Aveți un minut să discutăm despre cum se circulă pe șoselele din Elveția? Sper să aveți, pentru că voiam să vă spun că eu nu am mai văzut așa ceva niciodată și-am condus prin aproape toată Europa asta.

Dar modul în care se mișcă elvețienii pe șoselele lor este absolut uluitor. Și când zic „uluitor”, mă refer la faptul că nu am văzut, în trei zile de Elveția, vreun șofer care să depășească viteza maximă legală admisă. Niciunul, niciodată, nicăieri!

De altfel, glumeam cu colegii din tur și spuneam că, dacă intri pe autostradă în Elveția și ai de mers 465 km, după 465 km o să vezi în jurul tău aceleași mașini care erau și când ai intrat pe autostradă. Pentru că nimeni, niciodată, nu depășește viteza legală.

Și nu mă refer doar la autostrăzi, pentru c-am ieșit foarte des de pe ele, ca să putem traversa Alpii. Dar n-a contat absolut deloc, pentru că elvețienii nu încalcă limita de viteză nici pe autostrăzi, nici dacă sunt în spatele unui tractor care merge cu 30 km/h pe o șosea dreaptă marcată cu linie discontinuă, unde limita de viteză este 40 km/h.

Am asistat la scena asta de nenumărate ori. Drum drept, linie discontinua, limita de 40 km/h, mașini aliniate în spatele unui tractor, sau unui autobuz sau a unui vehicul care rula cu 30-35 km/h. Chiar dacă din față nu venea nici dracu’, de depășit nu depășea nimeni.

Uneori se făcea coloană de zeci de mașini în spatele tractorului, sau ce-o fi fost, dar nu conta, toți rulau cuminți așteptând să treacă de porțiunea cu limită de viteză 40.

De ce nu depășeau? Pentru că în cursul depășiri riscau să încalce limita de viteză, și n-ai să vezi vreodată vreun elvețian făcând așa ceva. Niciodată, sub nicio formă. Dacă trebuie să meargă cu 40 km/h o sută de kilometri, apăi fix atât o să meargă.

Dacă vă întrebați cum de e posibil așa ceva, obișnuiți fiind cu ce se întâmplă la noi în țară, o să vă spun să nu trăiți cu impresia că s-au născut elvețienii mai civilizați sau că sunt ei miezul din dodoașca universului.

Nu, prieteni, motivul este unul cât se poate de simplu și prozaic: amenzile. în Elveția, pentru orice ilegalitate comisă la volan, amenzile sunt de la foarte mari în sus. Se poate ajunge la sume de zeci de mii de euro, la confiscarea mașinii sau chiar la niște pușcărie. Desigur, în funcție de gravitatea greșelii comise.

Uite, ca să înțelegeți și mai bine ce tot zic. Știți că la noi există vestita marjă de eroare, atunci când poliția îți înregistrează viteza cu aparatul radar. Dacă ești pe limită de 90 km/h, dar tu mergi cu 98, nu te vor opri. De-asta la noi pe autostrăzi, toți șoferii merg cu 139 km/h, pentru că știu că sunt în siguranță chiar dacă e să dea peste vreun echipaj cu radar.

Știți cât e marja asta de eroare la elvețieni? Zero. Dacă ești pe sector de drum cu limită de 40 km/h și tu mergi cu 41 km/h când te înregistrează radarul, iei amendă. Punct, nu se discută.

De-asta șoferii elvețieni preferă să meargă chiar un pic sub limita de viteză, ca să nu ia vreo amendă degeaba, doar pentru că i-a înregistrat radarul cu 2-3 kilometri peste limită.

Dacă nu mă credeți, aveți internet, puteți afla foarte ușor cum stau lucrurile dând un search după: „amenzi rutiere Elveția”. O să vă dea fiori ce-o să găsiți.

Personal, sunt de acord sută la sută, dacă ar fi după mine, mâine dimineață aș implementa sistemul elvețian și la noi. Pentru că așa se face civilizația pe șosele, cu amenzi și cu forța. Nu există altă metodă!

Iar acum, că am stabilit aceste lucruri care îmi vor aduce o grămadă de urări de bine de la vajnicii urmași ai dacilor liberi, cei care cred cu tărie că regulile sunt opționale și legile doar pentru fraieri, o să vă spun că ieri am condus, pe trecătorile dintre Elveția și Italia, Audi A6 Sportback e-Tron.

Aș putea să vă spun multe despre mașina asta care mi-a plăcut tare de tot.

Aș putea să vă spun că este construită pe platforma lui Porsche Macan și, prin urmare, este o rachetă care dezvoltă 462 cai putere și un cuplu maxim de 580 Nm. Practic am condus un Porsche care arăta ca un Audi.

Aș putea să vă spun despre cei doi pensionari care au venit la mine, în fața hotelului din Elveția, să mă întrebe ce Audi e ăsta, că ei nu l-au mai văzut. Când i-am văzut așa neajutorați și blajini, ca doi bunicuți, le-am explicat cum m-am priceput eu mai bine.

S-au minunat că e electrică, după care au vrut să se uite și-n interior. Și s-au uitat, în timp ce scoteau mici semne de admirație. După care mi-au mulțumit frumos, s-au urcat în mașina lor și-au plecat. Mașina lor era un Porsche Taycan. Și nu glumesc.

Aș putea să vă spun despre bateria imensă de 95 kWh.

Aș putea să vă spun despre plafonul panoramic care se face opac sau perfect transparent printr-o simplă apăsare de buton.

Aș putea să vă spun că este mașina cu cel mai dezvoltat sistem Adaptive Cruise Control pe care am condus-o eu până acum. Efectiv am rămas mască atunci când am văzut că mașina știe că mă apropii de un sens giratoriu, a redus singură viteza și-a trecut singură prin sensul giratoriu, după care a început să crească viteza, tot singură.

Aș putea să vă spun și despre sistemul audio absolut impecabil Harman Kardon.

Dar nu, n-o să vă spun nimic dintre toate astea.

O să vă spun doar faptul că Audi A6 Sportback e-Tron mi-a întărit convingerea că mașinile electrice au ajuns deja la nivelul următor în ceea ce privește mobilitatea. Și mă refer la veșnica obiecție când vine vorba despre mașini electrice: „da, domnule, dar trebuie să te oprești să o încarci des.”

Eu am făcut ieri 323 km cu mașina asta fără să mă opresc să o încarc nici măcar o dată. Am plecat din fața hotelului din Elveția cu bateria încărcată 100% și am ajuns în fața hotelului din Italia, 323 km mai târziu, cu 44% baterie și un consum de 16,6 kWh/100 km. La o mașină cu motor termic ai spune simplu: „mai aveam juma’ de rezervor când am ajuns”.

Un calcul matematic extrem de simplu ne arată că asta înseamnă o autonomie totală și reală de 572 km. Asta este distanța pe care aș fi putut s-o parcurg cu mașina asta fără să fie nevoie să o încarc.

De altfel, dacă n-ajungeam așa târziu la hotelul din Italia, aș fi fost tentat să continui să merg. Pur și simplu să-i dau înainte până o descărcam de tot, doar așa ca să văd cât am mers.

Oricum, stații de încărcare sunt peste tot după ce treci de Nădlac, n-aș fi avut nici cea mai mică problemă oriunde ajungeam. Parcă îmi pare și un pic rău că n-am făcut asta, dar mi-era și somn, și foame.

Cam așa stau lucrurile cu Audi A6 Sportback e-Tron. Și cu mașinile electrice în general. Viitorul e deja aici.

Și-acum, pentru c-ați fost cuminți, vă las aici un video și mai jos niște fotografii mișto, toate făcute pe Pasul Stelvio.


EUROCHARGE by Schaeffler este un road trip prin Alpi cu 8 mașini electrice cărora le calculăm autonomiile și consumurile reale.
Susținut de: OMV eMotion, BT Leasing, Michelin, Server Config.