Merge mai greu cu filmele și serialele în perioada asta. În primul rând pentru că mă uit la mult fotbal, dar nu e ăsta motivul principal. Motivul principal este că sunt din ce în ce mai proaste, iar eu nu sunt dispus să-mi pierd timpul cu ele.

Aveți mai jos tot ce-am văzut mai de doamne ajută în ultimele săptămâni.

👉 Rebel Ridge – film, Netflix

Este un thriller decent spre bun. Ar fi fost chiar extrem de bun, doar că eu nu înțeleg fazele de genul „cunoști un om azi și omul ăla e dispus să te ajute chiar cu prețul vieții”. Mmm, nu știu ce să zic, în trista realitate înconjurătoare dacă pici pe stradă, te ocolește lumea dezgustată: „uite-l și pe bețivul ăsta”.

De-aia când văd prin filme oameni care se cunosc azi, după care sar în foc unul pentru celălalt, ceva bingăne în capul meu și nu mă lasă să mă bucur.

Dar, na, până la urmă filmele sunt ficțiune, cine sunt eu să le judec? Până și Superman dădea timpul înapoi, îmbrăcat într-un costum semi-penibil, cu chiloții purtați peste pantaloni, și nimeni n-a avut nimic împotrivă.

Așadar, revenind, „Rebel Ridge” este un thriller cel puțin decent care promit c-o să vă țină în tensiune.

👉 The Undoing – mini-serie, max

O să încep abrupt: nu-mi place Nicole Kidman, nu prea mă uit la filmele și serialele în care joacă. Nu mă întrebați de ce, n-am un motiv anume, e pur și simplu lipsă de chimie. Identic pățesc și cu Sandra Bullock sau cu Adam Sandler, nu mă pot uita la ceva în ce joacă.

Dar la „The Undoing” ăsta a insistat Mara să mă uit și până la urmă am cedat. Nu ne potrivim mereu la gusturi, dar în proporție de 80% suntem ok, așa că ce aveam de pierdut?

Prieteni, ar fi fost un serial decent, chiar bun aș putea zice, cu o singură condiție: să nu aibă ultimul episod.

Dacă se opreau la episodul 5, și ăla era finalul, pur și simplu aș fi rămas cu gura căscată. Nu doar că nu m-aș fi așteptat niciodată, dar aș fi trăit cu impresia că scenaristul e un geniu.

Uite că n-a fost cazul. Au venit cu episodul 6 care face pipilică pe toată munca de până la el. Nasoluț.

Dar puteți încerca un play, n-are de ce să vă pară rău.

👉 ’71 – film, Netflix

Filmul ăsta are 10 ani, dar eu l-am văzut de-abia miercurea trecută. Doamne, și ce bine-am făcut că i-am dat play. Nu că e bun, este foarte bun.

Un soldat englez este abandonat accidental în Belfast, în condiții de tensiune foarte crescută în zonă. Iar el trebuie să supraviețuiască sperând că cineva îl va recupera vreodată. Tensiune ca la balamuc tot filmul, vă spun.

Bine, pe mine oricum mă sparge orice este pe subiectul Irlanda de Nord care urăște Anglia, așa că oricum m-aș fi uitat, chiar dacă era prost. Dar nu e.

👉 Kissufim – film, Netflix

Ăsta este un film israelian, iar eu mă uit la toate producțiile cinematografice din această țară. Nu este vreun mare film, dar e okeish. Mai ales în contextul în care „Kissufim” este numele kibuțului din Israel care a fost atacat de Hamas în octombrie 2023.

În memoria celor morți în acel atac a fost făcut acest film, care este un tablou al modului în care se prezentau tensiunile din zona Fâșia Gaza la finalul anilor ’70, adică la zece ani după războiul de șase zile.

Pentru cine nu știe, în 1967 are loc Războiul de Șase Zile, în urma căruia Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania. Acțiunea filmului se petrece într-un kibuț de lângă Gaza, în anul 1977, la zece ani după război.

Dacă vă interesează subiectul puteți să-i dați un play, e bine scris, bine jucat (evreii sunt blană pe actorie), dar un pic cam plictisitor pe alocuri. Până la final, care nu mai e plictisitor deloc.

Voi decideți, mie mi-a plăcut.

👉 Prietena mea genială – serial, max.

Am lăsat pentru final cea mai bună veste de azi. După niște ani de la sezonul 3, tocmai am văzut că pe max a apărut primul episod al sezonului 4 din „L’amica geniale”.

Nu știu voi, dar eu o să mă apuc de făcut binging cu primele trei sezoane. O să le termin fix când o sa fie sezonul 4 complet pe max. Că doar n-am luat-o razna să mă uit pe bucăți, așteptând să apară câte un episod pe săptămână, așa cum își imaginează ăștia de la max că merg lucrurile.

Serialul e foarte-foarte bun, iar dacă ați citit cartea Elenei Ferrante, știți exact despre ce vorbesc. Dacă nu, cum e și cazul meu, cu atât mai bine, c-o să vă surprindă cât de mișto e.

De altfel, „L’amica geniale” m-a făcut să-mi doresc să ajung la Napoli și, mai ales, să văd Ischia. Ceea ce am și executat.

Atât pentru azi.