Cu greu poți găsi pe șosele ceva mai periculos decât șoferii de cazane. Unde „cazan” înseamnă rable care n-ar mai trebui să fie de mult în circulație sau, dacă tot circulă, ar trebui măcar să fie utilizate corespunzător de către șoferii lor.

De ce sunt periculoși? Pentru că șoferii de cazane întotdeauna au câte ceva de demonstrat. Iar pentru asta sunt dispuși să facă orice și să meargă până în pânzele albe, n-au nici cea mai mică problemă să riște viețile tuturor celor din jur (inclusiv pe-a lor, dar ăsta e ultimul lucru care mă interesează) pentru a le arăta tuturor că doar printr-o întâmplare nefericită conduc acel cazan, ei au abilități de la Carlos Sainz în sus (despre senior zic).

Din păcate, deși pare glumă, nu există drum prin România în care să nu dau pese câțiva din ăștia. Personal, îi consider la fel de periculoși ca pe inconștienții care depășesc pe linie continuă în curbă.

Am condus extrem de mult și-n țări cu apă caldă, vezi și-acolo cazane, dar jur că nu-mi amintesc să văd vreunul făcând slalom printre mașinile mult mai noi și mai puternice din jur, doar că să demonstreze șoferii ceva ce e doar în mintea lor.

Oamenii își văd de treabă, sunt conștienți că sunt la volanul unor mașini vechi, probabil că sunt mulțumiți că încă le mai pot folosi să se miște din punctul A în punctul B.

Nu și la noi, prieteni, nu și la noi. Ziceți-mi de câte ori n-ați văzut cu ochii voștri câte un Matiz prăvălindu-se vijelios pe curbele de pe Valea Oltului sau de mai știu eu pe unde. Puteți înlocui Matiz cu ceva similar, ați prins ideea, știți la ce mă refer.

Când veneam de la rapane, mă uitam cum trece pe lângă noi pe autostradă un Logan care avea cel puțin 15 ani și de pe care curgeau tablele la propriu. Bine, nu era ok ce făcea nici dacă era țiplă mașina, dar la modul cum arăta, părea doar o bombă cu explozie întârziată.

Ochiometric, omul avea undeva între 170 și 180 km/h și părea extrem de hotărât ca nimeni și nimic să nu-i stea în cale, nici măcar propria-i viață. Da, știu, nici eu nu credeam că un Logan poate să ajungă la astfel de performanțe, și nu eram la vale. Dar vă garantez că atât avea.

Asta după ce la drumul de dus, fix același lucru îl făcea un băiat într-un Fiat Panda roșu care, la fel, arăta de parcă în restul timpului era coteț de găini. Fiatul, nu băiatul. Nici ăsta n-avea nicio problemă să dea flash-uri și să treacă în trombă pe lângă toată lumea. Noroc că nu l-a ținut mult, la un moment dat a făcut dreapta și-a ieșit de pe A2.

Mai exista o țară, în afară de noi, în care șoferii de cazane rup pedalele de accelerație: Grecia, desigur.

O, doamne, în Grecia pare un permanent concurs prin intermediul căruia posesorii de cazane au de demonstrat ceva întregii Europe. Grecii oricum au un parc auto de toată jena, măcar jumătate dintre mașinile lor n-ar trece ITP-ul la noi nici cu șpagă, dar pe lângă rablele lor obișnuite, de multe ori vezi pe șosele mașini care cred că mai pornesc doar prin voință divină.

Ieri, de exemplu, am trecut pe lângă un Fiat Seicento care părea că stă să se dezmembreze. Jur că n-aș fi avut curajul să mă urc în mașina aia, darămite să mai plec și la drum. Credeți că grecul de la volan avea vreo problemă să meargă cu 150 km/h? Nope, niciuna. Nici n-aveai curaj să te uiți spre el, de teamă să nu prinzi fix momentul când se dezmembrează în mers. Era galben. Fiatul, nu grecul.

Trecând peste ce fac grecii, că e treaba lor, și revenind la cazanele de pe drumurile noastre cele de toate zilele, nu pot să nu mă întreb: de ce? De ce ți-ai risca viața? De ce i-ai pune în pericol și pe cei din jur? Iar dacă de vieți nu-ți pasă, de ce ai scurta viața mașinii forțând-o în halul ăsta? Jur că nu mă duce capul să pricep.