Ce? Credeați că vă las fără să aveți ce citi, ă? Nu credeați rău. La ce lene am și în ce hal de oboseală sunt, am fost la un pas. Da’ nu m-a lăsat inima, că așa sunt io, milos. Luați de citiți. (A, să nu uit. Comentariile de ieri au fost priceless. Mai vreau povești de la voi):
- De ce angajații foarte buni ajung șefi proști?
-
Sibiu: cel mai prost client-service, în capitala bunelor maniere;
- Draga parinte care strigi, ameninti si-ti tarai copilul de colo colo;
- Mesaj de la un tată de fată;
- Ca să nu uităm 13-15 iunie 1990;
- Nu știu pe voi, dar pe mine m-a uns pe inimă;
- Doi golani puși pe scandal;
- Cumplitul lucru pe care îl fac copiii noştri la şcoală;
Din păcate punctul 4 se regăsește peste tot prin România. Și va continua atâta timp cât clienții vor înghiți rahaturile acestor măgari. Cel mai trist este atunci când se întâmpla in turism, când mergi ca tot omul sa îți relaxezi oasele rupte după o perioada in care ai tras din greu sa câștigi banii pe care ei vor sa ți-i fure și reușesc sa îți fwta vacanța.
@Relou, da’ cine te pune să mergi în concediu, ha?
E din cauza de ardeleni, le ia mult pina inteleg.
Una bucata bull terrier , una bucata ciobănesc carpatin,una bucata stăpân cu alura de neo nazist serios, accesorizat corespunzător cu ranga,lant,barda model Neajlov,remediul perfect pentru orice acces de lene.Mai eficienta decât orice încărcare carbo,baut sirop de artar cu găleata,supradoza de batoane energizante.Multam man si somn usor.
@edelweiss, gata, m-am trezit. 😉
Atata-ti zic : nu mai da link-uri de la mwistu’ ala de Petreanu.
Daca-i lege, de ce-i lege?Daca nu-i lege, unde e legea…
Îţi place sau nu: 0 0
@Batranu’, aoleu! Nu-ți mai place nici Petreanu?
Petreanu acest Solomon al social media care crede cu tărie ca singura ciutura plina de adevăr este a lui.Care pune mai presus efectul nociv al fumatului fata de un 3.0 dieselar sau consumul dement de alcool.
Subscriu!
La articolul 3, este vorba de fapt despre un angajat prost care va ajunge un șef prost. Descrierea pe care o face autorul nu este nicidecum a unui super angajat. Nu ai cum să fii un super angajat daca nu te preocupă evoluția profesională, daca nu lucrezi cu colegii, dacă indiferent de ce lași în urmă spargi ușa la sfârșitul programului. Părerea mea.
@catalin, îl știu bine pe autorul textului, pe Bogdan. Sunt convins că s-a lovit de situația asta.
În clasa a II-a a venit fiu-meu cu o fișă cu întrebări la care trebuia să răspundă. Una dintrr ele suna așa: ce ai simțit când părinții tăi NU ți-au cumpărat de Craciun cadoul dorit?
– Acu’ ce să zic, mami? Că nu mi s-a întâmplat așa ceva și trebuie sa răspund.
– Lasă locul gol, mama. Și îi spui doamnei că nu ți s-a întâmplat asta până acum.
Well, a luat B. Pentru că fișa era, citez: necompletată.
A doua zi am fost fix la școală. Scandal desigur, că io-s aprigă la mânie. Învățătoarea i-a schimbat calificativul, dar după privirea ei mi-am dat seama că n-a înțeles nimic din ceea ce i-am spus. Patru vizite am avut la școală în trei ani de zile din cauza aberațiilor susținute de școală.
Sunt retarzi, vă spun sincer. Au o programă nenorocită de la care nu se abat niciodată. De frică că depășesc „conturul” desenat de minister.
Comentariu beton!16
@Elena P, exact!
Pe mine mă disperă sabloanele astea pe care nu li se permite copiilor să le depășească. Mă umple de nervi când părinți sau educatori de profesie nu lasă libertate copiilor de a se dezvolta natural inconjurați de muuultă iubire și înțelegere. Știu că e greu că am trecut prin asta și mă feresc să dau sfaturi, dar mi se rupe sufletul când văd cum sunt maltratați copiii psihic și intelectual chiar de cei care pretind că-i iubesc și-i ocrotesc și-i educă.
Articolul 7… ca un film de groază.
De-aș avea putere, aș printa acest articol și l-aș lipi pe ușa lui Iliescu. Ușa de intrare în casă, dar lipit pe exterior.
Iar ca bonus, l-aș obliga să-l citească zilnic, cu voce tare. În fața oglinzii și a Ninei, că în rest nu-l mai ascultă nimeni.
@Laura G, stai așa, Doamna Nina mai trăieste???
@Mihai,
M-ai făcut să caut pe google, că nu-s la curent cu necroloagele 🙂
Da, trăiește. Și, greu de crezut, tot cu bărba-su… asta, da rezistență!
@Laura G, asta da surpriză.
Mulțumesc pentru selecție. Punctul 4 caracterizează întreaga nație, găsești așa ceva peste tot la noi, cum bine zice și @Relou mai sus. Și asemenea chestii mă fac să visez la plecatul (definitiv) p-afară, mai ales că tocmai m-am întors din concediu și….parcă nu m-aș mai fi întors.? Și nu neaparat fiindcă am stat cu burta în sus la soare, ci fiindcă am reușit performanța de a nu fi enervat de nici un recepționer, chelner, vânzător, funcționar public, ființă umană, din locul unde am fost.
@Ionut, vreau și ioooooo. În concediu. 🙁
Greu să mă dezmeticesc azi!
Mie mi se pare selecția de azi cam la fel de deprimantă ca vremea de afară. Dar mulțumesc Mihai că ești cu noi azi!
Despre tot ce ține de ce am trăit în ’89 si ’90 mă străduiesc să-i povestesc fiică-mii și oricui din gașca ei de prieteni cât pot de obiectiv și fără menajamente atât cât să-i las pe ei să judece singuri.
In vara lui ’90 eram la Pizzeria Nistoresti cu inca vreo doi din gasca de atunci. Era supraaglomerat ca-ntotdeauna asa ca trebuia sa imparti masa cu altii. Si cum discutam noi entuziasmati de vremurile mirifice care aveau sa urmeze, ma rog, alea pe care ni le inchipuiam, ca niste tineri ce abia facusera majoratul, un domn cu vreo 8-10 ani mai in varsta de la masa, modest dupa vorba si infatisare, ne spune intr-o doara cand focul discutiei noastre se mai potolise si fara a ne cerceta defel cu privirea, ci uitandu-se pe mai departe la ultimul dumicat din propria farfurie, „Mai baieti, sa stiti ca nu-i asa, da’ deloc nu-i asa cum credeti ! Eu am fost in CC in decembrie si de abia am reusit sa ma strecor afara (n.a. viu !). Desi eram nemancat de cateva zile, am stat si ore intregi ascuns sub o masina sa nu fiu observat !”. Achita si pleaca. Inutil sa mai spun ca atunci nu-i intelesesem defel inoportunata interventie, ba chiar, asemeni voua probabil, chiar ma iritase intrucatva aerul de mister inutil lasat in urma. De abia dupa ani avea sa ma ajunga si pe mine finalmente mesajul lui. Asa ca nu prea cred ca noi, cei care n-am fost martori directi ale acelor evenimente, chiar avem a povesti ceva de seama nepotilor.
@Faiantaru’, mi-a plăcut povestioara ta.
Fiică-mea are 26 ani și ea și prietenii ei sunt foarte interesați de ce s-a întâmplat atunci….lucrurile văzute așa prin ochii noștri. Iar mie mi se pare important tocmai să nu uităm.
Foarte faină selecție, care, de fapt, ar putea fi numită o radiografie a societății românești. Cam ăștia suntem, ce mai!
@GabiI, ai dreptate. Tocmai de-aia mi s-a părut cam deprimantă.
@Anouk, știu ce zici, dar eu sunt o optimistă. 🙂