👉 Father Stu – film, Netflix

Înainte de orice, trebuie să vă spun că i-am dat play pentru că din preview-ul ăla de câteva secunde de pe Netflix părea un fel de comedioară. Era târziu în noapte, deci o comedie ar fi fost exact ce aveam nevoie.

Prieteni, ce film absolut fabulos am descoperit.

„Father Stu” nu este doar un film, este un carusel emoțional care te trece prin toate stările posibile și imposibile. Și nici măcar nu-ți dă posibilitatea să-ți spui „e doar un film, așa ceva nu se întâmplă în realitate”, pentru că e bazat pe un caz real.

I-am dat play și pentru început nu mi-a zis mare lucru, ba chiar m-am gândit de vreo două ori dacă să-l opresc sau nu. Era comedie și nu prea, nu mă amuzam deloc. După care, când am înțeles ce vrea de fapt de la mine…

După o copilărie marcată de moartea fratelui și absența părintelui de sex masculin, Stuart nu știe ce să facă cu viața lui, încotro s-o apuce. Iar faptul ca este aproape dependent ombilical de maică-sa nu este menit să-l ajute în a lua vreo decizie bună.

De aici până la a deveni un golănaș care luptă în ring, în lipsă de altceva mai bun, n-a mai fost decât jumătate de pas.

Acesta este contextul în care Stuart are un accident, iar în urma accidentului are și revelația că vrea să devină preot. Father Stu. Cel mai tulburător este că vorbim despre un om obișnuit care nu părea să aibă în niciun fel vocație de sfânt sau martir. Și totuși are.

Nu vreau să vă povestesc filmul și nici să mai dau alte spoilere, dar dacă te simți vreodată nemulțumit de viața ta, dacă simți că nu e ok ce se întâmplă cu tine, dacă te plângi constant că soarta te-a nedreptățit, dacă ți se pare că o duci rău, poate n-ar fi rău să vezi filmul ăsta. O să descoperi că orice probleme ai avea, până la urmă se pot rezolva.

Cei care sunteți de mai multă vreme pe aici știți că eu nu sunt un om religios și nici nu am vreo treabă cu acest domeniu, dar în cazul acestui film nu m-a interesat absolut deloc conotația religioasă. Poate și pentru că până la urmă este vorba despre credință, nu despre religie, diferența între cele două fiind ca de la cer la pământ. O să înțelegeți ce zic dacă-i dați play.

N-am cum să închei fără să vă spun că Mark Wahlberg face un rol absolut senzațional. Jur că nu mi-l imaginam niciodată capabil pe Marky Mark de un astfel de rol. Eram obișnuit cu el în roluri ușurele de filme de acțiune sau de comedii, fiind de altfel, încă unul dintre motivele pentru care i-am dat play.

Pe mine, personal, m-a lăsat cu gura căscată. N-am stat să caut pe internet dacă pentru finalul filmului s-a îngrășat cu adevărat sau l-au făcut să arate așa din efecte speciale, dar nici nu mai contează. Tot ce contează este că reușește un rol de compoziție absolut senzațional. Niciodată în viața asta nu l-aș fi crezut capabil să-mi transmită atâta emoție.

Și toate astea, repet, în condițiile în care scenariul este bazat pe un caz real. De altfel, la finalul filmului sunt câteva imagini și câteva fraze spuse de adevăratul Father Stuart.

Ei bine, dacă ai rezistat până aici fără să-ți dea lacrimile, n-ai nicio șansă să mai reziști după ce îl vezi pe omul ăla care chiar a existat cu adevărat.

Mă opresc aici. Hotărâți voi dacă merită să-l vedeți sau nu.

God wanted a fighter and He found one…