastile sau se dau cu ceva unguent or whatever the f*ck they do, și la un moment dat apare în peisaj și un geriatric și una din babe o arde cu „mi-ar trebui și mie unul!” și când ailaltă se uită cam cruciș, așea, asta revine, iute „un [insert produs aici], dragă!” și dă-i cu hihihi și hahaha. La aia jur ca-mi vine să sparg televizorul! 🤯
Asta-i prima femeie de care am auzit că se bucură că bărbatu-so nu știe când ajunge acasă. Toate cunoștințele mele ar fi replicat „faci ce vrei”, pe tonul „acela”.
Stăteam liniștit și povesteam cu vinurile. Zic să văd dacă a mai scris șefu’ ceva, terminasem monologul cu vinurile pt că pauză clienți. Și dau peste articol Iulia și printr-o rătăcire de moment dau și play. Vai de mine, s-a duș tot zenul vinurilor, Iulia ce făcuși?! Aaaa, stai, a posta grasa aia nenorocită. O înec in vin. Nu pot să cred că există o asemenea reclamă. Pe zi ce trece lumea se îndobitocește și mai mult. Valabil și prin zona asta.
Exact aia am zis și eu prima dată când am văzut-o, efectiv mi-a dat ecran albastru și am zis că nu poate fi pe bune. Inițial am vrut să cred că n-am percutat eu bine, că era seară și nu eram atentă la tv, că citeam ceva. Dar după aia am căutat-o pe net, să mă asigur că n-am visat urât 🤯
Macar ineac o in maioneza
Eu cred ca aia care au facut reclama asta chiar sunt destepti. Asta pentru ca sunt constienti ca sunt foarte multi cu balele din gura in tara asta si lor se adreseaza. Ala e publicul lor.
În esență, da, fix despre asta e vorba…
1. Este suficient să te uiți la tv pe orice post și ți se ridică părul în varful capului când vezi calitatea reclamelor (cele mai multe de un penibil dincolo de cuvinte). De fiecare dată mă întreb ce aș face în calitate de client al unei agenții care îmi propune respectivul clip pentru promovarea produsului meu. Cum să îl și plătesc pentru grozăvia aia??? Cine lucrează în aceste agenții, ce au clienții în cap când acceptă asemenea clipuri, cine le scornește, actorii care joacă în aceste reclame- ce le trece prin cap (probabil mulțumirea cu franzela și pate-ul, că altceva nu văd). Întregul șir de „actori” implicați în acest proces, toți sunt în cei 60%.
2. Am mai zis într-un comentariu că noi, ca nație, involuăm, la noi s-a terminat cu evoluția. Se pare că atât s-a putut! Este suficient să intri într-un mall, într-un parc și să te uiti la fețele oamenilor. Sunt grăitoare. Dacă cineva s-ar prăbuși la pământ, 95-98 % din martori ar avea una din următoarele trei reacții: a- ar trece nepăsători, b- ar râde, c- ar scoate telefoanele să filmeze. Sau un mix din cele trei. Nivelul de inteligență sau, mai degrabă, lipsa ei este din ce in ce mai pregnantă. Mie, personal mi se pare ca oamenii sunt abrutizați. Sau așa au devenit, proști, insensibili- de telefon, de TV, de viața grea, de lipsuri, de mentalitatea românului cu capra vecinului. De aceea sunt atât de manevrabili. Din păcate, suntem din ce în ce mai puțini, ăștia din bula lui Vasilescu. Mă ia cu tremurici…
Mie, personal mi se pare ca oamenii sunt abrutizați
Ai sintetizat perfect. Nu pot să spun mai mult de atât! Și e trist.
Newsflash aia cu prabusitu s a intamplat acu ceva zile in marele paris asa ca io zic ca toata omenirea da inapoi doar ca noi n am apucat sa ne si dezvoltam pana sa d am inapoi
Zice @Adolescentrebel ceva interesant mai sus. Că nimeni de aici nu-și pune problema că ar putea face parte dintre cei 60%.
Aș vrea să dezvolt treaba un pic. Dacă îmi aduc aminte, treaba cu 60% era cumva legată de covid și vaccin. Daca discutăm despre altceva procentul acela nu prea își mai are rostul. Dacă ăla care a făcut reclama sau ăla care se duce la păcănele îndemnat de reclamă sunt vaccinați, se păzesc cu 3 FPP-uri pe moacă, dezinfectează tot și nu s-au mai văzut cu nimeni de când a început pandemia, îi băgăm în 60% sau nu?
Faptul că ești un geniu într-un domeniu (să zicem marketing 😜), dar îți dai reset la orice alt subiect și pui botul la orice conspirație, te încadrezi în ăia 60% sau nu?
Cred că, dacă generalizăm, totul devine subiectiv, în funcție de modul cum percepem și ce percepem noi.
Tu i-ai băgat între cei 60% pe cei cu reclama și pe cei cu newsletteru’, eu aș putea să-i bag p-ăia care au animale de companie (fiindcă „slugăresc” la ele 😜) sau pe ăia care nu reciclează 😜.
Cred că fix genul acesta de atutudine ne separă în bule, și apoi ne mirăm de ce ăilalți votează cu aur, sau de ce usr s-a dus la vale (aveau fix acest gen de discurs: „Hă, hă! Ce proști sunt ăia!”).
Reclama mi se pare tare și foarte bine gândită. Familie modernă, casă modernă, sugestia soacrei pentru „bilet” (atenție, nu sunt doar păcănele, sunt și pariuri), mișto finuț la adresa reclamelor la medicamente, comuniunea soț – soție în ceea ce privește pusul la pariuri cu băieții… E ok, e diferită de reclamele cu foste vedete sportive și botoxate cu cracii goi, atrage, te face să cauți cine sunt ăia, mai ales că nu au „bet” în denumire.
Comentariu beton!24
Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare 🤣
Lăsând gluma la o parte, tu ai dreptate în ce zici, iar dezbaterea proști vs neproști e evident muuuuult mai amplă și cuprinde multe aspecte. Dacă nu mă învinge putoarea mea interioară (și e șefu de acord), poate scriu un articol mai lung pe tema asta.
Aidăcapumeu ce comentariu bun
1. Daca tu crezi ca procentul de tâmpiți vs deștepți este 60/40 înseamnă ca l-ai crezut si pe Brucan când a zis ca durează 20 de ani pâna o sa fie democrație in Romania. 🙂 Statistic la nivel mondial cei cu IQ sub 90 sunt peste 80%…. deci reclame din astea o sa mai fie cu duiumul ca cei 80% se încadrează perfect in target.
2. Aici e problema HR-ului. Ăștia când sunt angajați intr-o firma (in special multinațională) uita care este rolul lor si se cred D-zeii firmei. Peste CEO. Vin cu tot felul de idei, te pun sa completezi chestionare lunare in care trebuie sa ridici in slavi top managementul, sa arați cat de satisfăcut ești ca lucrezi in firma aia si ca nu poți dormi noaptea daca nu știu ce echipa a firmei nu a dus la bun sfârșit proiectul lor. Oamenii nu au ce face (de obicei managementul) si trebuie sa demonstreze ca au activitate. Si de aici toate tâmpeniile astea corporatiste.
Statistic, in Europa,. IQ este intre 98 in Romania si 100-102 in tarile nordice, varf mai ai de peste 100 la Israel.
De unde ai scos statistica?
Stai că am citit aia cu „din capul satului, care rabdă să o bată bărbatul….”. Hai să-ți explic ceva, Iulia, deși, ca femeie cu câțiva neuroni în cap nu mă așteptam să trebuiască să-ți explic. Și-ți explic prin prisma uneia care a stat 13 ani s-o bată bărbatul, deși avea studii superioare și IQ din 3 cifre. Să vedem:
M-am căsătorit cu el cu pistolul în buzunar. I se pusese pata pe mine, iar eu n-aveam un tată sau un frate care să mă apere. Așa că, la 20 de ani, am devenit sclava unui interlop. În familia mea, tata nu i-a spus maică-mii nici fă-te-ncolo, deci știam că nu ce trăiam eu e ce trebuie, dar îmi era atât de frică de el de paralizam literally. Am încercat să divorțez de 3 ori. O dată când a fost arestat prima dată (a plătit niște boschetari să-mi spargă toate geamurile din casă), o dată când a fost arestat a doua oară, când m-am și mutat în alt oraș să-mi pierd urma (atunci a reușit să iasă în întreruperea executării pedepsei, m-a găsit, a aruncat o sticlă de benzină pe mine și a stat cu bicheta aprinsă până mi-am retras cererea de divorț. A treia oară am reușit, dar prețul a fost că mi-a dat foc la casă, am pierdut tot și am stat aproape un an într-un adăpost pentru victimele violenței domestice, iar avocatul la care eram stagiară mi-a desfăcut contractul de stagiatură, pentru că, citez, problemele mele personale afectează firma.
De ce n-am plecat mai repede? Păi să vedem:
-dacă divorțezi, îți (insert aici ce ai văzut în cel mai horror film pe care l-ai văzut vreodată, cu lux de amănunte, de la „îți ard cu țigara fiecare centimetru din piele” – și îmi aăta cum- până la ”dacă bag șurubelnișa între vertebrele x și y, uite aici, rămâi paralizată pe viață și o să te rogi de mine să te spăl la cur”.
-dacă divorțezi, am niște amici care pot s-o ia pe maică-ta de pe stradă și să-i facă asta, și asta, și asta (tot cu lux de amănunte)
-dacă divorțezi, pe fată o vând unor proxeneți pe care-i știu, iar pe băiat ăl duc în pădure și-l las acolo
Ș.a.m.d.
Am fost la Poliție, să fac plângere penală. Polițiștii au râs de mine că nu există viol între soți și m-au trimis acasă.
Am fost la Parchet, să vorbesc cu procurorii. Ăia mi-au spus „n-avem ce să-i facem, provoacă-l să-și facă ceva și cheamă poliția”. Păi îmi făcea deja ceva de ani, doar că fără urma fizice vizibile, că nu era prost.
Și ia în considerare că stăm în Cluj, eu am crescut în familie de intelectuali și am mai mult de 5 clase. Te rog să-ți imaginezi cum se poartă Poliția cu amărâtele cu 5 clase, dacă cu mine s-au purtat așa.
Și mai ia în considerare sindromul Stockholm. Ajungi să respiri fără să se audă, numai ca să nu faci ceva să-l provoci, să se dezlănțuie iar.
Au trecut 13 ani de ând am divorțat și 4 de când e mort. Și eu, și copiii, încă suntem traumatizați, iar asta n-o să treacă niciodată, indiferent câtă terapie facem.
Cum mă simt când văd/aud alte femei care, din comoditatea fotoliului de acasă, vorbesc în zeflemea de niște nenorocite care nu pot ieși din coșmarul pe care-l trăiesc, indiferent din ce motiv, pentru mine e ceva ce nu pot să descriu. Iar acum, pentru că am vorbit despre experiența mea, va trebui să mă duc să iau un calmant, pentru că am făcut un mini atac de panică.
Sper să nu treci niciodată prin ce am trecut noi, alea din procentul ăla de 60%.
Comentariu beton!47
Trei de plm și un ‘ aideplm . Că altceva nu reușesc să scriu.
Comentariu beton!15
Și ține cont că am scris pe scurt.
Ligia, trăiesc cu două convingeri. Prima, că Iulia nu s-a referi la tine și la cazuri similare cu al tău. Și a doua, că nu faci parte din cei 60%.
„Concluzia? Sunt aici, sunt printre noi, ăia 60 la sută, indiferent dacă o credem sau nu. Și sunt reprezentați și de țața Sinela din capu’ satului, care rabdă să o bată bărbac-su.”
Eu așa înțeleg. Că și Sinela din capul satului, pe care o bate bărbatul, face parte din cei 60%. Să știi că sunt foarte multe femei care gândesc așa. Femei care nu-și pot explica de ce o femeie abuzată stă să fie abuzată și care nu au curiozitatea să întrebe un psiholog. Și e groaznic de dureros când vezi o femeie care condamnă alte femei și așa vai de viața lor.
Comentariu beton!28
Nu există altfel de cazuri decât similare cu al meu. E sau nu agresată? Da. Ok, nu facem mișto.
Comentariu beton!16
@Ligia, nu, îmi pare rău, dar niciun caz nu seamănă cu altul. Abuzul e același, da, doar că motivația pentru care rămâi lângă abuzator diferă de la femeie la femeie. Altfel, trăiesc cu convingerea că te-ai luat gratuit de Iulia.
@Ligia, îmi pare rău de 2 ori, în primul rând pentru ceea ce ți s-a întâmplat și în al doilea rând că ai perceput-o așa.
Probabil exprimarea nu a fost cea mai fericită posibil, dar nu am să continui cu alte explicații, ci am să mai spun doar atât: ȘTIU ce înseamnă violență domestică și știu ce înseamnă să te temi pentru viața ta și a familiei tale. Nu intru în detalii, spun doar atât: ȘTIU. Din prima linie.
Motivația e cam aceeași: teama, combinată cu lipsa oportunităților. Dar, în principal, e teama. Nu m-am luat de Iulia, i-am explicat niște chestii, pe care e posibil să nu le vadă din norișorii ăia pe care stă. Îmi pare rău că i-am stricat postarea. Pentru mine, o victimă a abuzului e o victimă a abuzului și nu se face mișto de ea, indiferent de motive. dar e posibil să fiu eu prea subiectivă, caz în care îmi cer scuze.
Comentariu beton!19
@Ligia, uite, poate așa înțelegi. Dacă percepeam vreo urmă de mișto de femeile abuzate, nu publicam postarea. A fost decizia mea să public. De ce nu publicam? Pentru că eu traiesc lângă o femeie care a ieșit, cu chiu cu vai (după niște ani de terapie și de făcut curaj), dintr-o relație abuzivă. Nu vreau să intru în detalii, că nu e povestea mea, s-o scrie Mara dacă își doreste, dar de-asta îți spun că dacă simțeam vreo urmă de mișto, nu publicam. Sau scoteam fraza de la care te-ai triggeruit tu.
Te admir pentru curajul de a pleca din acea relatie, dar mail ales curajul de a povesti si altora. A-i judeca pe altii e foarte usor, a te pune in pielea lor e mult mai greu…treaba asta cu empatia e mai grea. Inclusiv vesnica discutie cu vaccinati vs nevaccinati, e usor sa le spui prosti…aia 60% si sa fie tapul ispasitor de serviciu pt toate probleme post pandemie, dar mai greu e sa-i intelegi de ce , sa le dai o solutie pe intelesul lor , sa i integrezi.
Si mama mea a fost in situatia ta, un sot care o batea pana o lasa lata , au fost colegi de facultate amandoi, deci nu era „proasta din capul satului” nici el un analfabet. A rezistat pana am implinit eu 4 ani si a plecat cu mine de mana si cu 2 valize, lasand in urma o gospodarie intreaga, masina , butelie etc (stii ce insemna asta pe vremea lui Ceausescu). O admir , ca si pe tine , pentru curajul avut, curajul de a se ridica de jos de a-si recapata demnitatea de OM si de FEMEIE.
RESPECT LIGIA !
Comentariu beton!18
@Ligia, repet, îmi pare nespus de rău pentru experiența ta, mai ales că am fost acolo, așa că nu, nu trăiesc pe un norișor roz. Ziceai că te-a amenințat că îți trimite fata la produs. Ei bine, eu am fost fata aia. Nu, n-a apucat să o facă, dar a amenințat-o pe mama cu asta și i-a explicat în repetate rânduri ce o să facă dacă îndrăznește să plece de lângă el și că ei nu o să-i atingă nici un fir de păr din cap, ca să poată vedea ce le va face celor dragi.
Ok, probabil trebuia să aleg altă exprimare, însă am încredere în Mihai și în raționamentul lui și dacă îmi spunea că nu e ok și îmi trăgea un șut în fund, să îmi revizuiesc atitudinea, o făceam fără să cârâi.
Atât de la mine pe tema asta.
Hai să-ți mai povestesc ceva, că am uitat de asta. De vreo 10 ani, fac voluntariat pentru victimele violenței domestice. Acum vreun an, ONG-ul cu care colaborez a fost sunat de mama unei victime care se potrivește cu cea descrisă de tine: stă în capul satului și o bate bărbatul de nu știu câți ani. Femeia (mama) era disperată, că polițiștii din comună n-o bagă în seamă. A spus că a sunat să sesizeze abuzul la care e supusă fiica ei, dar polițiștii, reinventând coduld e procedură penală, au pus că ei nu pun botul la orice poveste și că trebuie să vină victima să facă plângere. Că ce, sună cineva să facă o sesizare și ei tre să creadă și să fugă repede să constate? Ei au treabă, frate, nu au vreme de prostii. Deci să facă bine să vină victima. Așa că femeia a sunat la ONG. După lungi tratative, polițiștii din comună au mers la domiciliul victimei, să-i vadp dacă e cazul să elibereze un ordin de protecție provioriu. Erau acasă ambii, și agresorul, și victima. Polițiștii i-au luat frumușel pe amândoi și i-au făcut femeii chestionarul. Ăla din care ar fi trebuit să reiasă că e în pericol și că are nevoie de protecție. De față cu agresoul, da. Evident, din răspunsuri a rezultat că bestia se poartă cu ea ca și cu o floare, că debordează de fericire și că pff, ce violență, domle? Așa că polițiștii au plecat, cu sentimentul datoriei împlinite, iar amărâta a rămas să-i explice agresorului cine l-a raportat la poliție.
Dacă pentru tine asta înseamnă că amărâta aia poate fi inclusă între cei 60%, ce să zic? Ok.
Comentariu beton!20
Dragă Ligia, nu ştiu ce să îți spun, decât că îmi pare extrem de rău că a trebuit să treci prin această experiență cumplită. Nu pot să-ți ofer decât un gând bun, o îmbrățişare virtuală şi dorința să îți fie cu timpul măcar puțin mai bine ❤
Cât despre fraza cu „capul satului” eu sunt de acord cu tine Ligia! Indiferent din ce cauză o femeie „alege” să rămână cu un abuzator, ea suferă o traumă inimaginabilă! Că nu stă de plăcere, indiferent ce IQ are. Come on..
Comentariu beton!14
In deep Rumeinia fix asa se intampla
Nu ne cunoastem dar imi pare extrem de rau pt ce ti s a intamplat.
Astea fiind zise si eu am incredere in gandirea lui Mihai DAR cu putina empatie cred ca putem sa intelegem majoritatea de ce te ai triggeruit.(scuze de englezism)
@alta iulia vrei sa iti dau fwd la niuzletter ul.nostru care e tot lunar si dah e ala local al duvizuei din Cracovia Shell Business Operations Krakow trimis de o echipa de 3 oameni cu tot cu sef numiti Internal Comunication Adviser si Corporate Relations adviser.Ma intreb asta internal ce dracu mai croseteaza decat 1 mail pe luna?
Păi tu îți dai seama că până scoate unu pe față – doo pă dos, ca să iese bine niuzletăru – e de muncă, nu glumă? 😁
Ahh da ca la crosetatul sosetelor intai calcâiul si apoi laba =niuzletter🤣🤣🤣🤣
🤣🤣🤣
Am o idee, sper să vă placă. Ce-ar fi să ne facem propriul nostru studiu de prostie-deșteptăciune/inteligență? Propun să facem un joc. Respectiv să ne imaginăm o scală/scară, numerotată de la 0 la 10 (0, 1, 2, 3….9, 10), unde zero este prostia absolută iar 10 inteligența supremă. Etaloanele de prostie, respectiv de inteligență e liber/ă fiecare să și le ia cum dorește. După care să ne alegem fiecare un loc care credem noi că ne reprezintă pe noi înșine. Eu mă așez picior peste picior și vă aștept la 5. Nu-mi contestați alegerea, nu are voie nimeni să mă supere și să-mi spună să mai cobor vreo treaptă sau ceva, că nu mă mai joc!
Deci, veniți și voi la joacă? Puteți fi mai mulți pe același loc, deci nu trebuie să vă grăbiți să-l ocupați pe 10. 😛
Comentariu beton!13
Mă primești și pe mine acolea lângă matale, pe la 5, așea? Că nici io nu mă simt mai superioară!
Sub zero nu mai e nimic?
Deci, trebuie să ne facem o sumă de genul: inteligenţa nativă + inteligenţa îmbunătăţită (adică cea dobândită din suma cunoştinţelor asimilate din ceea ce am învăţat de-a lungul vieţii) + gradul de vulnerabilitate de a cădea pradă unor informaţii false + gradul în care putem face erori + gradul de inchistare (reticența la ce e nou) + gradul de subiectivism. Mai e ceva?
Evident, toate raportate la maximele existente în momentul de faţă pe Pământ.
Le facem o medie şi aflăm scorul?
Aş zice că tot vreun 5 aş strânge şi eu.
Cu menţiunea că 9 şi 10 sunt ireale şi că nimeni nu poate ajunge la ele. 🧐
Comentariu beton!15
Deci, 10 e pentru D-zeu, 9 pentru profesori cu doctorat, 8 pentru șefii de catedra, 7 pentru aia care se apropie de pensie (au experiența). 🙂 Deci 7.
Scriam tot 5 dat mi se pare ca modestia asta o sa o arate toata lumea de aici ca sa nu para si prost si încrezut. 🙂
10 instant la mine! Băi, tre’ să gândiți la superlativ despre voi, ce atât modestie și complex de inferioritate?!
Adică, cum, să recunosc că există oameni mai inteligenți decât mine? Never! Io-s cel mai cel, că așa mi-a zis mie mama! Cum era aia cu „laudă-mă gură…”? Păi, pe bune, vă bateți joc de folclorul românesc?
Auzi, 5! Serios, parcă nici n-ați fi din România!😜🤣🤣
Comentariu beton!17
Văd că toți de până acum v-ați așezat pe scală în funcție de gradul de prostie-deșteptăciune care credeți că vi se aplică. Interesant. Că eu am zis „să ne alegem fiecare un loc care credem noi că ne reprezintă pe noi înșine.” Habar nu am cum se determină gradul de prostie al unui om, dar mulți pe-aici par că știu. Așa că m-am pus și eu la 5 ca să văd/studiez la fel de bine stânga-dreapta. Am zis că facem studiu? Am zis. Eu încă studiez, concluzia o s-o trag mai târziu.
io la ZERO, si asta ma linisteste vorba unei reclame 😀
Si asta pentru ca ma consider un om fericit. Daca as fi mai destept as fi foarte probabil mai nefericit 😀
@Anduța, adică tu te-ai aşezat aiurea pe scaunul 5, deşi scala e (cum o descrii tu inițial):
== > toate sunt legate una de alta şi, evident, niciunul dintre noi nu ştie cum se calculează, toţi am aproximat (serios sau în glumă).
Revii apoi cu alt comentariu şi spui:
Cu alte cuvinte, ai făcut talmeş-balmeş propriul joc, ai transformat textul iniţial într-o chestie ilogică și fără sens unitar.
Eu o sa fiu oscilant. Depinde cum ma masor si care imi e starea de spirit. Si depinde ce masor. Au fost momente in tinerete cand testele IQ (facute pe bune) au dat peste 160. N-am dat atentie. Stiam ca sunt inteligent. Nativ. Stiam ca am memorie. Stiam ca prind totul din zbor. Si… mi-am batut joc. Eram singular si asta se vedea prea tare in clasa. Si nimeni nu m-a invatat cum sa gestionez asta. Iar inteligennta mea emotionala era egala cu zero. Am fost ajutat aici si de un fapt particular. In viata am fost mereu SINGUR. Am un atribut fizic care pe vremea cand eram copil le supunea mereu celorlalti ca sunt altfel. Prima data cand am vazut un om cu un par de o culoare cat de cat asemanatoare cu a mea a fost in facultate. La 18 ani. Dar tot era mai palid ca al meu. Asadar am fost (si inca mai sunt) posesorul unui par (si unei fete) de un rosu destul de intens. Iar CEILALTI (copii si adulti deopotriva) s-au folosit mereu de asta ca arma impotriva mea. Asa ca… habar n-am ce sunt. Pe scara asta de notare cred ca ocup simultan pozitii intre 0 si 10+. Inteligent stiu ca sunt. Chiar prea mult pentru binele meu – cel putin asa cred. Daca vreau pot sa sustin la fel de logic ca am dreptate sau ca ma insel si sa conving pe cineva de ambele puncte de vedere. Mai rau e ca ma conving chiar si pe mine daca vreau. Asa ca de multe ori, cand trebuie sa iau o decizie importanta, dupa ce analizez amanuntit ma blochez, si la un moment dat iau o decizie la intamplare. Evident sansa nu e mai niciodata de partea mea. Ei si? Sunt inca viu! Si… sunt curios ce mi se va intampla mai departe. Oricum, sunt prea puternic (ce naiba, lupt de mic cu lumea, m-am calit!) ca sa mor asa usor. Iar pe cei din familie am grija sa ii protejez – e de datoria mea. Asadar, ce dracu’ sunt eu? Inteligent? Da! Emotional? O nulitate! Social? Egoist Rational cand sunt in toane bune sau Anarhist total (mai degraba distrugatorul lumilor daca asta mi-ar sta in putere) cand sunt in faza mea de negura.
Insusi textul asta e o revarsare. E un torent. E doar emotie pura. Desi a inceput cum incep toate scrierile mele. Rational. Pe masura insa ce ma uit la mine, pe masura ce incerc sa ma descriu intensitatea. „Dragonul” apare in oglinda. Simt nevoia sa arunc manusa. As minti daca as spune ca nu stiu cauza. E din cauza ca vorbind am deschis o fanta in zidul care protejeaza realitatea de lumea in care m-am inchis si in care traiesc, in care rulez scenarii dupa scenarii, uneori in paralel. Scenarii in care sunt orice vreau, in care aduc orice personaje, lumi si situatii. Lumi in care sunt eu si in care pot sa o iau de la capat iar si iar.
Si in tot timpul asta am timp sa si traiesc o viata reala, sa imi fac jobul, sa fac sport, sa incerc sa am grija si de copil (student/adult acum) si de sotie (in ciuda faptului ca sunt un tip care ar putea si de fapt si-ar fi dorit sa traiasca in afara societatii). Imi fac datoria. Cam pentru asta traiesc. Ajunge? Probabil.
Cum spuneam, sunt constient ca textul e aproape o nebunie… Un vartej… My life! Sa supralicitez asadar (caci nici orgoliul nu-mi lipseste – semn de prostie? 😉 ) intre plus si minus infinit. Sugerez sa facem totul stiintific. Definiti criterii, nu doar limite. Asadar, inteligenta. Bun. De care? Inteligenta pura? Emotionala? Sociala? Lista ramane deschisa…
La multe dintre capitolele astea as puncta destul de putin (in opinia mea) – pentru ca nu-i inteleg pe oameni. Desi… daca m-ati vedea intr-un grup s-ar putea sa va surprind. Pe cei mai multi reusesc sa ii pacalesc cu multiplele mele masti si modul in care mimez comportamente. Desi… am invatat pe calea cea grea sa nu mai fiu atat de sigur pe mine. Asa ca poate e bine sa fiu mai prudent cu afirmatiile astea. Si sa ma opresc… Scriu de prea mult timp. Inca putin si o sa imi contrazic total inceputul mesajului. Sa zicem ca ma cred un idiot al dracu’ de inteligent. Deal with me! Ma duc sa ascult acum un pic de The Wall si poate un Alive (Meat Loaf, fie-i tarana usoara). Iar daca vreau sa ma scufund in depresie mai incolo… am playlistul la indemana. Intotdeauna! Dar despre asta, alta data. Eu pot sa imi induc depresie si apoi sa ma ridic din negura aproximativ la comanda. De obicei asa imi incarc bateriile (sau cel putin asa cred). E ca un inec controlat. O singura data am simtit ca parca m-am dus prea departe… Dar n-a fost nici o problema. Inca ceva, daca se simte cineva indemnat sa ia vreo masura, nu e cazul. Sunt in toate mintile, ma duc regulat la terapeut, episoadele mele sunt chestii pur constiente. Nu ma pun niciodata in pericol. Doar imi testez fortele psihice. Ma antrenez ca sa zicem asa… OK? Ce am scris aici nu e nici un strigat de ajutor sau cine stie ce alta tampenie de genul asta. Fuck off! I’m a man si noi functionam simplu. Zi-ne ca nu putem face ceva si… o sa-l facem! 🙂
Mihai, daca de data asta am sarit rau de tot peste cal, te rog sa imi stergi tu pur si simplu comentariul. Sunt de acord. Unul din defectele mele (multe) este acela de a nu sti cand sa ma opresc. Sau de a spune prea multe. Tot e bine ca sotia si copilul nu imi citesc postarile de pe blogul tau ca as da de dracu’. Dar mie mi-a placut intotdeauna sa ma joc cu focul, mai ales cand pot sa ma ard rau de tot. Din acelasi motiv nici nu mai verific textul. Ramane deci cu toate greselile de tastare si corecturile facute de programul de editare (pentru un gramar nazy ce sunt e un risc major).
Comentariu beton!14
Solandi ce vrei si tu cand se intalneste 10le cu 5u? 😀 😀 zic io cu zero de pe margine
Solandi, păi de vreme ce nu știu la ce număr de pe scală să mă așez, am ales să ignor semnificația pozițiilor, să mă pun la mijloc (sau ok, „aiurea”) și să-i ascult pe cei din jurul meu ce zic. Că fac talmeș-balmeș din acest joc mie nu mi se pare o așa mare problemă. E doar un joc. Mă rog, o idee de joc.
@Anduţa, adică ai propus un joc pe care nu ştii cum să-l joci?
Şi ai ocupat un scaun la întâmplare doar ca să vezi cum îl joacă ceilalţi?
Poate că erau bune nişte băncuțe pe margine, separat de scaunele ce contează pentru scală.
Să stea pe ele cei care cugetă încă. Iar dacă mai și citesc ceea ce a scris Daniel (foarte mișto, de altfel) e posibil sa ocupăm toti bancuțele, iar scaunele să rămână goale.
Solandi, am propus un joc fără reguli clare, pe care fiecare să-l joace după cum dorește. Sigur, se pot pune și băncuțe și orice altceva, că nu-i propriul meu joc. Ba chiar mi-ar plăcea să se creeze condițiile necesarei ca oricine (indiferent de gradul de inteligență de orice fel, reală sau percepută), să fie și să se și simtă binevenit/ă la joacă.
Începe să se contureze mai bine.
Să punem și niște măsuțe. Pe ele niște băuturi, aperitive, desert.
Și să îl jucăm în VR. Cu un click vom putea fiecare da frâu liber imaginației.
Ar trebui și niște moderatori sau arbitri.
Adică să stăm așa unii cu alții, dar co ochelarii VR pe ochi? Hmmm. Cred că ar trebui să mai dezbatem puțin treaba asta. 😀
😀
Nu, nu să stăm unii cu alţii, ci să stăm acasă şi să interacţionăm prin avataruri web.
Apăi ai pus măsuțele și aperitivele alea dintr-un click și eu deja ne-am „văzut”: o scală marcată pe jos cu numere, scăunele peste tot, eu tai un cozonac, iulia pune lângă aperitive un borcan de maioneză, Marius desenează -1, -2, -3….., Laurențiu se așază elegant pe un scaun, Ionuț pregătește niște gin cu petale de trandafir, Cucurigu zâmbește fericit, tu ne prezinți arbitrii/moderatorii. Avataruri web, pfff! 😛
Daniel, nu mai oscila în jurul scaunelor, că ametim!:-D
Pfuai ioo, ce brambureala. Ideea de „sondaj” e buna, dar cre’ ca tre’ sa aprindem lumina si sa ne „organizam” un pic. 🙂
Nu ştiu ce să spun de demonstrația din articol. Ca să nu mai vorbesc de faptul că punctul de plecare e destul de alunecos și ambiguu.
1. Reclamă se poate face la orice. Nu văd relevanţa aici. Iar reclame proaste am văzut prea multe, chiar şi acum, că nu mai am tv, tot mai aud discutându-se despre câte una pe fb sau aud pe la radio când merg cu maşina. Aici nu e vorba de prostia celor care execută reclama, ci de cerinţă, cât şi de domeniul de activitate al celor care o cer şi care pentru mulţi oameni înseamnă un domeniu vulgar, poate, sau irelevant. Dar în niciun caz nu înseamnă că cei care au făcut reclama sunt proşti. Or fi unii dintre ei, dar nu rezultă din reclama asta.
2. Faptul că se fac analizele acelea nu mi se pare neapărat prostie, cât doar inutil să ajungă acele analize la toţi oamenii de care menţionezi. Deşi, dacă nu le-ar mai trimite mail-urile, ar vocifera poate că cei din conducere le ascund lor ceva, că nu mai există transparenţă. Nici de aici nu reiese neapărat că e cineva prost.
Comentariu beton!16
Mama care m-ai facut, ce loc de rant e aici… Dar sa revenim… inainte de reclama aia a fost asta, de la aceiasi creatori, banuiesc: https://www.youtube.com/watch?v=XzGcu66dE5c
Cat despre newsletter, de unde sa incep? Am vreo 8-9 ani de corporatism greu, si pe aici, si pe afara, cu toate relele si bunele. Aveam coffee-talk-uri, 1-2-1-uri, sedinte de evaluare, meetinguri pe proiecte, war-room-uri etc. Pentru ca sa imprimi trepadusului pe care nu dai doi bani, de altfel, sentimentul de apartenenta la ceva magic, grandios, de referinta. Chestia este ca aveam mai multi frecatori de menta decat oameni care stiau sau faceau ceva, majoritatea frecatorilor de menta se alintau cu aceste sedinte…La inceput au fost vreo 2-3 pe zi, dar se inmulteau procentual, odata cu marirea grupului de habarnisti. Dupa cateva luni in care vedeam cum timpul care imi ramanea sa fac ceea ce trebuia se micsoreaza am avut o discutie scurta cu seful meu: „Boss, te rog eu nu ma mai invita in toate intalnirile alea ca nu mai am timp sa-mi fac treaba! Eu sunt operational, aia de acolo se ponteaza la numarul de ore din call-uri. Daca aveti nevoie de mine faceti un mail cu ce va doare si va raspund imediat!” Omu’ a fost super (neamt, deh) si am scapat din capcana asta cu sedintele.
Newsletter-urile sunt concepute pentru a crea vizibilitate echipelor si, implicit, managerilor lor. Au targeturi de atins, KPI corporatisti, nu joaca. De ce nu am plati o echipa pentru un newsletter pe luna, cum spune Aura mai sus, daca platim x oameni care ruleaza un raport pe saptamana? Sau care fac ppt-urile managerului?
Nu pot să mă apuc să îți răspund punctual, că mai iese încă un articol, așa că zic doar atât… Ședințele! O, sfinte bărbosule, ședințele de corporație… Mi le amintesc. În detaliu… 🤕
Am văzut reclama cu pricina într o seară, târziu, în pauza publicitară din timpul unui film. Azi, citind aici ce și cum, am răsuflat ușurat: nu doar eu cred că este o mare tâmpenie și că omenirea o cam ia razna….
Nope, nu ești singur, numa că se pare că suntem tot mai puțini… 🙄
Mai este o explicatie: tinand cont ca nu mai este barbatul de care s-a indragostit, ii gaseste o ocupatie sa iasa din casa si in timpul asta vine vecinul de la 3 sa desfunde tevile. Oricum saracul sot este stresat si obosit, si dupa cum incearca sa bage corabia in sticla se vede ca nici cu introdusul nu prea le are.
Mama soacra e complice, ca vecinul de la 3 are salariul mai mare.
Comentariu beton!16
Moama tare asta demn de scenariu de film gen Babardeala cu bucluc!
Ahahahahaha, nu m-am gândit la asta, da e bună rău! 🤣🤣🤣
Doamne Alina, ai descris exact situatia mea si a colegilor mei din productia unei intreprinderi. Ba, dar absolut tot ce ai descris in text se aplica. Avem revista intreprinderii frumos tiparita pe hartie de calitate cu un cuprins absolut identic cu ce ai insirat tu (avansari, premieri de produse, proiecte..etc.), complet neinteresant. In rarele momente cand sunt nevoit sa urc la „birouri”, vad gasca de acolo cat de relaxata este cu o atmosfera de inalnire la bar. La ora mesei se goleste biroul, baietii plecand in ciurda caci nu-i asa, lor nu le sta vreun utilaj. Bineinteles ca nici sefa mea, mare corporatista nu este vaccinata. Ca sa nu mai spun despre ce se zvonea, ce faceau astia prin team building-uri. Ai trezit „proletarul” din mine cu acest articol. Perfect punctat!
ma voi lucrati la aprozarul ala de piese auto 😀 unde amicu meu covidiot e doftor? 😀
@Mojo Mă bucur că am nimerit-o și nu mi se pare doar mie că e o aberație cât casa…
Legenda spune că din cei 40 % rămași, 60 % se cred superfaini și protejați de bulă (#cițknoi) numai pentru că de asta. Nu-s.
EU nu mă uit la reclame pentru că CITESC CĂRȚI.
Păi ce să și faci până ajunge combina la capăt de rând și trebuie sa întorci? 😛
Lăsămăbă că mi’a crescut tensiunea exponențial când am citit ce a povestit Ligia.
Comentariu beton!17
@Edelweiss, și eu, d-aia n-am văzut reclama aia din prima, că încercam să mai resuscitez un neuron-doi… Dar după aia m-am mai uitat la ea pe net și am anulat toată neprostirea obținută din carte 🥺
Reclama aia nu cred ca e un pamflet, ci un studiu. Si din punctul asta de vedere e geniala. Scurta, percutanta, foloseste elemente deja arhicunoscute, debila, sa nu oboseasca neuronul publicului tinta, clientul e multumit, lipesti acolo un disclaimer ca numitul public oricum nu stie ce e un pamflet si nu te iau colegii de breasla la bascalie…asteptati-va de acum incolo numai la asa ceva, chestiile cu oamenii de la minolta si adidas torsion vor putea concura la Oscar pe langa ele.
Nu stiu ce e cu newsletterurile alea, pe mine ma exaspereaza si reclamele din cutia postala si tot le rasfoiesc pina ajung la cosul cu reciclabile, deci presupun ca au un rost, in companiile mari nu prea se arunca bani pe fereastra.
Si cu aia 60:40…ma gandesc ca daca jumatate din cei 40% ar fi facut ceva in plus, inafara de al face tampit, doar pentru cate un individ din cei 60%, raportul azi ar fi fost invers.
Eu mai am o speranţă. La sfîrşitul reclamei scrie jos că e un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
Şi da, am văzut familii (el şi ea cu copil în braţe chiar) intrînd la ceva „Bet”. Ţineţi minte ştirea cu căruţul cu copil în el pe care l-a dus vîntul în stradă că mama intrase la păcănele? Sînt femei care încurajează. Speră la potul cel mare. Vai mama lor!
Aprob, cunosc: cuplu ce și-a pariat ultimii bani din casă la alegerile prezidențiale din 2014, că iese Ponta. Da, au apărut și la noi pariuri de-astea aparte. O vreme a cam fost jale în cuplul ăla…
las ca acu pariaza pe Simionica
Hai sa zic si eu una, nu grava, dar ingrijoratoare. Prestez de ceva ani in domeniul tiparului, cu mai mult sau mai putin succes. Drept urmare primesc prin posta revista numita „Afaceri poligrafice”. Pana aici, nimic grav, sunt in domeniu, baietii s-au prins si imi trimit revista, ca poate am nevoie de ceva de la ei si mai fac si ei un ban cinstit. Faza misto abia acum urmeaza: luna asta (feb. 2022) au aparut intre articolele despre industrie – mai mult sau mai putin interesante/utile si doua (nu unul, ci DOUA) articole de cam doua pagini bucata despre treburi conspirationiste si cum ne controleaza pe noi oculta etc. Daca in o revista despre un domeniu tehnic apar asemenea cretinisme, eu nu mai stiu ce urmeaza…
Alaltaieri am vazut porcaria aia de reclama si i-am povestit-o nevestei. Era pe un canal de sport unde 90% dintre reclame sunt la pariuri si pacanele. Nu ma intereseaza dar ineptia asteia mi-a sarit in ochi. Cum mama naibii sa-ti spuna nevasta sa te duci si joci banii familiei la jocuri de noroc si cum aceiasi mama a naibii s-o faca, inca, la recomandarea soacrei? Cei drept, poate sunt eu defect ca nu joc la nimic. Pe vremuri, in tinerete, cand la pronosport erua 13 meciuri italiene, ma punea pacatul si mai jucam in cate o duminica cate o varianta si luam 11 exacte. Dar n-o mai fac de circa 20 de ani. Am cazut jos cand am vazut reclama aia. Absolut de acord ca este creatia unor idioti.
Yep. Dar niște idioți periculoși, că au știut Exact cum să pună problema încât să se râză cu hăhăieli publicul lor țintă.
Despre corporatisme? In aprilie fac, nu e gluma, 30 de ani de corporatie. Eu nu vad mail-urile alea. Am adresa din 1997. Trec pe langa mine. Imi aduc prea mult aminte de lozincile de dinainte de 1989.
Daniel, take a chill pill si data viitoare scrie o gluma de o linie.
PS oamenii care au 150+ nu dau doi bani pe testele de IQ, iti spun pt ca am cunoscut cativa.
Aici subiectu era o tara altu,dar fiecare scrie ce vrea sa spuna…:D
Nu mai fiț măi nene, așa încrâncenați! Pe bune, ce papucu meu? A încurcat omu pe cineva că a ocupat 3 biți de spațiu virtual cu ce avea de zis? Nu te interesează, nu citi, serios, scroll pur și simplu în jos.
Nu mă iau de tine (deși văd că azi mai e lumea pe arțag pe ici-pe colo), decât zic, nu dau cu paru 😁
Ceea ce am scris am scris ca să îl ajut. Unde ai înțeles că mă iau de el?
Mi-as da cu parerea dar numai ma deprim. Incerc sa ignor, ma amuz cat de prosti sunt si strang bani sa emigrez.
@Mihai, mă așteptam să-i dai totuși câteva ponturi – că tot ai lucrat în branșă – autoarei acestei compuneri care-i categorisește cu nonșalanță drept ”tâmpiți” pe cei implicați în spotul în discuție, doar pentru că nu poate înțelege decât reclamele cu logică binară. Nu de alta dar e păcat să se rămână cu senzația că, de exemplu, Coca Cola aruncă sute de milioane de dolari pe o prosteală cu MoșCrăciun care zboară cu sania pe cer.
În rest, bag de seamă că e tare înghesuială aici pentru un loc în ăia 40%. De parcă ar fi vreun gheșeft… Să știți că viața e la fel și în partea cu 60%.
Bănene, nu we vina mea că sunteți încrâncenați și nu mai puteți pricepe când un om face caterincă. Iar așteptările tale, în privința mea, mă lasă complet rece.
@krantz Mă, da rău ești! Niegru-n ceru gurii! 🤣
Âmi cer scuze la dvstră pentru căci v-am inopinat cu această compunere lipsită de suptstanță și v-am ofensat cerebelul cu prostia mea. Îmi iau jucăriile și plec!
@krantz tztz reclama aia este o mizerie cu un scenariu de doftorii de căcăresnita ca probabil autorul decat din astea a prestastat in cariera lui.Reclame pe sistemul sapunul Duru care spala bine c.ru si pana si Imparatul Nemo se spala la c.rcu Dero.Gizas aia 60% or sa zica :”ce vrei fă n-ai văzut ca si la tembelizor zice sa mergem la păcănele !”
Doar că nu sunt 60%, sunt vreo 80% sau mai bine. Și nu sunt printre noi, nu. E lumea lor, și noi suntem printre ei. Sau pe lângă ei, mai de margine așa.
Winner se citeste aprox la fel ca weaner care in limbaj urban se foloseste pentru a identifica partea mândră a barbatului. Deci cand tipa zice la final multumesc winner te face sa te intrebi la ce naiba s-o referi….n-am inteles niciu eu reclama si nici ce-o avut in minte ala de-a facut-o….
E clar ca n-ati văzut ultima reclama la Catena. Da’ luaț cu lămâie, musai!
Sa nu imi sariti in cap (prea tare). Nu ca nu ar fi o tampenie de reclama, dar pare a fi mai mult o parodie. Nu ma convinge in nici un fel sa accesez acel „wiener” si cel mai probabil nu asa faci reclama unui produs, dar poate e fix ce trebuie pentru publicul tinta. M-am mai uitat inca o data la reclama si jos, mic de tot, scrie ca e un pamflet si trebuie tratat ca atare. Poate nu au gasit varianta cea mai buna de pamflet,dar…cine stie, poate asa „trebuie”.