Prin ’91 sau ’92, pe când încă stăteam în cămin în Grozăvești, m-am împrietenit cu un student sudanez. Student care nu că era de culoare, era negru de nu-l vedeai noaptea pe stradă dacă nu zâmbea. Omul era de vreo trei-patru ani în România, dar în afară de București și Constanța, nu mai văzuse alt oraș de la noi.

Așa că ce mi-am zis, ia hai să-l duc la Vâlcea, să-i arăt eu România adevărată. Și l-am dus, fain frumos, cu autocarul, că pe vremea aia încă nu aveam mașină.

M-a surprins extrem de tare reacția mișto a alor mei, care nici n-au clipit când m-au văzut intrând în casă cu cetățeanul negru ca abanosul. Și asta în condițiile în care ai mei nu mai văzuseră negri decât la televizor.

Dar, în afară de ai mei, oriunde mergem prin Vâlcea anilor ălora era spectacol. Dacă ne așezam la o terasă sau intram într-o cârciumă, lumea pur și simplu se oprea din tot ce făcea, nu mai vorbeau între ei, nu nimic, doar se holbau la noi. Pur și simplu se așternea tăcerea în orice loc ne-am fi dus.

Pe stradă, la fel, se întorceau oamenii după noi ca după omuleți verzi cu un singur ochi și multe antene. Nu erau telefoane mobile pe vremea aia, că jur c-ar fi venit la noi să-și facă poze.

Iar toate chestiile astea, oricât de tare ai fi fost pe căpuț, n-aveau cum să nu te afecteze. De-aia sejurul la Vâlcea a fost mult scurtat, pentru că până la urmă prietenul meu, de altă culoare decât cea a localnicilor, n-a mai suportat și-a zis că vrea înapoi la București. Aici măcar nu se holba nimeni la el. Ne-am întors, ce naiba să facem.

Am făcut toată această introducere doar ca să vă spun că mi-a plăcut tare spotul de mai jos. Mi-a plăcut și pentru că l-au ales pe Cabral. Cabral care a copilărit în Bucureștiul anilor ’80. Or dacă douăzeci de ani mai târziu, lumea încă se holba la prietenul meu negru, sunt absolut convins că toată copilăria lui Cabral a însemnat ceva mult mai rău de atât. De-aia mi-a plăcut reclama, pentru că vorbește despre ceva ce cu siguranță așa a fost. Și e și destul de binișor executată.

Bravo, Penny, foarte șmecheră ideea, cinste agenției care a venit cu ea.

P.S. Ca să înțelegeți de ce-i felicit pe cei de la Penny, spotul este parte a colaborării lor cu Federația Română de Fotbal. Nu sunt eu vreun mare fan sau admirator al FRF-ului, dar când ceva e mișto, apăi e mișto.