Vine, vine primăvara
Se așterne-n toată țara
Floricele pe câmpii
Hai să le-adunăm, copii.
Io v-am zis, dar n-ați vrut să mă credeți. Hai, luați de citiți repede, după care în parcuri cu voi, că azi iar sunt 20 de grade.
- Atacul de panică;
- Albă ca Zăpada şi pîine cu zahăr;
- Cel mai delicios boier român;
- Fără job la 40;
- Se trezesc angajatorii că 50€ nu merg prea departe?
Le.am citit pe toate . M.a răscolit pct.2 , m.am enervat la 4 si 5 !
1. Bun articol.
2. Pâine înmuiată-n zeamă n-am mâncat; scovergi – da, dar numai cu brânză sărată și mărar sau cartofi, mai rar le lăsa bunica fără umplutură, iar atunci puneam pe ele smântână, brânză rasă și mujdei; bunica era expertă-n gogoși și pâinea de casă făcută-n „cuptoru’ cel dă pită” – în cuptorul ăsta se făceau toate bunătățile terminând cu cozonacii; salata orientală și salata de roșii – da, erau un deliciu; pepene roșu cu pâine – am gustat o dată și nu-mi place, mi se pare aiurea; prăjitura „Albă ca Zăpada“ n-am mâncat niciodată (a trebuit să o caut cu google să văd cum arată :D)
3. Interesant
4. Nasol moment…tipic românesc. Frate-miu a lăsat mediul bancar românesc pentru a fi șofer la o firmă de curierat în Austria. Job de la 5 la 13, cu weekend liber și e mult mai fericit decât în România, deși când a plecat avea un salariu de 4000 lei, iar nevastă-sa tot c-am pe-acolo.
I s-a oferit un job într-o bancă-n Austria, dar orarul de la 9-17 cu clienții, apoi încă o oră-două după program nu i-au convenit, chit că salariul era unul foarte bun. El consideră că timpul petrecut cu familia e mult mai important.
5. La 50€/zi în plus mă mai gândesc, dar la 50€/lună…m-apucă râsul.
1. E cumplit, dar e tratabil.
2. ”Li s-a pierdut urma şi sămînţa” la roșii. Da, confirm. Mi-e dor de roșiile autentice din copilărie.
3. ”noi, ca popor, n-am fost în stare să pricepem vreme de 200 de ani cum merg treburile pe lume” – și n-o să pricepem nici în următorii 200 de ani.
4. Situația asta e de 20 de ani încoace. Și e păcat, toată lumea pierde.
5. Completare: iar dacă ai 40+ ajungi la articolul/pct. 4 🙂
Ce faceti,frate?Ati plecat toti la iarba verde si cules de ghiocei ca la mine nu inceteaza ploaia de o luna de zile.1 Cred ca sunt naspa atacurile astea de panica dar habar nu am ca nu am experimentat iar daca am auzit cred ca le suprapuneam unui soi de ipohondrie 2 Toti ne legam amintirile copilariei si ale casei parintesti de anumite arome venite din bucatarie,de gustul unei mancari care nu mai este la fel ca atunci ,nici noi nu mai avem inocenta copilului 3 Tare fain articolul,multam mult mihai ptr el .chiar l am citit cu drag dar lucrurile nu erau toate roz nici in strainatate ,nici atunci,nici acum ,as aminti o taxa existenta pe timpul reginei Victoria,taxa pe geamuri,oamenii plateau taxa in functie de cate geamuri aveau ca doar, de, foloseau lumina soarelui ,de atunci a ramas zicala daylight robbery ptr lucrurile care costa exagerat,4 puah ,am experimentat fara job la 50 si eu si sotul asa ca stiu ce veselie este ,eu am plecat din tara ,el a acceptat ceva mai prost platit si a ramas acasa,avea parinti batrani care aveau nevoie de el,inca stam suspendati intre doua lumi si fac un soi de naveta interstatala 5 Se trezesc angajatorii in momentul in care raman fara angajati
@Claudia,
E demențial scrisul ăsta al tău în șir indian. Poți nici să nu te mai semnezi, știm că ești tu 😂
Comentariu beton!14
Otilia Țigănaș îmi place foarte mult, am mai citit articole scrise de ea.
Cunosc prăjitura Alba ca zăpada, dar la noi în casă nu avea trecere, aveam alte favorite.
Roșiile alea bune mai există, numai că nu sunt productive și dacă bagi din greu îngrășăminte nu mai au același gust. Cunosc producători locali care cultivă „pentru ei” și pentru vânzare.
Despre cei trecuți de 40 știu cum e, am trecut prin asta. Iar 50 euro în plus la salariu nu rezolvă problemele cu colegii sau cu șefii, plus că îmi evocă 100 de lei în plus la salariu, cei mai bătrâni cititori își amintesc.
1. credeam ca e moft, pana am facut, pe fond de stres atat in plan personal, cat si profesional.
2. paine cu harbuz, nebunie. cea mai buna mancare vara.
3. bun articol, mi-a placut, desi e despre adevaruri triste pentru noi.
4. am revenit in „campul muncii” la 40 de ani, dupa o pauza de cativa ani. am folosit reteaua de contacte profesionale. a ajutat si faptul ca am o specializare de nisa, sa zicem asa.
5. pentru mine, timpul liber e mai important decat 50 eur in plus.
1 – am avut și eu un atac de panică la bacău și mi-a dat doctoru de cardiologie un concediu medical de 10 zile, nu mi-a găsit nimic rău la inimă, doar oboseală și stres
2 – eu n-am mâncat nici scovergi, nici albă ca zăpada
pot doar să spun că la liceu am văzut filmu porno german ALBĂ CA ZĂPADA ȘI CEI 7 NEGRI 😅
3 – este cel mai bun articol de anu ăsta, bravo!
boieru dinicu golescu a vrut să facă ceva, dar n-a fost lăsat
mi se pare asemănătoare situația de acum 200 de ani cu cea de acum
cel mai reprezentativ paragraf mi se pare ăsta:
La Presburg, pe Dunăre, constată cu surprindere cu câtă exaltare este întâmpinată Împărăteasa, în vreme ce la București, când Vodă se arată pe uliță, atitudinea este radical diferită: „unii înjură, alții scuipă și muierile bleastămă”, parcă este dragnea cu #rezist și USR
4 – în 2014 am încercat să-mi găsesc și eu de muncă în pază în orașu lângă care trăiesc și N-AM GĂSIT NIMIC, toți voiau ,,dreptu,, adică șpagă, deși am absolvit academia de poliție, îmi venea să urlu de draci 😣
5 – nu vreau să mai intru în contradicție cu stăpânu blogului, așa că sper că știți părerea mea despre @vali petcu
Din fericire pentru mine, zăpada pe pârtia asta e perfectă. Primăvara poa’ să mai aștepte.
1. Mi se par utile articolele de genul ăsta. Sper să ajungă și la ăia care sună la salvare când le curge nasul.
2. Drăguț. Și eu mâncam în copilărie pepene cu pâine. Salata orientală era doar un vis. De unde măsline când și ouă găseam cu greu?!
3. Toate-s vechi și noi îs toate.
4, 5. Se va regla piața muncii. Până atunci mulți vor găsi util articolul de la punctul 1.
Zi faină tuturor!
3. Excelent, mi-a plăcut tare mult!
2. Mămăligă cu zahăr, pâinea goală făcută în casă de mamaie, ciorba ei de fasole (mâncată rece, cu ceapă cu sare), castravete cu miere de sf. Ilie, chec-ul mamei – la care partea preferată era linsul vasului în care prepara compoziția, pepene roșu cu brânză.
4. Fără job la 40 de ani poate fi o experiență super nasoală, sau dimpotrivă, extraordinar de benefică. Poziția de angajat în foarte multe companii și domenii este oricum foarte restrictivă și limitativă, mai ales ca mentalitate. Dacă nu ai și altceva care să-ți poată asigura traiul, ci te bazezi doar pe beneficiile oferite de un angajator, mai devreme sau mai târziu foarte posibil să te confrunți cu această neplăcută situație. La 40 de ani e încă foarte bine și devreme.
5. Angajatorii se trezesc și se vor trezi și mai mult când vor înțelege că un proces/ interviu de angajare funcționează în dublu sens. Și tot mai des aud că se intâmplă ca angajatorul să nu treacă de evaluarea candidatului, care le refuză elegant oferta atunci când primește răspunsul pozitiv: ” vă mulțumesc, dar nu cred totuși că organizația dvs. este mediul potrivit pentru mine.” Sau după o perioadă de la angajare realizează acest lucru și pleacă, uneori chiar și pentru un salariu mult mai mai mic, dar beneficii și câștiguri, nu neaparat materiale, mult mai valoroase.
1. Am asistat la un episod de atac de panică al cuiva si m-a marcat. A apucat-o din senin, dar știa despre ce e vorba și în timp ce se vedea clar că se simte rău, respiră foarte greu și că se sufocă, ea făcea mișto.
4. Am pățit recent. Am trimis cv pentru un job, era entry level, dar eu urmăream altceva de la ei. Mi-a răspuns un flăcău că skillurile mele sunt sub ce caută ei. Am 15 ani experiență, de la turnat betoane, la manager de departament – eu doar testam piața. Pasul ăsta era necesar pentru orice job de la ei – cel cu cv-ul plus ceva chestionar. A zis ăla că nu mă calific pt entry level… am râs mult, că ei caută cu mai multă experiență. Nu m-am putut abține și i-am scris că ori e prost, ori nu știe ce înseamnă entry level…. Faza e că pe mine mă doare în pwlă de ce template au ei la mailuri, nu am cerut pomană, nici nu am discutat salariul, doar din mail + cv a decis el… Părerea mea e că ar trebui răspuns cu tupeu la astfel de mailuri. Și eventual, cc la toată echipa de HR, dacă e posibil. Plus orice alt mail mai găsiți pe net, de la compania respectivă. Eu nu am grețuri să bag lumea in căcat pentru artificii din astea. Oricum nu pierd nimic…
S-o fi referit la soft skills, că sunt sub nivelul căutat. Și sincer, din ce ințeleg eu, ceva nu-mi pare deloc în regulă la felul în care ai gândit și procedat. Corectează-mă dacă greșesc, dar ai răspuns fals pozitiv unui proces de recrutare, cu intenții ascunse, de testare de piață doar. Cu cv-ul real și răspunsuri la un „ceva chestionar”, pentru un job de entry level, deși nu te încadrai deloc în el. Și la care probabil nici nu te uitai in condiții de ne-test. Chiar sunt curioasă la ce fel de răspuns te așteptai în aceste condiții.
De partea cealaltă a comunicării, însă, cineva care poate ți-a luat cv-ul, mailul și răspunsurile în serios a văzut cum un candidat cu 15 ani experiență în domeniul construcțiilor aplică pentru un post de entry level, dovedind astfel ori o lipsă majoră de atenție la detalii, ori lipsă de interes real și un minim respect pentru propriul demers inițiat, ori lipsă de orice alte skill-uri căutate la acest pas al recrutării, de care pe tine poate că te doare undeva, dar pentru care poate că angajatorul respectiv are stabilit un nivel sub care nu dorește să coboare.
Părerea mea e că in urma unor astfel de mailuri insultele și alte atacuri la persoană nu-și au deseori rostul, chiar dacă nu avem nimic de pierdut. În schimb, aș vedea mai degrabă utilitate și câștig în a investi ceva timp si energie pentru a afla ce se putea face mai bine și cum, de către ambele părți, sau măcar de către noi înșine. Mai pe constructiv, așa, cum ar veni.
2.Mama si bunica erau de loc din aceiasi zona din care e si autoarea textului.
Scovergi calde facute in untura cu mujdei de usturoi.Mananc si plang.
4.”Voi angajatii (multirationalelor) nu sunteti decat niste simple cifre pentru investitor”.
Am trait vremea cand pentru un post de consilier de vanzari trebuia sa ai doua facultati si sa vorbesti fluent cateva limbi straine.
Si faimoasa replica ” mai sunt 100 ca tine la poarta care asteapta sa-ti ia locul”.
Se pare ca ceilalti 99 chiar au fost mai destepti decat mine si au plecat din tara.
Acum la poarta au ramas doar nepalezi care zambesc mereu si nu vorbesc nici macar engleza.
1. nu-l citisem, n-am trecut prin asta, sper să nu trec.
2-5, le-am citit.
2. pâine cu zahăr sau un untură n-am servit, la mine prăjitura copilăriei a fost ”budinca„ (am avut mari probleme de ”traducere” după ce-am plecat de acasă): un blat simplu, dar cu gris în loc de făină (locuiam într-un oraș mic, ouă mai găseai la piață sau mai făceau găinile lu’ tataie, dar făina era pe cartelă), însiropat cu lapte îndulcit și aromat cu ce se găsea/putea (orice gospodină avea în frigider borcanul de coajă de lămâie, mai rar portocală, pusă cu zahăr și prețuit ca pe sfintele moaște) și decorat din belșug cu fructe din dulceață (de obicei vișine sau cireșe). pentru mine asta era ”budinca”.
restul erau șarlotă, macaroane cu brânză, etc. am fost șocată să aflu ce numeau oamenii ”budincă”. 🙂
4. been there anul trecut și aveam doar 39. nasol momentul.