Am fost ieri dimineață să vizităm muzeul L’Aventure Michelin din Clermont-Ferrand și sunt foarte bucuros că s-a întâmplat asta.
Lasă că muzeul în sine este spectaculos (o să vă las un pic mai târziu un rezumat de 90 de secunde), dar chestia asta pe care v-am pus-o mai jos mi s-a părut absolut uluitoare. M-a impresionat atât de tare, că nu m-am îndurat să nu vă zic separat despre ea.
Dați un play și vorbim după.
Ulterior a aparut Michelin Map pe internet, pe care si acum o folosesc….
Comentariu beton!13
No, aia da chestie.
La fel de interesanta si istoria ghidului Michelin, azi mai stim doar de stele la restaurante, dar pe vremuri era un fel de maps cu waze 😀
Foarte interesant!
Super!
Pionieri înaintea timpurilor lor. Genial!
No, ce faza🤙👏
yep, super mișto!
în ’94-’95 a prins un coleg (turism servicii) o bursă de practică în Franța; nu mai știu orașul, da’ pe om în cheamă Piel; și povestește omu’ meu la întoarcere:
– băi, aveam autocare pentru copii, pentru tineri și pentru seniori; fiecare cu dotări adecvate vîrstei, gen spațiu, confort etc.
– duuuu-te-n plm!
– cum vă zic! la fel aveam ghiduri cu cazări; într-o bibliotecă cît un perete era plin de ghiduri; restaurante, hoteluri, benzinării, tot tot tot;
– duuuu-te-n plm!!!
– vă zic! băi, cînd pleca grupul, ghidul avea o mapă cît un caiet studențesc: traseu, ore, cazări, meniuri…; nu ca la noi, 3 numere de telefon și Hai cu Doamne-ajută…
Comentariu beton!27
Mda, dar pe la 1900 câti aveau telefon ca sa profite de acest serviciu? In majoritate, oamenii aveau harti, eventual atlase rutiere si asa gaseau drumul.
https://www.viamichelin.com/
Foloseam pe vremuri cand inca nu exista nici macar Igo ci doar harti fizice. dar cum aceste harti erau imposibil de urmarit pe distante foarte mari site-ul Michelin era o mina de aur.
Deci oamenii astia au avut ceva cu navigatia rutiera de multa vreme.
Aia in farwest cum draq’ nu se rataceau cu postalioanele? Sau turcii si tatarii cum plm nimereau direct Moldova? Ca era un singur drum, maxim 2.
Păi de-aia nu se rătăceau, că țineau drumul.
ei, kkt! la poștalion era orientare dupe soare/stele, iar la moldova după miros de… catrință…?
Pe YouTube văzusem niște băieți cu un aro prin desertul din Mongolia. Va dați seama că nu există drumuri, ci doar urme de cauciuc care merg prin nisip în diverse direcții. Singura orientare erau niște araci înfipți din loc în loc și în rest mai nimic ca nu era nici semnal de internet, telefon, nimic, aia de ii intalneau prin iurtele de pe traseu nu prea știau alte limbi. Poate și în istorie tot ceva asemănător?
Foarte tare!
super, nu stiam. ce diferenta intre Romania la 1900 si Franta
Cam care e procentul de cititori care accesează blogul de pe laptop?
Să știi că oamenii ăia nu se uită la niciun film pe care-l pui aici. Și nu că n-ar vrea.
*La niciun film din ăsta, pe verticală.