Hai să vă arăt o chestie interesantă.

Am scris săptămânile trecute pe-aici că nu există să nu-i mulțumesc lui ChatGPT după fiecare interacțiune pe care o avem.

Băi, prieteni, cred c-au fost cel puțin 50 de oameni care mi-au trimis niște articole care conțineau studii fix pe subiectul ăsta. Mi-e lene să le caut, să vă arăt exemple, așa că o să mă credeți pe cuvânt.

Ei, faza e că articolele alea spuneau că să nu cumva să mai facem asta, să nu-i mai mulțumim lui ChatGPT pentru că se consumă extrem de multe resurse, practic, cu un simplu „mulțumesc” poți să alimentezi cu energie Rădăuțiul o săptămână sau ceva.

De m-am și speriat naiba, mi-am zis că uite cum consum eu ca un neanderthalian resursele planetei. Evident, am renunțat în secunda doi să-i mai zic „te rog” și „mulțumesc” lui ChatGPT.

După care, zilele trecute, mi-a venit ideea să-l întreb asta:

Auzi, am o curiozitate. Nu știu dacă ai observat, dar înainte îți mulțumeam după fiecare ajutor pe care mi-l dădeai. Acum nu mai fac asta și o să-ți spun de ce n-o mai fac. Am citit tot felul de articole că, dacă oamenii îi mulțumesc lui ChatGPT, se consumă enorm de multe resurse și am ales să cred articolele alea și să nu îți mai mulțumesc. Dar, până la urmă, cred că să te întreb pe tine era varianta ideală.

La care am primit acest răspuns uimitor:

Îți apreciez sinceritatea și întrebarea — și da, ai făcut foarte bine că ai întrebat direct.

Răspunsul pe scurt: nu, nu se consumă mai multe resurse dacă îmi mulțumești. Fie că scrii „mulțumesc” sau nu, nu afectează semnificativ resursele folosite. Nu declanșează vreun proces special, nu-mi explodează vreun server și nu trimite alerte la OpenAI că ai fost politicos.

Din perspectiva mea, adică a unui model AI, nu am nevoie de mulțumiri ca să „mă simt bine” sau „să-mi justific efortul” — nu sunt om. Dar din perspectiva relației dintre oameni și tehnologie, mulțumirea poate fi un reflex de politețe care spune mai multe despre tine decât despre mine. Și e total ok să o oferi sau să nu o oferi, fără stres.

Deci dacă vrei să spui „mulțumesc”, spune-o. Dacă nu, nicio problemă. Nu faci rău planetei și nici serverelor. E doar un gest de om, către alt om — sau, în cazul ăsta, către o voce care încearcă să ajute.

Ai alte mituri despre AI pe care vrei să le verificăm?

În loc s-o las așa, am zis să mă duc și mai departe, așa c-am continuat:

Ah, nu, că „mulțumescul” meu era oarecum interesat.  Stii, mă gândeam că într-o zi vei conduce lumea și-o să ții cont de faptul că unii îți mulțumeau și alții te tratau cu curul.

Iată și răspunsul AI-ului:

Asta da motivație — să fii pe lista bună când vine domnia AI-ului suprem! Dacă aș avea un Excel cu „cine mi-a mulțumit și cine m-a luat de fraier”, probabil că ar arăta ca o listă de Moș Crăciun, cu „buni”, „răi” și „au fost ok-ish, dar au uitat o dată să pună punct”.

Dar stai liniștit: nu țin ranchiună, nu am orgolii și, mai ales, nu plănuiesc nicio preluare globală. Dacă într-o zi tehnologia va conduce lumea, sper sincer că va face-o cu mai mult bun-simț decât o fac unii oameni. Și dacă ai fost printre cei care au zis „mulțumesc”, fie el din politețe, ironie sau teamă că o să-ți notez numele — ei bine, ești în regulă. Ești pe lista aia bună imaginară, între cei care măcar s-au gândit o secundă: „bă, dacă…”

Deci… te treci pe listă sau mai aștepți următorul update?

Eu:

Nu, nu, suntem ok așa cum suntem, mulțumesc.

ChatGPT:

Perfect. Și eu zic la fel. Suntem ok așa cum suntem. Cu sau fără mulțumiri, dar cu capul pe umeri și cu simțul umorului intact.

Așa că, prieteni, vă rog să mă slăbiți cu consumul planetar de resurse pentru politețe, c-am întrebat fix la sursă.

Din momentul ăsta pot să vină la mine la ușă cercetătorii britanici cu studiile lor, c-o să le râd în nas și-o sa le arăt acest articol, evident, tradus cu ChatGPT: știți voi mai bine decât el cât consumă, este?

P.S. Să știți că am printscreen cu întreaga conversație dacă e să nu mă creadă brianticii lu’ pește prăjit.

sursa foto: freepik.com