Dacă sunteți în pană, nu știți la ce să vă mai uitați zilele astea, băgați un ochi mai jos. S-ar putea să găsiți câte ceva care să vă placă.

👉 Monsters – mini-serie, Netflix

The Lyle and Erik Menendez Story

Nu prea mai halesc serialele americane, cu greu mă îndur să mai dau play vreunuia, o fac doar dacă sunt recomandate de oameni în gusturile cărora am încredere sau dacă am eu vreo intuiție deosebită care mă face să trec peste rețineri.

Lui „Monsters” i-am dat play doar pentru că l-am văzut pe Javier Bardem în distribuție și mi-am zis că n-are cum să joace în ceva extrem de prost.

Am avut dreptate, nu doar că nu e prost, povestea fraților Menendez este o mini-serie care îți dă lumea peste cap, iar Javier Bardem face un rol senzațional. Îl crezi atât de tare încât îți vine să-l strângi de gât de la tine de pe canapea.

Habar nu am aveam de cazul Menendez și nici n-aș fi aflat de el vreodată dacă nu vedeam mini-seria. Nu vreau să vă dau spoilere, o să vă spun pe foarte scurt atât: cei doi fii ai unei familii bogate hotărăsc să-si omoare părinții. Treabă pe care o și execută. Cum și de ce, rămâne să vedeți voi dacă dați play.

Eu o să vă mai spun doar că n-o să regretați vreo clipă. Este foarte bine scrisă și senzațional jucată, nu doar Bardem face un rol senzațional, toți sunt extrem de buni, iar faptele descrise sunt reale sută la sută.

👉 The Menendez Brothers – documentar, Netflix

Vă dați seama că n-aveam cum să nu văd și documentarul, după ce-am aflat din mini-serie care a fost povestea oribilă a familiei Menendez.

Dacă mai aveam vreo îndoială că așa ceva n-avea cum să se întâmple în realitate, documentarul vine să confirme că serialul respectă la virgulă adevărul.

M-a uimit cât de tare seamănă personajele din serial cu adevărații Menendez. Copiii, cel puțin, cei doi frați criminali sunt aproape unu la unu cu cei din realitate. Până și avocata lui Erik e făcută să fie leit cu cea care l-a apărat în realitate. Uite, vedeți aici cât de bine seamănă frații, în dreapta sunt cei reali.

Dacă vedeți mini-seria, n-aveți cum să nu vă uitați și la documentar. Trebuie doar să aveți stomacul tare, pentru că ambele sunt destul de greu de dus.

👉 Spiritele din Inisherin – film, Max

L-am ratat la vremea lui în cinematografe, după care l-am tot căutat pe platformele de streaming pentru care plătesc abonament, dar nici gând să dau de el.

Da, da, știu că-l puteam vedea pe unul dintre multele site-uri pirat, dar refuz să fac așa ceva, refuz să le dau credit celor care pur și simplu fură munca altor oameni. Iar filmele sunt muncă enormă dublată de foarte mulți bani investiți, de ce aș alege să mă uit la ele pe site-uri care pur și simplu se pișă pe munca altor oameni?

Nfine, revenind, până la urmă l-am văzut săptămâna asta pe Max (fostul HBO), totul ok.

Prieteni, dacă nu l-ați văzut sfatul meu e să vă rupeți două ore în weekendul ăsta și să-l vedeți. Nu că este foarte bun, este literalmente o bijuterie de film, n-aveți cum să ratați așa ceva, pe mine m-a spart.

Satul ăla irlandez este un univers pe care nu l-am mai întâlnit nici măcar în cărți, iar locuitorii lui sunt la fel de aparte. Vă spun, te bucuri de fiecare dialog în limba aia ciudată care pare engleză, dar nu prea e.

Te bucuri de modul în care este jucată fiecare scenă, iar cei doi, Colin Farrell și Brendan Gleeson, sunt absolut senzaționali.

Dați-i o șansă, vă asigur că vor fi 109 minute extrem de bine investite, poate cel mai bine din acest weekend.

👉 Justice – film, Netflix

Polonezii sunt foarte buni pe cinematografie, iar „Justice” nu face decât să confirme. Ar fi fost un film extraordinar, un thriller cu un scenariu bine scris și cu niște actori care joacă perfect, dacă nu avea o greșeală care m-a lăsat cu gura căscată.

Pe scurt, este vorba despre un jaf, însoțit de triplă crimă, al unei bănci poloneze, la începutul anilor ’90. Cum banca se pregătea de o fuziune în urma căreia urma să devină cea mai puternică instituție financiară din Polonia, cazul a fost intens mediatizat, pentru rezolvarea lui fiind reactivat un fost ofițer de securitate (nu știu cum se numea Securitatea poloneză).

Până aici totul ok, filmul mă ținea în priză bine de tot, mai ales că toată acțiunea semăna extrem de bine cu ce se petrecea și pe la noi în anii ăia. După care vine greșeala care m-a făcut să strâmb din nas.

Nici nu știu dacă să v-o spun sau nu, pentru că e spoiler. Uite cum facem, v-am atras atenția că va urma un spoiler, prin urmare dacă vreți să vedeți filmul, zic să nu citiți ce urmează.

Principalul suspect îl angajează pe unul dintre capii mafiei locale să-l omoare pe fostul securist reactivat, adică pe cel care conducea ancheta.

Mafiotul acceptă, dar cu o condiție: i-l aduce legat pe polițist, dar de omorât îl omoară tot suspectul cu mâna lui. Ok, zis și făcut.

La indicațiile mafiotului, suspectul de jaf îl găsește pe polițist legat fedeleș într-o încăpere goală de pe un șantier. După ce recunoaște că el a comis jaful urmat de crime, scoate pistolul și trage, doar că, ce să vezi, arma de fapt era goală, fără gloanțe, pentru că fostul securist și capul mafiei erau tovarăși vechi, prin urmare l-au lucrat ca pe copii mici.

După focul de armă eșuat, securistul îi dă ucigașului o lovitură în gât și-l pune-n cur, îl scoate din uz.

Ai fi zis că în momentul ăsta s-a cam terminat totul, acum putea să-l aresteze liniștit pentru tentativă de omor asupra unui polițist în exercițiul funcțiunii și pentru că-și recunoscuse jaful. Doar că, în loc de asta, polițistul pleacă spunându-i că până la urmă tot o să-l prindă.

Ăăă, ce? Adică îl ai p-ăla un mână, la o adică puteai să-l filmezi sau să-i organizezi flagrant cu martori, dar îl lași în pace pe motiv că îl prinzi tu mai încolo? Cine și de ce ar face așa ceva?

Lasă că existau camere video sau microfoane și în anii ’90, dar putea s-o ascundă într-un colț pe partenera lui și pe baza mărturiei ei să-l bage p-ăla în pușcărie pe viață. Doar că nu s-a întâmplat nimic dintre toate astea, ăla a rămas liber ca pasărea cerului, iar eu cu gura căscată.

Una peste alta, filmul n-a fost rău, doar că nu mi-am mai putut scoate din cap, până la final, toată treaba asta pe care v-am povestit-o mai sus.

Atât pentru azi.