Mai jos aveți un video de 53 de minute. Se numește „Dezastrul roșu” și este un documentar belgian filmat în mare parte în România anului 1988.
Nici nu știu dacă să vă îndemn să-l vedeți, pentru că eu l-am văzut și m-am înfiorat când mi-am adus din nou aminte cât de săraci eram. Și, mai ales, cât de ținuți cu forța în sărăcie, foamete, îndobitocire și sclavie eram.
După ce-l vezi, primul lucru care-ți vine în minte este să spui un „futu-vă-n gură să vă fut” crâncen la adresa tuturor celor care mănâncă căcat cu „ce bine era pe vremea lui Ceaușescu”.
Ceea ce am și executat: FUTU-VĂ-N GURĂ SĂ VĂ FUT!
M-aș uita la voi cum muriți de foame și nu v-aș da nici coji de pâine căzute prin noroi. Nu că nu v-aș da, dar le-aș mânca în fața voastră, așa pline de noroi, doar ca să văd cum vă tăvăliți în chinuri.
Fmm, ce m-am enervat din nou.
Iar dacă aveți chef să simțiți și voi cum vă crapă capul de nervi, pâna să vă uitați la video, am eu o metodă care funcționează sută la sută.
Citiți această postare, dar mai ales citiți comentariile românilor cretinopați care se cred patrioți și suveraniști. După ce vi se duce pulsul în 200, citiți-o și pe asta.
Repet, futu-vă-n gură să vă fut! M-aș uita la voi cum vă zbateți în chinuri și nu mi s-ar clinti un fir de păr.
Nu am comentat niciodată aici,dar acum m-am enervat așa de rău și sunt de acord cu înjurătură,nici nu trebuie să mă uit la documentar, proști grămadă.
Imbecili.
Știți cum a fost asta doamnă, fix cum ai intra de pe banca de rezerve. Să nu vă opriți de la comentarii, da?
Eu cred că ăștia-s genul de oameni care nu se pot obișnui în libertate. Sunt obișnuiți cu căpăstru și hățuri. Altfel nu-mi explic…
Eu îmi explic. Sunt extrem de proști. Fiind extrem de proști nu știu să facă nimic, nu sunt buni în niciun domeniu, nici să spele veceuri. Dacă nu ești bun la nimic, o să mori de foame. Prin urmare, singura lor șansă e cineva care să le dea de mâncare, fie și pe cartelă, cu rație.
Păi e mai bine acum pentru ei, că primesc ajutor social, atunci nu primeau nimic. Bine, nici nu aveau de unde să primească. Nu aveau nici cei care munceau, că nu era nimic, eram toți săraci
Nu trebuie sa citesc sau sa vad nimic ca sa imi aduc aminte cat de rau am dus-o pe vremea lui Ceauşescu. Stiu bine cum stateam la coada pe ploaie si ninsoare si de multe ori nu mai prindeam nimic.
Cat de suveranisti le-as lua un bilet dus in timp. Ca nu ar avea nimic sa manance nu cred ca e o problema. Problema ar fi ca daca ar scoate un cuvant nepermis, ar fi bagati la pârnaie.
Repet, m-aș uita la ei cum mor de foame și nu mi s-ar clinti un mușchi pe față.
Pot să înțeleg copii care își dau cu părerea doar din auzite, nu-i înțeleg pe cei care s- au chinuit atunci, deși cred că unii dintre sunt copii de vânzători la aprozar, butelii, sifoane, băcănie, sifoane, etc.. Da , să – i fiți, dar să le pui la geam coji de portocale, un pachet de Pall Mall, o cutie de Tuborg, ambele goale, pentru a le pune în vitrină. MUIE !!!!
N-am nervi tari să mă uit la ora asta,am lenevit atâtea zile încât azi și mâine recuperez (rufe , curățenie,etc).Și da ,cred că te-a luat cu fmm numai văzând stema veche, că doar am fost copii in același timp…nici ciorapi de damă nu se mai găseau,ca să dau un exemplu minor.
Zicând ca psihologii de azi:am rămas cu traume de atunci,5 oameni la rând la Lidl mi se par mulți,mai dau o tură prin magazin ca să se elibereze casele.
Așa fac și eu.
(Na, acu’ postez, că tot m-ai certat zilele trecute că nu…)
FUTU-I ÎN GURĂ și eu, chit că-mi lipsește organul. Nu pot să cred- 9k de like-uri la bășina aia tristă
PS de obicei vorbesc frumos dar ăsta e un subiect sensibil. N- am uitat nimic din anii ăia nenorociți, jur
Lasă like-urile, dar comentariile… 🤦♂️
Se poate face transplant, nu-i problemă.😄Bine, alții au, dar îl poartă degeaba…
Am rezistat pina la minutul 13. Mi se revolta carnea de pe mine. Doamne, in ce hal eram. In noiembrie pe 21 am nascut. In noiembrie primele doua saptamini am stat afara zilnic asteptind masina cu oua. Am prins un cofraj. 30 de oua la patru persoane, din care eu insarcinata. Am stat in frig doua saptamini pentru 30 de fucking oua.
La o luna dupa nastere, MOMENTUL. Eram in casa si soacra-mea m-a strigat sa vin la tv, ca uite se intimpla ceva. Cind am priceput ce se intimpla, m-am intiors spre puiul meu si primul lucru pe care l-am articulat a fost sa strig: Am sa te cresc cu portocale!
Doamne. In ce hal puteam fi
Am un copil inteligent, empatic. Cit de mult i-as explica, intelege, dar pina la un punct. I se pare atit de incredibil incit nu poate asimila pina la capat.
Habar nu au.
Suveranistii sufletului lui cui o fi sa se duca invirtindu-se
Da’ am auzit ca in Rusia se traieste bine. Poate se gindesc sa se relocheze. Toti.
Eu mi-aș dori să se relocheze pe lumea cealaltă.
Cum o fi, numai sa se relocheze. Sa fie bine la ei acolo, cu poporul rus prieten. Un singur comentariu de bun simt am vazut la primul articol, al cuiva care spunea ca e ipocrit (parca asa ceva) sa urezi Craciun fericit in timp ce continui sa bombardezi. Restul – aplaudaci. Ti se face cu vertij
Problema mea e asa: peste vreo 25-30 de ani, cand cei care ne mai amintim cat de cat clar nu vom mai fi, copiii nostri, carora le povestim si le explicam si le aratam documentare si poze acum, care ne cred si judeca si inteleg, din pacate nu vor reusi sa convinga pe nimeni din marea masa de prostime viitoare (ca prostii se mai si inmultesc necontrolat). Si imi e teama ca nu cumva sa se ajunga sa se rescrie istoria chiar in manuale, vorbind despre vremea lui ceasca la modul ” perioada aia in care statul iti dadea casa si job, ce vremuri!”
Ceea ce este foarte probabil și posibil.
Acum cateva zile eram acasa racita moarta si abia reuseam sa vorbesc cand m-a sunat o doamna cu cel mai tare sondaj la care am participat si la care m-am bucurat ca m-au desemnat algoritmii. Am putut sa-mi spun parerea de suveranist european si sa-i bag in pxta pe-aia care au nostalgii cretine.
Am vazut si documentarul belgian si am explicat fetelor de ce trebuie sa-l vada
Cred că s-a bucurat. 😁
Să nu ieșiți din casă, că femeile răspândesc gripa. Bărbații nu se ridică din pat, dar să mai iasă și din casă
La postarea cu urările din partea rușilor le-a am transmis sa ne pupe pe toți fix in c.r 😂
Nu m-am uitat la documentar. Nu am nevoie. Am trăit pe viu acea perioadă.
Ce mă doare cel mai tare e o parte a generației tinere. Cei care poarta tricouri cu Che Guevara. Și slăvesc socialismul. Habar n-au ce crime și orori au fost pe vremea aia. Dar ei vad doar partea romantică. Care o fi aia.
Comentariile nu le citesc. Că am probleme cu tensiunea. Și mai am și un vocabular foarte bogat la capitolul insulte.
Imi tot vine in cap scena povestita de Suzi, iubita lui Petrini, despre studentele „judecate” de organizatia de partid din facultate pe tru ca aveau parinti chiaburi-tarani detinatori de pamant, un joagar, nu industriasi sau latifundiari, din care una s-a sinucis. Iar Suzi, ingrozita, se gandea ce ar fi facut daca nu ar fi fost in aceeasi situatie de”inculpata” si ar fi avut drept de „vot” pentru excluderea lor din facultate…caci da, fusesera condamnate de catre organele de partid dar si de către colegii lor…
Nu sunt intr-o stare de spirit prea grozava in chiar acest moment, asa ca aleg sa nu-l vad, deocamdata. Insa doar citind comentariile de aici mi-a crescut pulsul, asa cum se intampla ori de cate ori constat ca exista fie si doar un singur om viu capabil sa regrete sincer vremurile alea.
Stiti cand ma gandesc eu cel mai tare la cat de rau era atunci? Cand parlamentez cu ai mei numarul de oua ochiuri de la micul dejun (de regula in week-end) si ce sa mai fie pe langa ele. Si-mi dau seama ca noi jonglam ca barosanii cu 6-7 oua la o singura masa (nu mai zic de 2-3 sorturi de branza ca fiecare din casa are gustul lui „de sarat”) si pe vremea aia din ratia de oua (si aia luata cu coada) mamele noastre scoteau toate mesele de sarbatori, cum le scoteau.
Da, imi aduc aminte de toate si multele neajunsuri dar, nu stiu de ce, asta imi declanseaza cel mai tare amintirile dureroase.
D’aia îmi doresc din tot sufletul să plece fii-mea din țară. Mi-e literalmente frică de orcii ăștia care ridică în slăvi comunismul. Nu mă gândesc numai la chinul din anii’ 80, ci și la felul în care au instaurat regimul. Nu cred că ar proceda prea diferit.
Si mie mi-e frica. Dar nu vrea sa plece. Satu cu inima la gura si sint pe picior de mobilizare oricind ar spune: mama, venim. Dar e alegerea lor, nu a noastra.
Mihai, nu prea am scris in ultimul timp si am fost si cam neatenta, dar cred ca se intsmpka ceva cu commentaries mele, le papa cineva…
Erau în spam. Le-am recuperat.
Nu m-am uitat la documentar. Nu am nevoie. Am trăit pe viu acea perioadă.
Ce mă doare cel mai tare e o parte a generației tinere. Cei care poarta tricouri cu Che Guevara. Și slăvesc socialismul. Habar n-au ce crime și orori au fost pe vremea aia. Dar ei vad doar partea romantică. Care o fi aia.
Comentariile nu le citesc. Că am probleme cu tensiunea. Și mai am și un vocabular foarte bogat la capitolul insulte.
Tricourile cu Che Guevara sunt cel mai mic rău. Le poartă tinerii și prin țări unde nu s-a murit de frig și foame.
Nimic neobișnuit, aceleași jigodii mestecând același rahat. La întâmplare rețin un comentariu ce explica doct cum în WW2 rușii ne-au fost prieteni, iar „ucri” dușmani, încheind apoteotic „mai citiți”. Îndemnul nu-i rău, dar în locul lui m-aș abține.
Lăsând de o parte indignarea și hăhăielile, aparent AUR e pe la 36%. Nu cred că mai trebuie demonstrată conexiunea între curentul „suveranist” și politica moscovită. În rândul ștampilătorilor ar fi câteva categorii. Prima, masa de manevră. Imbecili. Biodrone. Singurul lor rol e să propage și să amplifice idei, iar dacă e cazul, ăia mai tupeiști, să te umple și de sânge. Al tău și al lor. Îi poți combate fluturând la momentul oportun o cârpă și mai colorată. Ăștia-s majoritari și în comentarii.
A doua categorie mai periculoasă, sunt cei ce știu exact ce fac, nu sunt proști, și din considerente ideologice, financiare sau alte motivații susțin politica Kremlinului. Ei sunt cei ce lansează și adaptează ideile propagate de prima categorie. Echivalează cu o coloană a 5-a și, ideal, ar trebui tratată asemănător. Comentariile lor sunt mai bune și mai cizelate, distilează mai bine otrava.
A treia categorie, rebelii fără cauză ce schimbă rațiunea pe impuls. Cu largul concurs al gherlelor date de USL, vin cu idei „să ardă tot” sau „nu poate fi mai rău”. Se vor convinge, tardiv, că se poate, și încă cum. Echivalentul adolescentului părăsit de iubirea vieții sale ce se taie pe brațe cu lama, doar că, suflet generos, nu folosește doar brațele sale. Aici mai poate fi de lucrat și convins, în ciuda gafelor venite din guvern sau parlament.
Am postat asta doar ca să vă amintesc că a trecut un an de când ne-am jucat viitorul ca țară la ruleta rusească, iar până la următorul meci, din 2028 (în cel mai bun caz) mai sunt doar doi ani și ceva.
Vezi că e „m-ai citiții”.
Mă uit la documentar şi simt iar frigul din nopțile petrecute la cozile interminabile pentru un pui tacâm. Cred că de atunci mi se trage faptul că nu suport să stau la coadă, văd uneori in Paris oameni care stau la coadă la orice, dar eu simt că mă sufoc. Când chiar nu am de ales e complicat. Detest perioada aceea din tot sufletul meu. 🤬🤬🤬
Aveam 12 ani la Revolutie si nu voi uita niciodata raul pe care ni l-a adus comunismul si dictatorii ceausisti (nu merita sa le scriu cu litera mare numele). Am crescut intr-o familie unde ascultam pe ascuns Europa libera si Vocea Americii si am crescut in anii cei mai crunti ai dictaturii comuniste, anii 80. O copilarie crescuta intre trezitul la 5 dimineata sa ma asez la coada pentru a „apuca” lapte sau iaurt, pana ajungea mama din schimbul 3. Ne am petrecut copilaria in alimentare, asteptand la randuri „ipotetice” , nestiind daca in ziua respectiva se va „baga” ceva (adica alimente esentiale ca oua, carne sau ulei). Ultimii ani erau si pe cartela, nu aveai voie sa iti depasesti ratia :-(( Eram copil dar deja responsabilizat si nu voi uita niciodata umilinta si batjocura la care ne supunea acest regim dictatorial. Simteam ca suntem tratati ca niste animale, carora le mai aruncau cate un rest de mancare. Cred ca aveam 10 ani cand, stand intr-o coada, cu ultimele puteri, am reusit sa ies, fara sa fiu calcata in picioare (cu ultimele eforturi, nici nu mai tin minte cum am reusit sa ies, pentru ca am fost la limita lesinului). Si asa era fiecare coada, oamenii se calcau in picioare sa „prinda” iar altii mai putini norocosi, dupa ce stateau ore in sir in picioare si sa ingramadeau ca niste neoameni, plecau cu mana goala acasa. Nici nu mai adaug frigul din apartamente, lipsa energiei electrice etc. Iar ceea ce povestesc eu se intampla in Bucuresti :-((
Nu vreau sa lungesc povestea dar, poate ca sunt tineri carora nu le-a povestit nimeni ce a insemnat dictatura ceausista si as vrea ca macar cateva randuri scrise de mine, sa-i faca sa reflecteze asupra acestei perioade de cosmar si sa inteleaga de ce este importanta libertatea si drepturile oamenilor intr-o democratie.
Da, la o voada era sa lesin si eu…
Nu pot urmari nici film, nici comentariii…sunt epuizata de o viata tot mai haotica, de informatii tot mai absurd, de…
Mihai, nu prea am mai scris, totudi cred ca vrro doo comment s-au dus …nu stiu unde!
Dap, erau în spam. Le-am recuperat.
Sunt aceeași masă de prosti, folosiți în anii de după război, care au făcut închisorile comuniste și care au târât atâția oameni nevinovați acolo.
Aceeași masă de prosti gata să iasă din mine și să te omoare pt ca ai plete.
Mă uit la ei și la susținătorii imbecililor ăstora și sunt absolut convins ca ar fi gata să ne facă la fel și nouă și familiilor noastre.
Mă sperie un pic gândul ăsta, pt ca departe nu suntem.
Ce mi se pare mai grav, insa, sunt părinții mei, cu tata care a ieșit în stradă la revoluție, cu mama anchetată de securitate pt niște aur, care acum susțin ca Ceaușescu a fost un patriot și a avut dreptate cu vesticii care vor să ne fure Munții Bucegi.
Nu mai spun de susținerea mesianicului actual.
Tata este un inginer cu două facultăți, mama a citit când am citit noi de pe blogul ăsta la un loc.
Orice argument și orice le arăt moare din fașă.
Nu pot sa spun nimic… Mi-am spart arcada la o coada ptr cartofi cand pentru gloata manata de idea de a prinde ceva nu a mai văzut ca erau și unii mai mici pe la 13ani la coada…
Asa ca nu am decât sa le las niște versuri mai vechi un pic… https://youtu.be/Pr0g1Qt59MQ?si=qjlR_IeRalYEmqk5
Nici nu trebuia sa ma uit, n-am uitat toate cozile la care am stat si toate lipsurile de care am avut parte, dar „FUTU-VĂ-N GURĂ SĂ VĂ FUT!’