O capră bună e o capră moartă. Cu o singură condiție: să fie a vecinului!

Noi, românii, putem să râdem sau să cam facem bășcălie de orice, dar când vine vorba despre capra vecinului brusc devenim extrem de serioși. Și e de-nțeles, cu subiectul ăsta nu se glumește, pe animala aia de capră trebuie s-o vedem moartă orice s-ar întâmpla. Iar dacă se încăpățânează și nu vrea să plece spre veșnicele plaiuri ale vânătorii (sau unde se duc ele caprele vecinilor când se duc), singurul lucru care ne mai ajută să rezistăm și ne picură balsam în suflete este s-o știm mai mică, mai pricăjită și mai schiloadă decât e capra noastră. Eventual, dacă se poate, bolnavă, râioasă, stearpă, cu laptele stricat și niscaiva bătături la copite ca să nu se poată duce la păscut. Nu e exact ce ne dorim, dar până moare merge și-așa.

Da’ să ne ferească ăl de sus să aibă vecinul ditamai capra, grasă, frumoasă, dătătoare de lapte, cu copitele netede și lucioase. Păi ne roade invidia până ne distruge și ultimul neuron. Nimeni și nimic nu ne poate liniști până n-o vedem pe a “ăluia” moartă și îngropată. ’Tu-i brânza mamii ei de capră, cu cine-a făcut-o!

Sau credeți că degeaba avem noi vestitul exercițiu de dicție “capra calcă piatra, piatra crapă-n patru, crăpa-i-aș capul caprei care-a crăpat piatra-n patru”? Dicție, pe dracu. Pur și simplu ne roade atât de tare că “ăla” are o capră atât de șmecheră încât ni se împleticesc cuvintele în gură. Ia încercați să faceți același exercițiu logopedic înlocuind cuvântul „capra” cu „Audi”. Și asta în condițiile în care ai în fața casei un Logan. O să vedeți cum testul de dicție eșuează de fiecare dată în același mod: “de unde morții mă-sii a avut hoțul ăsta bani de Audi”? Păi, nu? De unde?

Până și poziția sexuală cu același nume ni se trage tot de la ura pentru biata cornută a vecinului. N-ați văzut că doar la noi i se spune „capră”? Și pe bună dreptate, doar n-avem nimic cu câinele ăluia. Pe când vestita frază „am pus-o capră și i-am dat până n-a mai putut” are în ea tot năduful ancestral acumulat de la atâta pizmă.

Asta-i. Dacă ăștia ar fi avut inspirația să propună capra, în loc de oaia aia depășită, acum deja ar fi ieșit din producție primele drapele și bancnote cu simbolul nostru național pe ele.