Știu că mulți dintre voi nu mai aveți Facebook, așa că e foarte posibil să nu fiți la curent cu cel mai recent scandal de pe plaiurile virtuale ale vitejilor urmași ai dacilor liberi.

Lasă că vă fac eu un scurt rezumat.

David Popovici și-a cumpărat o mașină Porsche Spyder pe care a dat vreo 120.000 de euro.

De aici au rezultat două probleme extrem de grave. Prima ar fi că și-a cumpărat-o cu banii lui, munciți din greu, nu cu bani furați, sau câștigați prin contracte cu statul, sau prin cine știe ce alte metode dubioase. Grav, dar putem trece peste.

A două problemă, cea de neiertat, este că si-a cumpărat-o fără să-i întrebe pe români dacă are voie să și-o ia. Or treaba asta, prieteni, este de neiertat. Rușine, mare rușine!

Asta nu e atitudine de campion. Unde o să ajungem dacă ne cumpărăm toți doar lucruri care ne plac, ca animalele?

Pentru că n-a putut să suporte un asemenea afront, venit ca o palmă peste față, reputatul jurnalist Cristian Tudor Popescu a reacționat prompt:

Un vis bicisnic

Îl consider pe David Popovici, cum am spus-o nu o dată, cel mai inteligent și cultivat dintre toți marii sportivi ai României. Cu atât mai dură a fost surpriza să aflu că și-a cumpărat un Porsche Spider cu 120.000 euro. Și că a făcut-o pentru că ăsta „era visul lui”.

Sunt uluit nu de mărimea sumei, ci de micimea marelui vis al lui David.

A făcut David Popovici o roată, o piuliță, un buton din frumusețea de mașină, designul l-a conceput el, soluțiile tehnice pentru cel mai rapid demaraj din lume îi aparțin campionului David Popovici, cel care, altfel, a arătat că știe atât de bine să facă medalii de aur? Eu credeam că visul unui om inteligent și educat ar fi să facă ceva, să construiască, să inventeze, să conceapă, să aducă lumii o performanță extraordinară. Nu să-și cumpere una de-a gata. Și, mai ales, o mașină superscumpă – acest vis bicisnic poate să-l aibă orice beizadea imbecilă și înfumurată, cu banii lu tac-su.

Îi doresc lui David Popovici să își conducă sănătos și fericit bolidul, chiar dacă a reușit să-mi întunece oleacă raza de speranță ce mi-a dăruit-o. Lucru de care, acum, cred că puțin îi pasă.

Vă spun extrem de sincer că inițial am crezut că e la mișto, dar se pare că nu. Prin urmare, putem considera că pe CTP îl duce capul fix cât să scrie cretinismul de mai sus. O fi de la bătrânețe, de la andropauză, nu știu, dar cert e că domnul jurnalist pierde neuroni pe bandă rulantă.

Concluzie:

Cea mai mișto parte din toată povestea asta este că pe David Popovici îl doare-n pIuā de ce crede Cristian Tudor Popescu. Ca pe noi toți, de altfel.

Io, dacă eram în locul lui David, aș fi aflat unde stă CTP și parcam Porsche-ul vreo câteva săptămâni doar la el la bloc.

Rugam pe cineva să sune la ușă la CTP să-l întrebe dacă al lui e Porsche-ul de jos, că e parcat aiurea. Zilnic.

Prieteni, dacă ajung în halul ăsta la bătrânețe, sper să nu mi se mai permită accesul la internet. Sau măcar să mi se țină mâinile legate la spate.

Nino-nino.