V-am făcut de lucru și pentru weekendul ăsta. Sau măcar v-am mai salvat niște timp.

👉 Our boys – serial, Apple TV

Am mai zis de multe ori că pentru mine „Fauda” și „Shtisel” sunt două dintre cele mai bune seriale care s-au făcut vreodată. Așa cum am mai spus și că sunt fan producții israeliene care au ca subiect conflictele dintre arabi și israelieni sau viața evreilor ultra-ortodocși.

Cel puțin pe tema „ultra-ortodocși” am văzut cam tot ce există.

De-aia pentru mine filmul sau serialul ideal ar fi fost unul care să combine cele două subiecte, dar unde naiba să găsești așa ceva?

Ei bine, prieteni, am aflat cu stupoare că acest serial deja există. Și nu doar că există, are cinci ani de când rulează. Se numește „Our boys” și este pur și simplu perfect. E genul ăla de serial pe care-l mai oprești din când în când pentru că ți-e frică să nu-l termini prea repede.

Și nu glumesc, eu fac des asta cu serialele care-mi plac de mă piș pe mine. Le mai las, mă mai uit la altceva, în încercarea disperată să le fac să dureze mai mult.

„Our boys” este fix genul ăsta de serial. Cireașa de pe tort fiind că e făcut după fapte reale petrecute în Gaza în 2014.

Vă zic, e senzațional.

👉 City of Shadows – mini-serie, Netflix

Ăsta e serialul pe care l-am început, în timp ce mă uitam la „Our boys”, din motivele descrise mai sus.

Din fericire a fost ok, m-am uitat cu plăcere.

Nu e ceva care să te dea pe spate, dar e binișor făcut, în plus e jucat și-n catalană si-n castilliană, ceea ce a fost o adevărată provocare pentru spaniola mea. Dar am făcut față cu brio.

În plus e filmat în unicul și inegalabilul oraș care poartă numele de Barcelona, ba chiar mai are și imagini de arhivă care sunt senzaționale.

Și nu doar că e filmat în Barcelona, dar acțiunea se învârte exclusiv în jurul construcțiilor proiectate de Antoni Gaudí. Nu vă zic de ce, că nu vreau să dau spoilere, dar exact asta se întâmplă.

Una peste alta, dacă n-aveți în plan ceva mai bun, vă puteți uita liniștiți la „City of Shadows”. Dar să știți că pe alocuri vă trebuie stomac destul de tare, că există niște scene, cu cetățeni care ard de vii, destul de realist filmate. Ca să nu mai zic că tot realist arată și ce li s-a întâmplat acelorași cetățeni după ce au ars de vii, gen ce-a mai rămas ei.

Știu c-am dat un semi-spoiler, dar mai bine așa decât să mă înjurați că v-a stat dumicatul în gât.

Trebuie totuși să vă avertizez că ultimul episodul e un pic tras de păr. Un pic mai mult.

La modul că trăiești cu senzația ajută că producătorii s-au plictisit și-au vrut să-l termine cât mai repede. Sau or fi primit un telefon că nu mai sunt bani și să facă bine să nu se mai lungească. Pe sistemul:

– Oye, que solo hay dinero para un solo episodio.
– Pero, jefe, aún nos quedan tres episodios por grabar.
– No me importa, se acaba en uno solo.

Așa că s-au conformat, au tras doar un episod în loc de trei, ce să mai și facă.

👉 Il Fenomeno – Povestea unui superstar – documentar, VOYO

E interesant și bine făcut. Beckham style așa. Ok, la alt nivel, că Mutu n-a fost Beckham, dar a fost totuși un jucător care a ajuns pe la niște cluburi unde nu vom mai avea vreodată vreun fotbalist.

Iar pentru cei care vor începe cu „lasă-ne cu drogatul tău” și alte apelative pe același gen, atât am de zis: dincolo de viața lui extra-sportivă, Mutu a fost un fotbalist mare de tot. Care ar fi putut ajunge și mai mare, dar, ce să vezi, n-a ajuns fix din cauza vieții extra-sportive.

Cu toate astea, a fost uriaș. Am serioase îndoieli că vom mai avea vreodată vreun jucător român care să joace la Inter, Juventus sau Chelsea. Hai că la Parma sau la Fiorentina se mai poate ajunge, dar la unul dintre granzii Italiei nu vom mai vedea vreodată vreun român.

Iar dacă totuși se va întâmpla vreun miracol și vom vedea, în niciun caz nu va marca peste 100 de goluri în Serie A, așa cum a făcut Mutu. Nimeni, niciodată!

Revenind la documentar, mi-a plăcut mult modul în care este prezentată relația lui cu Fiorentina, atât clubul, cât și orașul. Mi-a plăcut mai ales pentru că am fost la un meci al Stelei, la Firenze, pe vremea când Mutu juca acolo, și-am văzut cu ochii mei cât de tare îl iubeau oamenii din orașul ăla. Pur și simplu îl divinizau.

Pe scurt, mă uit cu plăcere la documentar, am văzut primele două episoade, le aștept și pe următoare două, că patru sunt toate.

Ah, să nu uit, sunt niște cadre și niște peisaje din Firenze și din Toscana absolut superbe. Îți vine să intri pe net și să cauți bilete de avion doar când le vezi.

👉 The Crystal Cuckoo – mini-serie, Netflix

Serialul ăsta este una dintre dovezile că românii au telenovela în ADN și nimic nu le-o poate scoate de-acolo.

Doamne apără și păzește, ce recenzii absolut fabuloase am putut citi pentru această telenovelă din care am putut să duc fix două episoade. Din „fabulos”, „capodoperă” și „excepțional” n-au scos această „Sclava Isaura” pe rit nou.

Vă zic, doar don Leoncio lipsește din poveste și cineva care să spună dramatic: „estoy embarazada”, în rest are tot ce-i trebuie unei telenovele care se respectă.

Mă, eu înțeleg exact că filmele și serialele sunt ficțiune, nu realitate, că e artă și că există anumite convenții pe care ar trebui să le acceptăm.

Dar când totul se duce spre o telenovelă slabă și extrem de puțin credibilă, eu nu mai sunt dispus să accept nicio convenție. Să fie la ei acolo.

Pe scurt, deși începuse bine, s-a dovedit a fi o telenovelă sinistră.

Dacă l-ați văzut, chiar m-ar interesa părerea voastră.