Am mai scris despre asta, dar cum nimic nu s-a schimbat, dimpotrivă, pare că lucrurile stau din ce în ce mai rău, o să mai scriu. Cred că există un fel de molimă care afectează unul dintre instinctele primordiale alea omului: acela de a supraviețui.

Așa că o să scriu iar, și iar, și iar. Poate, cine știe, mai citesc și dintre oamenii ăia care traversează fiind convinși că pe trecerea de pietoni nu li se poate întâmpla nimic.

Pentru că, da, prieteni, aș vrea să am încrederea în mine a celor care traversează, fără să se uite în stânga și-n dreapta, doar pentru că sunt pe trecere. Doar au prioritate și se știe că prioritatea acționează ca un scut uriaș care oprește orice mașină și te ajută să n-ajungi pe un pat de spital sau chiar la morgă.

Da, aș vrea să am încrederea în mine și în cei din jur a oamenilor ăstora.

Conduc în București doar dacă sunt nevoit, în rest, n-am nici cea mai mică problemă să mă deplasez cu transportul în comun.

Dar cum de o lună merg la bazin, unde nu am cum să ajung altfel decât cu mașina, am început să asist din nou la spectacolul pe care-l oferă potențialii donatori de organe, care se aruncă pe trecerile de pietoni, fără să se asigure absolut deloc. Mă uit și mă întreb siderat unul si același lucru: cum o fi să-ți lipsească complet instinctul de conservare?

Prieteni, cred cu tărie că trebuie să fii construit într-un fel anume ca să nu te asiguri când traversezi, în țara din Europa în care se moare cel mai mult din cauza accidentelor auto. Nici măcar nu pot s-o cataloghez ca prostie, cred că mai degrabă este inconștiență.

Despre pietonii care traversează cu ochii în ecranele telefoanelor, sau în timp ce tastează, sau cu căștile în urechi și privirea în pământ, toți ăștia fiind complet rupți de ce se întâmplă în jurul lor, nici nu mai îndrăznesc să vorbesc.

Poate mai auzi o frână, poate mai auzi că s-au lovit niște mașini și faci ceva să te salvezi în ultima clipă. Ipoteză care în cazul lor cade complet. Ce să mai faci, cum să te mai salvezi, dacă tu ești complet absent din peisaj? Ajungi în spital și nici nu știi de ce-ai ajuns.

Nu știu, creierul meu nu reușește să înțeleagă dacă oamenii ăștia chiar nu-și dau seama că există situații în care mașinile pot scăpa de sub control? Oamenii ăștia chiar nu știu că două tone de metal în mișcare nu sunt chiar cel mai plăcut lucru pe care ai vrea să-l știi dând peste tine. Iar dacă știu, oare ce-i mână în dorința asta arzătoare de a traversa fără să se asigure?

Ca să nu mai spun că șoferii ăia sunt și ei oameni, iar oamenii mai și greșesc. La cum arată situația mortalității din accidente auto, în țara asta, se pare că greșesc destul de des.

Și-atunci de ce vrei tu să îngroși statisticile astea, când e atât de simplu să faci un singur lucru: nu începi să traversezi până nu te asiguri din toate părțile, până nu vezi mașinile oprite, până nu ai contact vizual cu șoferul ca să știi că te-a văzut.

Da, da, chiar dacă ești pe trecerea de pietoni și, nu-i așa, ai prioritate. Că sunt spitalele și cimitirele patriei pline de cetățeni neînfricați care au ajuns acolo cu prioritatea-n mână.

Doamne apără și păzește, am ajuns să scriu despre cum să-și salveze viața oameni care par că nu au niciun interes s-o facă.

P.S. Aveți mai jos una dintre cele mai tari reclame făcute vreodată fix pe subiectul despre care am scris. Dați-i un play, vorbim după.