După ce săptămâna trecută l-a sacrificat în mod samavolnic pe Napoleon, colegul @Claudiu a luat calea religiei. Sau ceva.
…
Undeva între Cer și nicăieri, la o masă care e și nu e, într-un timp care nu contează…
Dumnezeu: Ți-am adus țuică.
Diavol: De cand aveți țuică în Cer?
D: Am tot. De asta sunt Dumnezeu.
Dv: Ai și tu dreptate. bea E bună, recunosc.
D: Horincă maramureșeană. Îngerii n-o pot bea, prea tare pentru ei. Dar tu…
Dv: Eu pot digera orice. Vine cu funcția.
pauză
D: Decembrie jos. I-ai văzut?
Dv: Îi văd. Îi văd mereu. Tu nu-i vezi?
D: Ba da. Dar Eu îi văd altfel. Tu vezi ce fac. Eu văd de ce fac.
Dv: Poetic. Deci… ce zici? Cum arată sărbătorile Tale anul ăsta?
D: zâmbește Sărbătorile Mele? Crezi că mai sunt ale Mele?
Dv: Ouch. Amărăciune divină. Nu Te-am văzut așa niciodată.
D: Nu e amărăciune. E… curiozitate. Uitǎ-te la ei. Cumpără, consumă, aleargă. În numele Meu, teoretic.
Dv: În numele tău practic nu face nimeni nimic de când cu Iluminismul. Relaxează-Te.
D: Un copil s-a născut într-un grajd. Asta sărbătoresc. Știi asta, nu?
Dv: Știu. Am fost acolo. Nu m-ai invitat, dar am venit oricum. Frozen out, literally.
D: Tu ești peste tot unde nu te invit.
Dv: E jobul meu. bea din țuică Dar serios acum – Te deranjează? Luminiţele? Cadourile? Tot circul ăsta?
D: Mă deranjează? Nu. Mă… fascinează. Le-am dat liber arbitru. Uite ce au făcut cu el.
Dv: Au făcut mall-uri.
D: Au făcut mall-uri.
amândoi tac
Dv: Dar cumpără cadouri pentru copiii lor. Asta contează, nu?
D: Contează. Dar știi ce e amuzant? Mă rog la ei mai mult decât se roagă ei la Mine.
Dv: Te rogi? Tu? La ei?
D: Desigur. De fiecare dată când văd un om care aleargă după un cadou in ultimul minut, Mă rog să-și amintească că timpul e iubire. De fiecare dată când văd pe cineva singur în Ajun, Mă rog să simtă că nu e singur. Că Eu sunt acolo.
Dv: Și? Funcționează?
D: Uneori. Rar. Dar da.
Dv: Hmm. gânditor Deci Tu te rogi la ei ca ei să se roage la Tine ca Tu să…
D: E complicat.
Dv: E o buclă recursivă. E programare divină proastă, dacă vrei părerea mea.
D: Nu vreau.
Dv: râde Bine. Dar admite – Te amuză. Toată treaba asta. Ipocrizia. Consumismul îmbrăcat în liturghie. Oamenii care se urăsc unii pe alții 364 de zile, dar în Ajun se îmbrățișează.
D: Mă amuză. Și mă întristează. Și mă umple de speranță. Toate deodată. Tu nu simți așa?
Dv: Eu simt doar ironie. E mai simplu.
D: De aceea ai căzut.
Dv: brusc serios Am căzut pentru că am iubit prea mult. Nu confunda povestea.
D: Știu povestea. Am fost acolo. Am scris povestea.
Dv: Atunci știi că nu e așa simplă cum o spun preoții.
pauză lungă
D: Uită-te la ei acum. La ăla din București, blocul cu luminiţe. Uită-te.
Dv: Care? Ah, da. Înjură tot anul. Bea. Trișează la cărți.
D: Și?
Dv: Și… așteaptă. Tocmai a pus masa pentru vecinul care e singur. Bătrânul de la cinci.
D: Exact.
Dv: Nu. Nu-mi da lecții prin exemple. E manipulare divină.
D: E realitate divină. El nu știe de ce face asta. Crede că e prostie. Dar o face. În fiecare an. Asta e miracolul.
Dv: Sau nostalgie. Sau vinovăție. Sau…
D: Sau iubire care nu-și știe numele. Tu cum îi spui când iubirea vine fără motiv?
Dv: Îi spun slăbiciune.
D: Eu îi spun grație.
Dv: oftează Uite de-aia nu ne-am înțeles niciodată, Tu și cu mine.
D: Ba ne-am înțeles perfect. De-aia doare atât de tare.
altă tăcere, mai lungă
Dv: Deci… ce-ai face Tu? Dacă ar fi după Tine? Cum ar arăta sărbătorile perfecte?
D: Ar fi tăcere. Și zăpadă. Și oameni care stau lângă oameni fără să vorbească. Și copii care se uită la lumânări. Și bătrâni care își amintesc. Și tineri care visează. Fără muzica din mall-uri. Fără reclame. Fără nimic… doar prezență.
Dv: Sună plictisitor.
D: Sună divin.
Dv: Aceeasi chestie, sincer.
D: râde Vezi? De-aia Te iubesc încă.
Dv: Nu mă iubești. Mă tolerezi.
D: Toleranța divină e cea mai înaltă formă de iubire. Să Te iubesc când ești rebel, când ești înger căzut, când ești… tu. Asta e iubire.
Dv: Sau sindrom Stockholm cosmic.
D: râde mai tare Poate. Dar știi ce-i amuzant?
Dv: Ce?
D: Ei fac același lucru. Jos. Familia se adună. Se tolerează. Se enervează. Dar stau. Stau la masă. Asta e sacru, nu crezi?
Dv: E tragicomic.
D: E omenesc. Care e același lucru cu sacru, de fapt.
Dv: suspina E o noapte de filozofie teologica, nu? Mai ai țuică?
D: Am. toarnă
Dv: Mulțumesc. Stai – chiar am spus mulțumesc. Către Tine. E decembrie, efectiv mă schimbi.
D: Tu M-ai schimbat pe Mine acum multe ere. Suntem chit.
Dv: Cum te-am schimbat eu pe Tine?
D: M-ai forțat să aleg. Între perfecțiune și iubire. Am ales iubirea. De-aia există ei. arată în jos Imperfecți. Frumoși. Pierduți. Adorabili.
Dv: Crezi că merită? Tot efortul? Pentru… asta? arată Pentru instalații cu LED-uri și cozonac la ofertă și familii disfuncționale și…
D: Pentru tipul care invită vecinul singur. Pentru copilul care dă jucăria lui fratelui mai mic. Pentru femeia care aprinde o lumânare și se roagă pentru cineva pe care nu-l cunoaște. Pentru bărbatul de cincizeci de ani care scrie despre absurd și totuși ureaza La Mulți Ani la miezul nopții. Da. Merită.
Dv: Ești prea optimist pentru un Dumnezeu.
D: Ești prea pesimist pentru un înger.
Dv: Ex-înger.
D: Înger încă. Doar că nu vrei să recunoști.
luna apare între ei, sau ceva ce seamănă cu luna
Dv: E aproape miezul nopții. Jos.
D: Știu.
Dv: Or să spuna “La Multi Ani”. Or să spună lucruri pe care nu le gândesc. Or să îmbrățișeze oameni pe care nu-i suportă. Or să promită chestii pe care nu le vor ține.
D: Da.
Dv: Și Tu vei fi acolo.
D: Voi fi. Sunt mereu.
Dv: Chiar dacă nu Te cheamă?
D: Mai ales dacă nu Mă cheamă. Atunci au cel mai mult nevoie.
Dv: gânditor Știi… dacă aș putea da timpul înapoi…
D: Poți. Oricând. Doar spune.
Dv: Nu. Nu pot. Ar însemna să admit că am greșit.
D: Ar însemna să admiti că am dreptate Eu. Care e același lucru.
Dv: Exact. pauză Deci nu.
D: Deci nu. zâmbește trist Liber arbitru. L-am inventat pentru ei. Funcționează și pentru Tine.
pauză foarte lungă
Dv: Ce-i cu cozonacul ăla? De ce tot vorbesc despre cozonac?
D: E un mister. Chiar și pentru Mine.
Dv: Prostii. Tu știi totul.
D: Știu multe. Nu totul. Cozonacul rămâne enigmatic.
Dv: râde în ciuda lui Ok, m-ai făcut sa rad.
D: Am umor. Nu Mă creditează nimeni pentru asta.
Dv: Pentru că ai creat ornitorincul. Nu poți avea credibilitate pentru umor după ornitorinc.
D: Corect. bea Pentru ce să bem?
Dv: Tu ma întrebi pe mine? Tu ești Dumnezeu. Tu decizi.
D: Nu. Întreb. Pentru ce vrei tu să bem?
Dv: liniste lunga Pentru… ei? Pentru oameni? Pentru cozonac și absurd și pentru toți nebunii ăia care cred că ceva are sens?
D: Perfect. ridică paharul Pentru ei. Pentru copiii Mei.Care sunt si ai tăi also, apropo.
Dv: Nu sunt copiii mei.
D: Ba da. I-ai ispitit. I-ai învățat să aleagă. Să se îndoiască. Asta e paternitate.
Dv: Paternitate intunecata.
D: Tot paternitate. ciocnesc paharele La mulți ani.
Dv: La mulți ani. Asta e de efect. Noi doi, spunând La mulți ani.
D: E absurd.
Dv: E divin.
D: Acelasi lucru, ai spus chiar tu.
Dv: Touché.
jos, ceasurile bat miezul nopții
D: A început.
Dv: A început. se ridică Trebuie să plec. Am treabă. Anul nou aduce… oportunități.
D: Știu. Promisiuni neținute. Speranțe desarte. Clasic.
Dv: Nu te supăra. E jobul meu.
D: Nu mă supăr. Te înțeleg. Chiar dacă nu sunt de acord.
Dv: la plecare Hei. Dumnezeu?
D: Da?
Dv: Mulțumesc pentru țuică. Și pentru… conversație.
D: Oricând. Literalmente oricând. Ușa e deschisă.
Dv: Știu. De-aia nu intru. dispare
D: singur, privind în jos La mulți ani, copiii Mei. La mulți ani, Lucifer. La mulți ani, Mie. La mulți ani tuturor.
zăpada începe să cadă, sau poate nu
FIN
Undeva, un om își îmbrățișează vecinul. Copilul doarme cu jucăria în brațe. Femeia stinge lumânarea. Bărbatul de cincizeci de ani scrie ultimul rând și zâmbește.
Cozonacul încă rămâne un mister.


Băăăi…
?
!!!
În cuvinte se poate? 🙂
Ăăă…nu
Atunci nu mai vorbesc cu tine.
tre’ să zic că deși scrii frumos, mă cam sperie uneori imaginația ta; de aia nici nu dezvolt comentariul pe care mi l-a sugerat Dv; de aia și din cauza unui mic orgasm intelectual apărut la citirea termenului corect, „consumism”…
cozonacul să rămînă mister!
SUGErate ăla n-a plăcut la filtru. 🤷
Maestre, acest comentariu mă onorează! 🙂
Oricum, pentru azi am vrut ceva mai relaxant. Săptămâna viitoare vine bomba.
dacă azi a fost relaxant, o să te citească P.lea Spătaru săptămîna viitoare! mai bine mă duc să-l înțeleg, cum zice cineva mai jos, pe Hieronymus, măcar ăla are scuza secolului XVI…
Costică, dacă reușești să-l înțelegi pe el Bosco, să-mi spui și mie. Spunea un călugăr la un moment dat, într-o cronică despre Bosch că: ” daca alții pictează omul din exterior, Bosch o face din interior”. Și asta chiar sperie.
Pictează cu precădere o anumită parte a omului din interior. De exemplu, dacă Dali punea pe pânză experiențe onirice și fantezii într-o cheie predominant personală, Bosch picta angoase și coșmaruri printr-o combinație interesantă de idei ce țin de dogmatica creștină și ceva ce s-ar fi încadrat, probabil, în psihanaliză, dacă nu greșea veacul. Operație pe suflet vs vivisecție.
Mi-a plăcut. Mi-au dat o stare de calm și speranță rândurile scrise de tine. Mulțumesc.
Am citit sperând ca unul dintre ei să recunoască faptul că a inventat cozonacul😂.
Totul este iubire.
Din iubire pentru fata mea cea mare, plec acum din Constanța spre Iași, să o aduc acasă și tot azi trebuie să mă întorc 🤦.
Mă bucur, Cristi. 🙂
Cred, sau sper, ca asa este …
Sigur ăștia doi mai stau la o țuică din când în când și râd de noi.
Dupā care iau decizii ce ne privesc la mahmureală. Cam des.
Peredhil: concluzie perfect valabilă. 🙂
Cozonacul e un bun misterios.
Eu cred ca Napoleon a avut ceva divin in el. Sau Dumnezeu s-a intruchipat pentru un timp in el?
Buna conversatia.
Mulțumesc 🙂
….mi-a plăcut.
Pentru mine, ai pus în cuvinte cam ce am înțeles eu din Hieronymus Bosch. Și pentru asta, îți mulțumesc.
Mulțumesc 🙂
Vaaai, ce frumos scrii. Inimoare
Foarte, foarte bun dialogul!!!
Mulțumesc. Nu sunt fan al sărbătorilor de iarnă, dar orice motiv avem pentru a fi mai buni…
It felt good. Și a venit într un moment în care eu, una, aveam nevoie de ceva care să mi aducă aminte că pentru oamenii de lângă noi există Sărbătorile. Pentru mulțumirea de pe chipurile lor, atunci când primesc o îmbrățișare, care poate, pe parcursul anului ne am reținut o. Din orgoliu sau ambiție, din lipsă de timp sau nepăsare/uitare.
Mulțumesc, @Claudiu!
Frumos comentariu. Mulțumesc! 🙂
Ce ai frate cu mine?
„buclă recursivă?”
Și crezi că mai pot dormi la noapte?
Țuica ajută. 🙂
Logic ca doar cand ai in jur de juma de secol și ai citit niste chestii la viața ta poți scrie așa, big like!
Uf…”juma’ de secol”. Sună a „MULT” 🙂
Nu chiar atât de mult ca „o zecime de mileniu”. Puțină empatie pentru scriitorii profesioniști de pe bloguri…
Diavolesc de Dumnezeiesc… sau/și invers. Superb!
Urâm cozonacul sau doar îl tolerăm?
Doar îl tolerăm. E o abominatie.
Citind textul tău, mi l-am imaginat pe Dumnezeu citindu-l cu un zâmbet pe buze!
Foarte frumoasă conversația și tare inspirat surprinsă de penița ta!
🙂 Mulțumesc.
Premisa conversației e fundamentată teologic, în fond ambii și-au bătut-o de Iov (și de anexele sale cu valoare redusă, cum ar fi familia) în urma unui rămășag la o șuetă.
Oamenii se închină unui Dumnezeu despre care afirmă că ar susține că i-a creat după chipul și asemănarea Sa. Dar dacă oamenii iși modelează, de fapt, zeii după chipul și asemănarea lor, pentru a-și justifica deciziile imbecile prin motivații transcedentale, eludând cu ocazia asta orice responsabilitate pentru posibilele urmări ? Când nu ne place ce vedem în oglinzi strâmbe, pictăm o aură și avem icoane pe care să aruncăm vina.
Iar un eventual Creator a uitat deja de experimentul dintr-un vas Petri albastru lăsat într-un colț prăfuit al laboratorului. Sau, ca să onorăm spiritul Crăciunului, stă la un pahar cu colegii cercetători și pariază cât va mai dura până ajunge conținutul numai bun de băgat în incinerator.
Tu de ce nu te apuci de scris?
Hai, curaj. Că mai e un „musulman” pe aici care are sânge în creion și știe cu verbele.
Facem un „cerc al poeților antisociali” și ne sponsorizează Boss-ul. 🙂
Cozonac, aglomerație, nu-mi pasă. Anul asta e prima oară după multa vreme cand sărbătoresc cu cei 3 copii si cu cei trei nepoți împreună. Diavolul și Dumnezeu trebuie să fie invidioși. Vă iubesc pe toți. Azi. Maine mai discutăm. Acestea fiind zise fug spre easybox-urile unde mă așteaptă coletele cu jucării.
Jucării? Coșmarul Crăciunului… 🙂
Hm..exact, liberul arbitru!
De multe ori, cei care se declară atei sunt mult mai credincioși, în fapt, decât cei care „frecventează cu sârg” biserica!
Păi termenii nu se exclud. „Ateu” nu înseamnă lipsa credinței, ci lipsa credinței într-un Dumnezeu sau oricare altă zeitate. Poți crede în știință, în concepte morale, în principii umaniste, etc.
După cum un agnostic nu exclude existența potențială a unui Dumnezeu, doar că nu e chiar convins de asta, și nici de ambalajele colorate în care e comercializată pentru moment.
Dar în cheie eshatologică n-are sens să facem diferențe legate de repartizarea finală a acestor indivizi, dincolo de nuanțe gen : cazan/ cuptor/ air fryer.
Claudiu – chapeau! Ai ceva…divin in scrierile tale.
Ne-ai provocat sa ne imaginam, sa gandim, sa simtim, sa analizam, sa introspectam si…sa si zambim in coltul gurii.
Scrierile tale ar putea fi lejer piese de teatru.
Sa nu te lasi niciodata de scris!
P.S. Mihai ai gasit o comoara, multumim!
Divin? 🙂 „Dark side” vrei sa spui… 🙂
Cel mai bun text de până acum.
Lumea ar fi mai simplă dacă am admite când greșim și ne-am cere iertare decât să folosim șiretlicuri.