Ce mi-a plăcut (săptămâna 229)

La 3 am o mare indoiala. Solutia ar trebui sa fie educatia, e adevarat. Dar nu este. Pentru ca este vorba, de fapt, de un curent cultural care a devenit dominant. Educatia nu se poate opune tendintei culturale dominante. Educatia exact asta promoveaza. Asa ca, din pacate, educatia nu face decat sa amplifice problema. De asemenea ziaristii precum CTP. E un cerc vicios. Oamenii educati sunt cei mai afectati de acest fenomen. Deci ce avantaj ar aduce sistemul respectiv de vot? Nu cred ca exista solutii, in orice caz, nu solutii care mai pot fi puse in practica. Civilizatie europena actuala nu are antidot la asa ceva. Mai devreme sau mai tarziu se vor supune cu totii, sau vor suferi consecintele.

Sigur ca iti permit. Ce nu am reusit eu sa identific foarte clar e unde anume ma contrazici. Nu am afirmat ca democratia nu ar fi cel mai bun sistem posibil, ci doar ca nu are anticorpi la o miscare de propaganda cinica care isi aroga exclusivitatea legitimitatii morale si, in baza acestei justificari, combina diabolizarea adversarilor cu intimidarea consecventa a criticilor si chiar a neutrilor care refuza alinierea. Dovada a vulnerabilitatii ei la asa ceva este succesul obtinut de Hitler sau de Lukasenco. Cred ca principalul atu al democratiei este tocmai firea umana, inconsecventa, neincrezatoare si carcotasa, gata sa puna la indoiala pana si cele mai evidente lucruri. Si care impiedica consensul durabil asupra oricarei opinii, oricat de justificate ar fi in aparenta. Legat de educatie, asa cum ai spus si tu, esential este scopul ei. Educatia in sine e doar un instrument. Daca isi propune sa obtina „omul nou”, lipsit de coloana vertebrala, simt critic si in intregime corect politic, adica spalat pe creier ideologic, nu prea vad ce treaba mai are cu vorbele lui Mill. Pentru ca nu mai exista libertate daca exista o ideologie pe care nu ai voie sa o critici fara sa fii intimidat si exculs, asa cum nu mai exista nici democratie daca exista o singura orientare ideologica pe care ai voie sa o votezi legitim. Poate doar democratie populara. Daca o elita infailibila isi aroga dreptul de a hotari in mod discretionar care sunt opiniile morale obligatorii, dincolo de orice critica, precum si pe cele ilegitime pe care nu le poti enunta fara teama de persecutii, libertatea devine o iluzie. Ce fel de educatie e aia intr-o lume in care profesorii si oamenii de stiinta trebuie sa isi asume un crez ideologic fata de care trebuie sa renunte la orice spirit critic?
Nu, ne e vorba de nici o asemanare cu crestinismul, o mai degaba de o forma de anticrestinism. Nici vorba de iubeste-ti aproapele, ci doar de: Uraste-l din tot sufletul pe cel care nu gandeste ca tine, tu doar esti destept, bun si drept, deci el nu poate fi decat un prost, un nemernic si cu siguranta un nazi. Lumea va fi mai buna doar cand toti cei ca el vor disparea. Daca nu il denunti si nu il huiduiesti in cor impreuna cu ceilalti, nu esti cu nimic mai breaz decat el.
Scopul crestinismului era salvarea sufletelor, nu revolutionarea lumii. Asa ca de regula, acesta lasa organizarea lumii in seama altora. Daca nu ar fi fost asa, daca nu ar fi avut repulsia aia pentru ereziile care promiteau infaptuirea regatului lui Isus pe pamant, precum cea a lui Savonarola, care din fericire a sfarsit pe rug, ar fi fost una dintre cele mai nocive religii, la concurenta cu islamul. Iar civilizatia europeana toleranta si libera ar fi fost de neconceput.
Asa ca daca aud ca apare o „religie” din asta care vrea sa-mi imbunateasca eul si sa ma oblige sa devin un sfant ca sa ma pot iubi neconditionat cu toata lumea, cand eu am disponibilitate afectiva cat se poate de limitata, desigur ca il voi vota cu ambele maini pe Trump sau pe oricine promite sa ma scape de ea.