Ce, vă plângeți cumva c-a venit frigul? Să nu v-aud. Când era cald nu vă convenea, acu’ răbdați și voi niște friguleț. Hai, că în nici 5 luni se face cald la loc.
Dincolo de orice glumă, sunt la un pas de depresie la gândul că vine iarna. Serios, îmi vine să-mi iau câmpii și să plec undeva unde n-au auzit de ger și zăpadă.
Mdar până plec io, luați de citiți.
- Tare asta;
- Goluri mai multe, glezne mai fine;
- Incompetenţa învăţată;
- Nu vreau să mă gândesc cum e tac’su-mare;
- Cu sfânta jărghie peste păcătoasele buci;
- Nu ajungi să cunoști un om până nu-l vezi la all inclusive;
multumim, Mihai, pt selectie!
referitor la al patrulea articol, e suficient sa casti urechile cand mergi pe strada si te crucesti.
al cincilea articol este interesant, dar greu de urmarit din cauza regionalismelor.
o duminica frumoasa (si calda) tuturor!
1. Phone zombies.
2. „Rufele murdare nu se spală în public, ci în familie”, însă nu atunci când sunt murdare de sânge. Orice relație presupune respect reciproc, susținere și muncă de echipă, nu umilință, nu palme.
Ce se întâmplă în sport este valabil, din păcate, în multe alte domenii. Citeam zilele trecute niște articole din mediul universitar, povesteau niște tinere care au ales să lucreze în cercetare cât de greu le-a fost să ajungă acolo, cum au fost umilite și sabotate sistematic din două considerente (penibile ambele, de altfel): vârsta și sexul.
3. Mhm, mindfulness, coaching, chestii fine, taman am primit o invitație la ceva eveniment d-ăsta de dezvoltare personală. Am întrebat dacă dezvoltarea aia e pe orizontală, mă gândeam că poate au niște rețete noi de ștrudel cu mere, dar cică nu, trebuie să repeți ce zic niște unii, ca să te lovească succesu’. Păi io n-am nevoie, am dezvoltat niște skill-uri uimitoare: par egzamplî, plec d-acasă după pâine și mă întorc cu-nghețată. 😜
Ce stil fain are „țărăncuța”, îmi place de ea. Și poveștile lui Redoo au parfum. All inclusive nu e pentru mine, prefer modul teleleu.
Merçi pentru lectură. 🙂
Comentariu beton!13
Cine se plânge de frig? E o vreme absolut firească pentru 52 august.
1. Cu sau fără telefoane în mâini, la fel se vede.
2. Performanța e performanță și trebuie respectată la fel, indiferent de gen și nu numai. A se vorbi despre asta până pricepem cu toții.
3. Oamenii au fost „ajutați să devină neajutorați”. Bună asta.
4. Copilul știa de jaguar doar ca animal, tatăl de jaguar doar ca mașină, în cel mai fericit caz bunicul știa de ambele. Nu că asta ar fi ajutat la ceva urmașilor.
5. Din categoria „povești vesele și triste” și cu final incert. Cum ajuți „cu ghinișorul” o mamă pe care-o vezi că „se poartă un pic straniu?”
6. Am râs toată săptămâna la sală cu cineva care s-a îngrășat 7 kile într-o vacanță de câteva zile la „all inclusive”. Eu aș fi intrat în depresie probabil. Dar uite-așa am mai adăugat un motiv de lipsă de interes pentru acest tip de turism.
Comentariu beton!16
5. Maică-mea m-a „bătut” de două ori în viață.
Mi-a dat prima palmă la pe la 18 sau 19 ani, că am avut curajul să mă zburlesc într-o contrazicere în care ea, evident, „nu avea dreptate”. A doua palmă am primit-o un an mai târziu, când am început să mă răstesc mai apăsat la sor-mea (cu aproape 6 ani mai mare).
Și n-am ajuns nici boschetar, și știu și să-mi fac mâncare singurel etc. Deci se poate și fără violență. 😉
@Mihai,
La tine se încălzește vremea la sfârșit de februarie? În ce zonă stai, ca să ne bulucim și noi acolo de Dragobete. Și să rămânem buluciți dar încălziți până prin mai-iunie 🙂
@Laura, depinde cum faci calculele. Matematic ai dreptate, însă poți să le coafezi nițel din pix. Dacă socotești luna de 45 de zile sau scoți din ecuație ianuarie și februarie, parcă stau altfel lucrurile. Să rămânem optimiști. 😎
@didina,
Că bine zici! Scoatem ianuarie și februarie, clar. Iar dupa Crăciun, ne tragem un pic sufletul și ne pregătim de vopsit ouă 🙂
Ăăă… cred că m-am încurcat eu oleacă la socoteli. 😀
Picul ăsta e un fel de „haide cu mine până la mall, nu stăm mult, doar mă uit după o pereche de pantofi”? 🤭
Merci Mihai!
4. …și cașmirul e o melodie, bă…nu un parfum! :)))
foarte, foarte mișto articolele de azi!
1. am râs, dar nu prea-i de râs.
2. se întâmplă asta pentru că tagma bărbaților are foarte mulți mitocani. Pe de altă parte, replici gen „mami, nu mă mai deranja” sună cât de cât tocmai pentru că sunt date unei femei. Unui bărbat probabil i s-ar fi răspuns cu un șir de înjurături. Nici un drept n-a fost câștigat ușor de către femei de-a lungul timpului. Lupta e continuă și e bine că nu-i degeaba 🙂
3. tare fain și realist articolul, dar apropos de pct. 2, am (sur)prins și la Vintilă Mihăilescu un misoginism. În glumă, evident, cam așa-s toate la ăia mai inteligenți. (”înţeleg acum de unde vine înclinaţia pentru lucruri profunde a fetei marinarului nostru!” – fără nicio legătură cu subiectul articolului, doar așa, hai să ne glumim de-aiurea). Habar n-am care fată și care marinarul nostru, dar mi-a zgâriat retina 🙂
restul, mai târziu.
Laura, „succesuri” iti spune ceva? sau EBA?
Pentru că este duminică şi din selecţia lu’ Vasilescu îmi place doar e-redoo, mă uit la masterchef pe protv.
Lasă că a devenit de căcat cu daci şi influenceriţe cu bot de raţă, dar era o concurentă de vreo 25 de ani, medic cardiolog (probabil doar ce a terminat medicina, 6 ani) şi ea visează la o carieră de chef într-un restaurant.
Băi nene, mai este o ştire cu Gabi Balint, fost fotbalist cu infarct, mers iniţial la o clinică privată şi după aia dus la un spital de stat unde a fost operat.
Ce vroiam să zic, dacă tu ai diplomă de medic cardiolog, dar îţi stă capu la cum se face corect mămăliga sau să apari pe la emisiuni tv mai bine renunţă naibii să nu omori oameni nevinovaţi.
PS. am citit de o tipă care a terminat ceva facultate de robotică şi acum are biznis cu salon de unghii.
Şi ca să-i distrug complet viaţa lu’ Vasilescu să nu se mai uite în veci la emisiuni proteve, „Şefi sub acoperire” este acelaşi rahat. Un caz social, un şef fals, convins să intrepreteze un rol.
Băiatul ăla de la presto pizza nu era șef fals. Îl știu, mi-a fost client.
Şerif, eu am văzut ceva cu şefu’ de la Rebu & o familie de ţigani muncitori (oameni ok) care l-au dus pe paronul deghizat la ei acasă unde au mâncat salam cu pâine pe o masă improvizată. Nu am văzut emisiunea cu şeful de la presto pizza dar merg pe mâna ta că a fost pe bune. Ce am văzut eu a fost 100% regizat.
Şi ca să nu fie dubii, eu mă aşteptam să fie ceva cu cameră ascunsă pusă pe şef, nu cu cameraman, băiat cu sunet, regizor…texte sociale lacrimogene evidente. Mă rog, este doar ce am văzut eu.
Păi au un prtext să facă toate astea. Vorbesc despre camere and stuff.
Ştiu că au un pretext pentru cameramani şi sunet dar…
Hai să-ţi zic cum a făcut un general de armată, numit director general interimar în minerit după a doua mineriadă, aia cu bătălia de pe defileul jiului şi pacea de la Costeşti la mina Paroşeni.
A intrat pe poartă frumos cu muncitorii, a cerut indicaţii unde este dispeceratul, adică centrul de unde se coordonează toată activitatea, s-a aşezat pe o bancă mai retrasă şi a stat acolo cam vreo două ore până când o dispeceră l-a întrebat cine e şi ce treabă are pe acolo. Erau să leşine ăia pe acolo când au aflat cine este şi replica lui a fost : Staţi liniştiţi, am vrut doar să văd cu ochii mei cum merge treaba pe aici.
Seară bună, lume bună! Citit toate. Cu de toate, cu râs, cu plâns, țineți minte cum spuneam în copilărie…balegă de mânz, ca să rimeze. Cu idei de reflectat.
Un big like lui Redoo pentru stil! Și Țărăncuței pentru cum a reușit ea să facă haz de necaz.
Eu citesc mereu și comentariile la articole și este acolo Disperata care scrie lucruri foarte triste. Căci tristă tare este tema asta care nu se mai sfârșește: violența asupra copiilor, asupra PROPRIILOR copii!
Ceva nu se leagă totuși: cum poți fi violent cu copiii tăi? Și 2, cum poți fi violent când tu însuți ai fost victima violenței?
Violența asta e ca alcoolismul, ca ochii de o anume culoare, ca atatea alte însușiri care se transmit ereditar? Ai fost bătut și deci bați și tu? Există gena violenței? Întreb și eu…
1. Tare idee. M-am gândit la un moment dat ce s-ar întâmpla cu lumea dacă nu ar exista internetul. Cred că s-ar duce totul de râpă.
2. Nu vreau ca de la acest comentariu să fiu considerat misogin sau că am ceva cu femeile, dar în momentul în care te bagi, ca femeie, într-o lume a bărbaților trebuie să îți asumi niște chestii precum cele din articol și multe altele. În momentul în care eu m-am lăsat de fotbal, datorită unei accidentări urâte și m-am apucat de arbitraj, pot spune că mi-am asumat faptul că o să fiu înjurat și după un meci eu și tot neamul meu vom avea „frigiderul plin de carne”. Îmi aduc aminte că la primul meu meci de seniori era unul cu o coasă după gard care mă amenința la fiecare decizie că el are dungă roșie pe buletin și că intră pe teren și îmi ia gâtul că oricum nu îi fac ăștia nimic. Vă dați seama ce auzeam eu la 18 ani. Și am continuat încă 13 ediții după acel meci.
3. Am o problemă cu Dilema Veche și mi se deschide și apoi se închide după 10 sec.
4. Sunt mulți care habar nu au de anumite chestii evidente. Asta este!
5. Una bătută de mică. Plm pe vremea aia se purta. Eu unul nu am fost educat cu bătaie cu toate că s-au folosit aceste metode și asupra mea. Mai rar, dar mi-am luat-o și eu. Nu am stat să citesc tot și am sărit în speranța unei concluzii cum că ea nu își va învăta copii că bătaia e ruptă din rai.
6. Băi eu recunosc, sunt genul de persoană care mănâncă. Îmi place să mănânc și îmi asum asta. Și dacă mă judecă unul că mănânc… mult într-un loc în care am plătit pentru a face asta, să fiu sincer poate să mă #<-@ de }<)@.
Și îmi asum eventualele mâini roșii în urma acestui comentariu!
PS. O singură dată am fost la un all you can eat. Nu am fost niciodată la un all inclusive.
PS2. Pentru eventuale povestiri cu și despre arbitri vă invit să citiți comentariile la articolul acesta apărut cândva în Gsp. http://bacausport.gsp.ro/stiri/682/liga-campionilor-la-sate.htm
Unele sunt geniale!
Ce anume să își asume femeile, @Baghera, înjurături, glume de autobază, umilințe, tratament diferit? De ce, care este raționamentul? Am lucrat mereu în medii dominate de bărbați, iar singurele lucruri pe care mi le asum când merg la muncă sunt treaba făcută conform fișei postului și comportamentul civilizat. Atât și nimic mai mult. Și aștept exact același lucru de la colegi.
Zău că nu mă așteptam să citesc una ca asta pe blogul lui Vasilescu. Ieșim din grotă și evoluăm un pic sau ce facem?
@didina, vorbim împreună, dar văd că ne înțelegem separat. Tu vorbești de un mediu evoluat și propice pentru a se aplica aceste principii, eu vorbesc strict de sport! Pentru că despre el era vorba!
Să vorbim despre o fată de 18 ani care se apucă de arbitraj, și care visează la început să arbitreze prin europa finale de liga campionilor. Ca să facă asta,
trebuie să înceapă de jos. Ai câteva meciuri la copii și juniori și mamă crezi că arbitrajul e floare la ureche și că ești făcut pentru așa ceva. Doar că la nivelul acela singurul care scapă câte o înjurătură este doar antrenorul.
Și vine punctul de cotitură. Primul meci de seniori! Nici nu dai drumul la joc că te înjură ăia de pe margine de cum ai ajuns la terenul de joc. Te aștepti la vestiare, apă caldă, plm condiții minime de bun simț, dar uneori acestea nu există. Te schimbi cum poți și vine ora meciului. Fluieri și apare primul fault. Deși ai „tușit” corect în fluier circul de înjurături începe. Pleci de acolo, deoarece dacă ai „auzi” tot ce se strigă, sau mai bine ce ți se strigă în 5 minute i-ai da pe toți afară și ai rămâne singur pe teren. Unii se mai trezesc și bătuți când scot cartonașele. Citește te rog link-ul din comentariul de mai sus, doar așa ca să iei pulsul „realității” din teren. Și stai seara în pat și reflectezi, pe deoparte liga campionilor și pe de alta meciul pe care l-ai arbitrat astăzi, în care abia ai ieșit viu de acolo, cu poliția. Și te întrebi dacă se merită! Și acesta este primul joc pe care l-ai arbitrat, iar până-n Liga Campionilor vei mai arbitra sute sau poate mii de jocuri din acestea.
Acum tu crezi că eu, sau fata din exemplu, atunci când m-am/s-a făcut arbitru dorea(m) să fim înjurați și făcuți în toate felurile pentru deciziile pe care luam pe terenul de joc? În sport nu ai să găsești un mediu educat la prea mulți. Tocmai de asta sportivii se apucă să facă sport de performanță, deoarece nu le place cartea. Tocmai de aceea mulți după ce se lasă nu mai auzi de ei… muncesc cu ziua și-și aduc aminte zilele de glorie, la birtul din sat la o bere cu „băieții”.
Pot spune că în cazul meu, ăsta a și fost motivul pentru care m-am lăsat. În ultimul meci pe care l-am arbitrat, m-a înjurat unul atât de tare, de morți, de familie, de mamă încât îmi venea să dau tricoul jos și să îi dau țăranului vreo două după ceafă, ca să mă țină minte. Abia putea articula două cuvinte în română corect gramatical și nu era beat. Deci despre ce vorbim? Cum am putea să ieșim din grotă când eu, sau fata din exemplu am intrat singuri în ea? Știu teoretic e frumos… dar de multe ori fizica nu se face în vid ca să ai condiții ideale. Știi cum zic?!?!?
Aline, a ști la ce să te aștepți când intri într-un mediu de muncă e foarte diferit de a accepta comportamentele mizerabile. Așa că realitatea din teren de care zici, cu atât mai mult trebuie îmbunătățită și în sportul românesc (precum și în alte domenii ), iar acest articol mie mi se pare că aduce o contribuție în acest sens.
Mă întrebam dacă motivul pentru care ai mai arbitrat doar ”incă 13 ediții” este tocmai acest fenomen și chiar speram să fi fost altul. De ce să fie nevoit omul civilizat să renunțe la munca lui și nu necivilizații la mârlănii, insulte, amenințări sau chiar mai rău?
@BaGheRa, și cum anume ai ajuns la concluzia că mă refeream la un mediu evoluat? Ai presupus, ai ghicit în bobi? Mă refeream inclusiv la sport, comportamentul sub-uman trebuie sancționat.
@Anduta da ar trebui… bine punctat… AR TREBUI, dar la nivelele cele mai de jos prin care trebuie să treci pentru a ajunge sus, ăștia sunt oamenii și acesta este nivelul lor de cultură. Lucrând cu oameni trebuie să accepți că unii sunt educați și alții nu și să îi tratezi pe toți ca atare.
Dacă aplicam regulamentul la sânge sincer îți spun că nu mai ajungeam acasă. În 13 ani mi-am luat un cap în gură și un șut în fund. Alții au pățit-o mai rău, cu zile de spitalizare. Mulți nu au acceptat și s-au lăsat mult mai repede.
@didina ai spus am lucrat în medii predominate de bărbați și poate am dat în bobi, iar discuția este interminabilă și pentru unii pur teoretică.
Tare mi-ar plăcea să văd cum s-ar rezolva din punctul tău de vedere scenariul meu cu fătuca de 18 ani care este doar înjurată pe terenul de joc de unul ce abia a ieșit din pușcărie, care are 2 (două) clase ca trenul și care iese la „mișcare” pentru jocul de campionat Viitorul Clopotarii de sus cu Tineretul Clopotarii de jos, două echipe din aceeași comună, una sprijinită de primar și cealaltă de vice, bineînțeles de culori politice diferite.
Da teoretic sunt total de acord cu amândouă, din păcate realitatea din teren este alta. Știți vorba aia românească. Teoria ca teoria, dar practica ne omoară.
Pentru 6… oooh! Da! Foarte adevărat!
Recomand oricui un all you can eat pentru teste. Am pățit și am mâncat cu ghionturi.
Nu doar că și-au luat de mi-era rușine că sunt acolo cu ei, dar cumva mă încurajau și pe mine să-mi supraevaluez foamea, gusturile și poftele și să-mi anulez bunul simț. Ba chiar au luat mai multe prăjituri de persoană, că poate vreau și eu orice la kg și apoi le-au luat la pachet, că am fost eu nașpa și nu am vrut. Eram în UK, personalul era compus din mulți români care au văzut toată treaba, fofilarea cu prăjiturile, a fost… de vis!