Nu știu cu ce mai reușiți voi să vă umpleți timpul în perioada asta, dar eu, fără seriale și filme, aș fi fost deja în depresie. Mă gândeam că mulți dintre voi sunteți în aceeași situație, așa c-am zis să vă mai las câte ceva ce-ar merita văzut. Mai precis, două documentare și un serial.

The Ripper – documentar, un sezon, Netflix.

Dacă vreți să vedeți cum arată incompetența poliției în starea ei cea mai pură, și nu a poliției de la noi, vorbim despre ditamai departamentul de poliție metropolitană din Yorkshire UK, aici o găsiți.

Subiect: criminalul în serie care a făcut cele mai multe victime în UK.

Cinci ani de zile au fost terorizați locuitorii din Yorkshire de un dezaxat pe care l-ar fi putut prinde mult mai repede dacă polițiștii ăia n-ar fi fost mamăl și tatăl incompetenței. După care l-au prins și dintr-o pură întâmplare. No fucking joke!

Dar dincolo de asta, pentru că acțiunea se petrece la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80, este fascinant să urmărești cum se desfășura ancheta poliției fără calculatoare și fără toate avantajele tehnologiei din ziua de azi. Toate datele, toate mărturiile, tot, tot, tot, se puneau pe hârtie.

Ca să înțelegeți despre ce vorbim, pe parcursul anchetei s-a adunat atât de multă hârtie încât arhitecții care proiectaseră sediul poliției metropolitane au avertizat că există pericolul să se prăbușească podeaua etajului unde se afla biroul operativ, acolo unde se strângeau toate hârtiile. Au fost nevoiți să monteze un stâlp de susținere, dedesubt, ca să fie siguri că nu se întâmplă asta.

Uitați-vă la The Ripper. E bun.

Ah, încă ceva. Nu conține poze sau videouri cu victimele, adică nu conține imagini care să te afecteze la căpuț. Cei care au făcut documentarul n-au vrut să arate absolut nimic cu femeile hăcuite de ăla. Și bine au făcut, că fashionista, de exemplu, nu s-ar fi putut uita dacă începeau să defileze pe ecran cadavre mutilate.

Night Stalker – documentar, un sezon, Netflix.

Același subiect, doar că acțiunea se întâmplă dincolo de ocean, în USA: urmărirea și prinderea unuia dintre cei mai cunoscuți criminali în serie din California. Doar că de data asta povestea are loc dincolo de mijlocul anilor ’80, începutul anilor ’90, și este spusă chiar de către cei doi polițiști cărora le-a fost repartizat cazul.

E bun și bine făcut, nu stau să intru în detalii, o să vă povestesc o singură fază, una dintre cele care au reușit să-mi ridice tensiunea

Pe baza unor informații puse cap la cap și urmărind una dintre puținele piste pe care le aveau, cei doi detectivi și-au dat seama că Night Stalker ăsta (așa îl botezase presa pe criminal) urmează să ajungă la un cabinet stomatologic din cartierul chinezesc al LA-ului. Bănuiau perioada, doar că nu știau exact când. Așa că singura lor șansă era să supravegheze în permanență cabinetul ăla. Au instalat doi polițiști în el, pe post de angajați ai cabinetului, și s-au pus pe așteptat. Doar că un conțopist birocrat a hotărât că sumele cheltuite cu cei doi polițiști ținuți la fața locului sunt prea mari și nu au justificare. Prin urmare, a hotărât să-i retragă și să-i înlocuiască cu un buton de panică pe care trebuia să apese medicul stomatolog în ziua când venea Night Stalker.

Și să vezi ce. Criminalul a venit exact în ziua în care cei doi supraveghetori fuseseră retrași. Iar butonul de panică, deși a apăsat bietul stomatolog pe el de câteva ori, n-a funcționat. M-am enervat de mi-a sărit pulsul în 200. N-am stat să socotesc câți oameni a mai omorât ăla de la momentul „dentist”, dar cert este că dacă-l rețineau atunci, o bună parte din crime n-ar mai fi avut loc. Pentru c-a mai durat ceva vreme până au reușit să-l prindă. Cum ziceam, se poate să-ți dai singur peste picioare și la case mai mari.

Uitați-vă la Night Stalker. E bun.

Call my agent sau Dix pour cent (titlu original) – serial, 4 sezoane, Netflix

Nu știu de ce naiba l-am descoperit atât de târziu. Este pur și simplu fabulos. Îmi place atât de mult, încât am început să aplic soluția de avarie pentru când îmi place rău un serial: îl mai las, mai fac pauză de la el și mă mai uit la altceva, de frică să nu-l termin.

Are un singur dezavantaj: acțiunea se petrece în Paris și există multe, extrem de multe, scene filmate pe stradă. Băbăieți, când văd străzile Parisului mi se face un dor de ducă, de-mi vine să-mi bag picioarele în pandemie și să plec atunci, în momentul ăla.

Altfel, serialul este impecabil, făcut extrem de bine și cu bani mulți de tot. Dar o să vă lămuriți voi de asta când o sa vedeți că apar în el, sub formă de guest star, toate numele mari ale cinematografiei franceze. Plus, desigur, în sezonul 3, inegalabila Monica Bellucci. Când io vă zic că e șmecherie mare serialul ăsta.

Gata. Cam atât pentru azi. Să avem un weekend deosebit, zic.