La frontiera bulgaro-greacă, din trei benzi de circulație auto se făceau două. Cel puțin sâmbătă, când am trecut eu, așa stăteau lucrurile.

V-am lăsat o imagine mai jos ca să înțelegeți limpede despre ce vorbim.

Așadar, existau două benzi pentru circulația autoturismelor și una pentru tiruri. La un moment dat, cele două benzi pentru autoturisme convergeau în una singură. Se trecea fix ca în imaginea de mai jos, de pe cea din dreapta pe cea din stânga, după regula fermoarului.

Paranteză pentru șoferii bucureșteni și nu numai. Regula fermoarului este acea regulă nescrisă pe care o aplică șoferii cu bun simț atunci când condițiile de trafic o cer. Când se trece de la două benzi la o singură bandă sau când se intră dintr-un drum fără prioritate în unul cu prioritate, șoferii aflați pe drumul cu prioritate îi lasă, unul câte unul, și pe cei fără prioritate care, altfel, ar fi nevoiți să aștepte și zeci de minute.

În alte țări „regula fermoarului” a devenit regulă de circulație. Nu și în patria vajnicilor urmași ai dacilor liberi, evident. Am închis paranteza.

Revenind, exact așa se întâmplau lucrurile și la frontiera bulgaro-greacă. Toți cei de pe banda din dreapta erau lăsați să se bage pe banda din stânga, unul câte unul, în timp ce tirurile își păstrau banda.

Faza este că ieri, cel puțin, nu erau foarte multe tiruri în vamă, lucru surprinzător, de altfel, pentru că știți și voi, cei care ați mai trecut prin frontierele astea, că de obicei coada de tiruri se întinde pe kilometri întregi.

Ei bine, sâmbătă nu erau foarte multe tiruri, prin urmare acea bandă dedicată tirurilor avea o bună bucată liberă dincolo de punctul în care convergeau cele două benzi pentru autoturisme.

Altfel zis, că poate nu e suficient de clar, dacă erai nesimțit, puteai să mai mergi destul de mult pe banda pentru tiruri și să „convergi” când ajungeai în spatele ultimului tir, deci nu mai aveai cum să înaintezi.

Doar că nimeni nu făcea asta, pentru toată lumea era foarte clar ce se întâmplă, care este fluxul de mașini și, mai ales, care este punctul în care se face trecerea de pe o bandă pe alta.

Vă zic drept că eram aproape în semi-șoc când am văzut că rămâne banda aia de tiruri goală și nu se bagă nimeni cu nesimțire. Au trecut zece minute, au trecut cinșpe, nimic. Coada de autoturisme se tot lungea, și nimeni nu se băga plin de tupeu pe banda de tiruri care era liberă continuare.

După care i-am văzut în retrovizor cum apar și m-am liniștit, am ieșit din starea de semi-șoc.

Trei mașini, un Porsche Cayenne alb, un Renault Megane tot alb și o Skoda Octavia argintie, au trecut liniștite de punctul respectiv (îl aveți marcat pe imagine) și s-au dus cu nesimțire (am marcat cu săgeată roșie) pe banda pentru tiruri până n-au mai putut să înainteze.

Moment în care, absolut surprinzător, au început să le facă semne celorlalți să-i lase să intre pe banda pentru autoturisme. N-am să înțeleg NICIODATĂ, oricâtă empatie aș avea și oricâtă înțelegere pentru semeni, de ce plm ăia care stăteau la coadă ca oamenii civilizați îi lăsau să se bage. De ce l-ai lăsa pe un nesimțit, care efectiv te ia de prost, să-ți și demonstreze că ești prost? Niciodată nu voi înțelege.

Cred că e de prisos să vă mai spun în ce țară erau înmatriculate cele trei mașini. O să vă las pe voi să ghiciți, aveți dreptul la o singură încercare.

Când sunteți prin alte țări și vă întrebați de ce sunteți priviți cu reticență sau, mai rău, constatați cu amărăciune că nu ne suportă nimeni, să știți că povestea de mai sus este unul dintre răspunsuri.

Toată lumea de la coada aia știa în ce țară sunt înmatriculate cele trei mașini.

P.S. Pentru cei care au cerut detalii despre drum, timpi de așteptare și rută, vine și articolul ăla un pic mai încolo. Deocamdată am vrut să mă răcoresc scriind despre nesimțiți.