Unde te cazezi și unde mănânci în Tenerife

Le-am rămas dator acelora dintre voi care m-au rugat să scriu despre locuri de cazare și restaurante din Tenerife. N-au fost mulți, dar câțiva tot m-au rugat. Uite că mă țin de cuvânt azi.

Înainte să încep, o să fac o precizare foarte importantă. Din cel mai nordic punct al insulei până în cel mai sudic sunt vreo 80 de kilometri, adică în jur de o oră cu mașina. De ce e important să știți asta? Ca să înțelegeți că oriunde v-ați caza, sunteți la distanță de cel mult o oră (sau o oră și-un pic) de orice alt punct al insulei în care ați vrea să ajungeți.

Ca să vă dau un exemplu ușor de înțeles, noi n-am avut nicio problemă să mergem să mâncăm într-un restaurant care ne-a plăcut foarte mult, dar care era în alt oraș, nu în cel în care aveam cazarea. Cu mașina făceam în jur de 40 de minute până acolo, deci de ce nu ne-am fi dus? Să mă iertați, dar în București după 40 de minute de condus încă mai văd locul din care am plecat.

De-aia consider că e important să știți că dacă închiriați mașină, puteți ajunge oricând, oriunde vă doriți, distanțele sunt scurte și drumurile libere. Așa că n-aveți de ce să vă mirați dacă o să recomand niște cârciumi care sunt în diverse părți ale insulei, e ușor de ajuns la ele.

Acestea fiind zise, să începem: unde să te cazezi.

Există două feluri de turiști care merg în Tenerife: cei care merg pentru stat la plajă și cei care merg pentru vizitat și stat la plajă.

E important să știți în care dintre cele două vă încadrați, pentru că în funcție de asta o să-ți alegi și zona în care să te cazezi.

Plajele și toată infrastructura aferentă sunt în partea de sud a insulei, prin urmare dacă îți dorești doar să te bronzezi și să stai pe plajă (nu e nimic rău în asta), n-ai de ce să te cazezi în altă zonă în afară de sud. Nici măcar n-ai nevoie să închiriezi mașină, că n-ai ce să faci cu ea.

Să nu mă înțelegeți greșit, plaje sunt peste tot pe insulă, dar partea de sud are infrastructură cea mai dezvoltată pentru așa ceva. În plus, nu știu dacă e o regulă, dar în cele 12 zile petrecute de mine pe insulă, vremea a fost mai frumoasă în sud decât în nord. În nord s-a mai înnorat și-a mai plouat, în sud a fost vreme mișto în fiecare zi.

Prin urmare, dacă vrei doar să stai la soare, te uiți după o cazare în sudul insulei, o alegi și tu să fie cât mai aproape de o plajă șmecheră și cu asta ai cam rezolvat problema. Uite, îți las trei exemple de plaje cu nisip fin, fără pietre, unde poți să închiriezi șezlong, dar poți să mergi și cu prosop de-acasă.

De altfel, poate e important de știut că nimeni nu are nimic de comentat dacă îți întinzi prosopul tău pe nisip și dacă vii cu mâncare și băutură cumpărate de la supermarket. N-o să vină niciun administrator de plajă să-ți explice nervos că n-ai ce să cauți acolo.

Acum uite plajele lângă care poți să-ți cauți cazare: Los Cristianos, Playa de las Américas și Playa Del Duque. V-am lăsat doar trei, mai mult ca să înțelegeți care e zona spre care să vă orientați. În general plajele de pe toată Costa Adeje și zona Los Cristianos arată bine, alegeți voi unde vreți să stați, în funcție de raportul preț/calitate.

Dar dacă nu vrei să stai doar la plajă, dacă te tentează să vizitezi și insula, recomandarea mea e să cauți cazare în partea de nord a insulei și să închiriezi mașină. Noi am ales cazare chiar în capitală, în Santa Cruz, și cred c-am făcut cea mai bună alegere.

De ce în partea de nord? Păi pentru că nu este aglomerată, cum e sudul; pentru că vei găsi relativ ușor locuri de parcare gratis pentru mașina închiriată; pentru că o să fii mai aproape de tot ce vrei să vizitezi; pentru că prețurile sunt mai bune decât în sud; pentru că vei avea o experiență mult mai spaniolă decât în sud.

Nu vă panicați, dacă totuși vreți să mergeți și la plajă, există una foarte mare și mișto fix în capitală: Playa de Las Teresitas.

Este una dintre cele mai mișto plaje de pe toată insula. Lungă de un kilometru și jumătate, are parcare gratuită, pe patru rânduri, pe TOATĂ lungimea ei, adică este practic IMPOSIBIIL să nu găsești loc de parcare.

Dacă te-ai cazat în capitală și n-ai închiriat mașină, deși nu văd de ce-ai face una ca asta, dar dacă totuși ești în această situație ingrată, poți ajunge la Las Teresitas cu autobuzul 910. Te lasă fix unde începe plaja și biletul costă: 1,25 euro.

Bun, acum presupunând că v-ați hotărât să alegeți cazare în partea de nord, ce mai trebuie să știți.

Nu vă stresați cu parcarea, o să găsiți locuri de parcare gratis la câteva minute de mers pe jos de locul unde sunteți cazați. Eventual, puteți să aruncați o privire pe google maps, cu live view, ca să vedeți exact cum arată împrejurimile, să vă liniștiți că există parcare în zonă.

Locurile de parcare marcate cu alb sunt cele gratuite (cele cu plată sau unde nu ai voie să parchezi, sunt marcate cu galben). O să vedeți că sunt peste tot din cele marcate cu alb, eu n-am avut nici cea mai mică problemă cu parcarea în Santa Cruz și vă rog să mă credeți c-am fâțâit mașina aia de-a luat-o naiba.

Indiferent ce fel de apartament sau cameră de hotel vă alegeți, sfatul meu e să citiți întotdeauna review-urile. Cu cât sunt mai multe, cu atât mai bine. În felul ăsta n-o să vă păcăliți cum am pățit noi, dar despre asta vă zic un pic mai încolo.

Mai citiți review-uri și ca să aflați cum stă cu gândacii cazarea aleasă de voi. O să râdeți, dar înțeleg că e o problemă pe insulă cu gândacii de bucătărie și nu cred că v-ar conveni să vă cazați într-un loc în care să împărțiți spațiul locuibil cu lighioanele alea.

Ah, da, să nu uit. Nu știu care e faza, poate sunt altă specie sau ceva, dar gândacii de bucătărie din Insulele Canare sunt mai mari decât cei pe care îi cunoașteți voi.

Din fericire, noi n-am avut, dar am citit despre subiect și-i mai vedeam pe stradă, prin zonele pubelelor de gunoi. Prieteni, gândacii lor de bucătărie erau cam de trei-patru ori cât gândacii de bucătărie pe care îi știam eu din România.

Și nu mă refer la ăia negri, mari și scârboși, care sunt și la noi. Eu zic de ăia maro, micuți și foarte rapizi, pe care în facultate, când stăteam în cămin, îi poreclisem bemveuri.

Ei, ăștia maro sunt atât de mari în Canare că-i poți auzi cum tropăie când merg, iar dacă-i ai în casă, poți să te lauzi că ai animale de companie, eventual să le pui și nume, atât de mari sunt.

Nfine, hai că m-am lungit cu gândacii, nu e invazie sau ceva, doar voiam să vă fac atenți la reviews și dacă vedeți scris ceva despre, să vă feriți.

Acum o să vă spun câte ceva despre apartamentul rezervat de noi, pentru că m-ați întrebat mai mulți unde am stat și cum a fost. Pâna acum am evitat să vorbesc despre cazare pentru că m-am simțit păcălit când am ajuns acolo.

De ce? Pentru că apartamentul este prezentat și vândut ca fiind lejer locuibil de către patru persoane, realitatea din teren fiind cu totul alta. Nu zic că este prezentat în mod mincinos, spun doar că în prezentare se omit niște lucruri destul de importante. Iar minciuna prin omisiune este tot minciună, nu?

Din nefericire, când ne-am hotărât să-l închiriem n-avea suficiente review-uri ca să ne putem face o idee clară. Așa c-am mers un pic la risc când am decis să-l luăm și uite că nu de fiecare dată cine riscă și câștigă.

Apartamentul este ăsta. Dacă vă uitați peste poze, o să vi se pară un idilic, pus pe malul mării, ăsta fiind de altfel principalul motiv pentru care l-am închiriat.

Deși văzusem că e destul de mic, ne-am zis că o să compenseze prin faptul că e pus pe malul mării și-o să ne trezim dimineața cu briza în nas. Problema e că nu e, până la malul mării mai sunt o șosea și un complex sportiv imens, practic, marea se vede undeva în depărtare.

Aș fi trecut și peste asta, dacă măcar erau două camere, dar nu sunt două camere. Apartamentul este de fapt o garsonieră în mijlocul căreia s-a ridicat un perete fals, din rigips, rezultând astfel două camere extrem de mici, care în niciun caz nu s-ar recomanda unei familii de patru persoane, cum eram noi.

Da, doi oameni pot să stea în condiții relativ bune acolo, dar patru în niciun caz. Mă rog, o să scriu un review mai amănunțit, pe care o să-l public și pe Booking, și pe Google, astfel încât să știe potențialii clienți la ce să se aștepte.

Acum că aveți datele reale, puteți să hotărâți voi dacă-l vreți sau nu. Eu o să mai zic o dată că, dacă sunteți mai mult de doi, nu-l recomand sub nicio formă. Iar pentru două cupluri, adică patru adulți, nu l-aș recomanda decât dacă vor să plece certați din Tenerife.

Cam atât despre cazări, de-aici încolo sunt convins că vă veți descurca foarte bine și singuri.

Acum trecem la partea cu unde să mănânci în Tenerife.

Fiind Spania, e foarte greu să nimerești un loc în care să mănânci prost, îți trebuie foarte mult ghinion pentru treaba asta. Nu am mâncat prost nicăieri unde am fost, dar cel mai important este că am mâncat safe. Știți cum apar la noi mereu scandaluri despre restaurante care vând mâncare expirată sau alterată, mai ales în plin sezon pe litoral?

Ei, în Canare n-o să aveți parte de asemenea „plăceri”, iar treaba asta înțeleg că se datorează unor reglementări alimentare foarte stricte. Zic că e important de știut.

Și la mâncare e valabilă situația de la cazări, în sensul că partea de sud este diferită de cea de nord.

În zona de sud, fiind mult mai turistică, o să aveți mult mai puține opțiuni de cârciumi autentice unde mănâncă localnicii. E logic să fie așa, unde sunt foarte mulți turiști, restaurantele se prezintă în consecință. N-au descoperit HoReCarii noștri roata, așa e peste tot unde există afluență mare de oameni care trebuie hrăniți.

Fix din aceste motive n-am mâncat deloc în sud, deci n-aș putea să vă recomand vreun restaurant. Dacă ni se făcea foame când eram la plajă, preferam să băgăm ceva lejer (mereu ai câte un supermarket aproape) cât să nu leșinăm pe-acolo (mai ales eu) și să mâncăm după ce plecam, pe la restaurante din alte zone ale insulei.

Nu zic că nu există și cârciumi bune în sud, ar fi imposibil, spun doar că va trebui să le descoperiți singuri.

În schimb, în nordul insulei, unde turiștii sunt mult mai puțini, găsești din abundență restaurante pentru localnici, acolo unde intră doar câte un turist rătăcit, cum eram noi. Le găsești foarte ușor în orice oraș te-ai afla, tot ce ai de făcut este să ieși din zona centrală și să te învârți un pic pe străduțe, eventual să consulți un Google Maps.

N-am nici cea mai mică îndoială c-o să găsiți restaurante care arată ca în cartierele din Madrid sau din Barcelona, cârciumi din alea unde mănâncă de 20 de ani José și Pedro, locuri unde niciun chelner nu vorbește limba engleză sau vreo altă limbă în afară de spaniolă. N-ai cum să dai greș cu genul ăsta de cârciumă.

Uite, vi-l las pe cel pe care l-am descoperit pe undeva pe străduțele de lângă cazarea noastră, a fost locul unde am mâncat cel mai des cât am stat în Tenerife.

Los Delfines îi zice, dar n-am nicio îndoială că în orice zonă din Santa Cruz v-ați caza, o să aveți ceva de genul ăsta la distanță de câteva minute de mers pe jos. Nu știu dacă am încercat tot meniul lor, dar cu siguranță am mâncat cam tot ce aveau în materie de fructe de mare și n-aș găsi ceva să le reproșez nici dacă aș vrea cu îndârjire să fac asta.

Dacă ajungeți la Los Delfines, o să vă fac trei recomandări, adică cele trei feluri care mi-au plăcut cel mai mult: arroz negro con pescados y mariscos, chipirones a la plancha și pulpo a la gallega.

Din păcate, n-am poză decât cu chipirones a la plancha, pentru că ajungeam la restaurant rupt de foame și nu mai aveam răbdare pentru poze:

Ah, ba nu, mint, am și poză cu pulpo a la gallega.

Apropo de pește și fructe de mare, zicea cineva, pe aici, pe blog, că și-n Tenerife se mănâncă tot fructe de mare congelate. Habar n-am dacă e așa sau nu, dar pot să vă spun că eu mănânc destul de des creveți congelați la București, dar gustul celor de acasă nu are nici cea mai mică legătură cu ce-am mâncat în Tenerife. Nu există termen de comparație între ce mănânc aici și cum erau ăia de acolo, zici că vorbim despre lucruri diferite.

În plus, chiar dacă ar fi tot congelate fructele de mare, ai oricând opțiunea să te duci într-un sat pescăresc unde cu siguranță le vei mânca proaspete.

Noi am făcut asta, ne-am dus într-un sat pescăresc, iar acolo am găsit un restaurant unde peștele și fructele de mare erau proaspete, expuse la intrare. Îți alegeai ce voiai să mănânci, după care le găteau în fața ta.

Satul este San Miguel de Tajao, iar restaurantul se numește Mero Pancho. Nu doar că vă recomand să mergeți până acolo, dar sunt convins c-o să mă pomeniți după. Dacă nu găsiți locuri la Mero Pancho, vedeți că exact lângă mai e unul care funcționează pe același principiu: totul proaspăt și-ți gătesc în față.

Aruncați un ochi aici, să vedeți că nu vorbesc tâmpenii.

O să vă mai las încă două cârciumi care m-au impresionat pentru că în una dintre ele am mâncat cei mai buni gambas al ajillo de pe Terra, iar în cealaltă erau cei mai buni papas arrugadas din Tenerife.

Poate știți, poate nu, gambas al ajillo (adică creveți cu usturoi, în ulei de măsline) este un fel de mâncare specific spaniolilor, n-ai cum să te duci în Spania și să nu mănânci așa ceva. În Tenerife cred că există extrem de puține restaurante care să nu-i aibă în meniu.

Eu i-am comandat cam pe la toate cârciumile unde am mâncat, dar cei mai buni, de departe, au fost cei de la Restaurante El Bajío din Puerto de la Cruz. Dacă gustul creveților era cam același peste tot, ce face diferența la preparatul ăsta este uleiul ăla încins în care sunt făcuți și pe care îl vei avea în tava în care îți sunt aduși.

Trebuie găsit raportul ideal între cantitatea de ulei, usturoi și cei mai puni ei acolo, altfel riscă să devină mult prea greu, spre grețos, când îl mănânci cu pâine. Au fost locuri în care uleiul ăla era atât de mult, că n-am putut să bag pâine în el, mi se părea c-o să-mi explodeze ficatul dacă fac asta.

Ei bine, amigos, la El Bajío nu știu cum naiba făceau sosul ăla c-am lins tăvițele cu pâine. Toți, inclusiv copiii, nu doar eu. De altfel, ne-am întors la restaurantul ăsta, deși făceam 45 de minute de unde eram cazați, special pentru acești gambas al ajillo. Iată, despre ăștia vorbesc (bonus, aveți cum arăta paella de pescado y marisco la același restaurant).

Acum trecem la ultima recomandare de cârciumă, cea în care am mâncat cei mai buni papas arrugadas din Tenerife.

Papas arrugadas sunt niște cartofi, după cum le spune și numele, un fel de mâncare specific insulelor Canare. N-aveți cum să mergeți în Tenerife și să nu-i încercați. Nu sunt niște cartofi obișnuiți, sunt un soi mai mic și parcă un pic mai dulce, cultivat special pentru papas arrugadas.

Dar nu pentru cartofi o să încercați preparatul ăsta, ci pentru cele două sosuri, unul verde, celălalt portocaliu pe care ți le vor aduce indiferent unde îi comanzi.

Doar că, așa cum e firesc, sosurile pot să difere la gust de la cârciumă la cârciumă. În unele locuri ăla verde are mai mult ulei, deci intră mai greu, în altele ăla portocaliu este foarte picant, treabă care mie nu-mi place, d-astea.

Ei bine, locul cu papas arrugadas cu cele mai bune sosuri și unde hotărai tu cât de picant să fie sosul portocaliu este Arcón Tapas, din Puerto de la Cruz.

În poză vedeți și un al treilea castronel, cel în care se afla sosul de ardei iute din care puneai tu cât voiai în cel portocaliu, ca să decizi singur cât de picant vrei să mănânci. Au fost de departe cei mai buni pe care i-am mâncat.

Singura problemă ar fi c-am mai comandat și alte feluri de mâncare tot acolo și-au fost la nivel de „nu le-aș mai lua a doua oară”. Nu zic că erau rele, zic doar că puteam să le mănânc în altă parte, fix pe aceleași, și să fie mult mai bune. Dar pentru papas arrugadas m-aș întoarce oricând la Arcón Tapas.

Gata, un singur lucru vă mai spun despre mâncare. Eu sunt fiert pe bocadillo de jamón y tomate, adică sendviș cu jamón și roșii.

Nu există să ajung în Spania și să nu mănânc bocadillo d-ăsta până nu simt că-mi iese jamónul prin toți porii.

Faza e c-am încercat de nenumărate ori să-mi fac și singur, dar niciodată nu ieșea că alea pe care le cumpăram de pe stradă. Dar pentru că sunt extrem de perseverent, mai ales când vine vorba despre mâncare, până la urmă am reușit să ajung la ceva cu gust aproape identic cu al spaniolilor.

De ce vă zic asta? Pentru c-o să găsiți prin supermarketuri o grămadă de oferte la jamón, o să găsiți prețuri mult mai bune decât în România la un produs care este destul de prohibitiv ca preț. Știu exact despre ce vorbesc, pentru că fetele sunt și ele topite după jamón și mai cumpărăm acasă. Ei bine, în Tenerife am găsit și de patru ori mai ieftin.

Vorbim despre același fel de jamón, da? Nu ne apucăm să comparăm prețuri de jamón serrano cu prețuri de jamón ibérico, că nu suntem animale. Deși ambele sunt jamón, e ca și cum ai compara mere cu pere.

Așa, revenind, ziceam c-am găsit oferte de jamón la preț de patru ori mai mic decât acasă, așa că pentru prima oară în această viață am aflat cum e să fii sătul de bocadillo de jamón y tomate. Nu că eram sătul, după o săptămână nu m-am mai putut uita la el, abia în ultima zi am băgat din nou o mică doză de jamón.

Iar acum o să vă explic și ce aveți de făcut dacă vreți să vă iasă și vouă cum le ies spaniolilor. Evident, aveți nevoie de trei lucruri: jamón, pâine și tomate. Doar că toate trei au schepsisul lor.

Cu jamónul e simplu, trebuie doar să vă hotărâți care e cel care vă place și să căscați bine ochii prin magazine, că sigur-sigur o să-l găsiți și la ofertă.

Dar pâinea, prieteni, trebuie să fie baghetă din aia cu coajă crocantă și miez pufos, dar, cel mai important, trebuie să fie proaspătă. Dacă nu pârăie coaja când mănânci bocadillo, e ca și cum ai mânca sendviș din ăla triunghi de benzinărie. Mai bine lasă.

Ca să înțelegeți exact cât de mult contează pâinea, mă duceam să cumpăr în fiecare dimineață, special ca s-o iau proaspătă, să pârâie coaja când o tai. Eu, campionul absolut al procrastinării, făceam asta deși magazinul de pâine nu era la parterul blocului, mergeam aproape un kilometru până la el. Sí, sí, no es un buen bocadillo sin pan fresco. 🤷‍♂️

Al treilea lucru, la fel de important, este pasta de tomate. Mi-a luat mult să înțeleg de ce nu-mi ieșeau sendvișurile cu jamón ca alea pe care le mâncam peste tot pe stradă, dar până la urmă am înțeles de ce: nu puneam deloc pastă de tomate.

După care mi-a mai luat o vreme să înțeleg că nu poți să pui orice pastă de tomate, ci una care să reușească să intre în pâine, dar nu de tot. Trebuie să fie ceva de genul pure, adică fix ca ăsta pe care l-am folosit în Tenerife.

Abia dacă ai cele trei condiții îndeplinite poți să-ți faci un bocadillo de jamón y tomate de să cânte îngerii în spaniolă când îl mănânci. Ay, ay, ay, ay, canta y no llores…

Băi, dincolo de bocadillo, merită să vă salvați articolul ăsta doar pentru restaurantele despre care v-am zis mai sus. Știți foarte bine că vă puteți baza pe mine când e vorba despre mâncare. 😛

Acestea fiind zise, o să vă mai spun o dată cu toată răspunderea: nu uitați că Tenerife este una dintre cele mai ieftine destinații de vacanță. Odată ajunși acolo, o să cheltuiți mult mai puțin decât în orice altă țară cu apă caldă din UE, o să chetuiți mai puțin și decât în România. Tot ce aveți de făcut este să căutați zboruri și cazări din timp.

Uite, deși hărnicia nu mă caracterizează deloc, am zis să merg până la capăt și-am făcut o căutare pentru bilete de avion, cazare și mașină. Am zis să văd ce prețuri găsesc, având în vedere că acum e perioada când scad prețurile la biletele de avion. Și dacă tot am căutat zboruri, am zis să caut și restul.

Așadar, iată ce prețuri am găsit pentru o săptămână în Tenerife, cu plecare pe 7 decembrie și întoarcere pe 14:

👉 Bilete de avion: 259 lei / segment, adică 518 lei în total.

În banii ăștia este inclus trolerul de cabină. Nu ai nevoie de mai mult de-atât pentru o săptămână de Tenerife, care de fapt sunt cinci zile pline. Câte tricouri și perechi de pantaloni scurți să și cari după tine? Cu hainele de iarnă pleci și te întorci îmbrăcat.

👉 Cazare: 364 lei / noapte. Am găsit-o în mai puțin de trei minute, arată bine, are view la mare pe bune, notă 9,6 din 118 reviews, pe Booking. Am căutat-o și pe google maps ca să văd cum arată zona, dacă ai unde parca. Ce credeți? La un minut de mers pe jos, există ditamai parcarea publică gratuită.

Pe scurt, dacă o găseam când am rezervat noi, o luam fără cea mai mică ezitare. Despre asta vorbim, o las aici ca s-o am la îndemână dacă mai ajung în Tenerife în această viață.

👉 Mașină: Fiat 500 sau similar, preț 25 euro /zi, cu asigurare full inclusă. Nu aveți nevoie de mașină mai mare, eu mi-aș fi dorit să închiriez una mică, dar nu avea loc trolerul nostru imens în portbagaj. Na, așa e când stai 12 zile și pleci cu trei grații după tine.

Cât despre asigurarea full, bănuiesc că nu e nevoie să vă explic de ce e bine s-o faci.

Băi, nu știu vouă, dar mie mi se par foarte-foarte bune prețurile astea, vorbim despre 4.000 de lei pentru transport, o cazare mișto și mașină închiriată. Și le-am găsit pe repede înainte, nu e ca și cum am stat să fac research cu orele. De-aia zic să vă faceți socotelile, să vedeți dacă nu vă tentează.

Cât despre ce cumperi cu adevărat de banii ăștia, adică o săptămână de căldură, soare, plajă, stat în tricou și pantaloni scurți, nici nu mai zic, că e redundant. Și mă mai umflă și plânsul.

Atât pentru azi.

P.S. Sper să ajute pe cineva articolul ăsta, c-am muncit trei zile la el. Și nu glumesc.