În recenta experiență care a presupus vreo zece zile de stat în Germania, am constatat cu stupoare că nu reușeam să plătesc peste tot cu cardul.

Prima dată am crezut că e o întâmplare, că nu-i merge omului POS-ul, a doua oară am ridicat o sprânceană, iar de la a treia încolo am început să mă minunez. Cum adică să nu pot plăti decât cu cash în Germania?

Ca să fie extrem de limpede și să nu stăm să ne contrazicem aiurea: nu mă refer la comercianții care semnalizează că la ei nu se poate plăti cu cardul decât de la o sumă minimă încolo.

Da, sunt extrem de mulți cei care nu încasează pe card decât sume de la 5 sau de la 10 euro încolo. Nu despre ei vorbesc, motivele pentru care fac asta îmi sunt extrem de clare.

Vorbesc despre afaceri de genul chioșc, kebăbărie, restaurante de familie, cafenea de gară, gelaterie, autocar Hop-on Hop-off și încă vreo câteva pe care nu mi le amintesc în secunda asta.

Toți ăștia au ridicat din umeri când am scos cardul să plătesc și-au spus aceleași două cuvinte: only cash. Pentru mulți dintre ei erau și singurele pe care le știau în engleză.

Prima dată mi s-a cerut cash la unii care făceau gyros. Abia mă cazasem, erau foarte aproape de hotel și m-am dus rapid să mănânc ceva. Făcuse deja gyrosul când m-a văzut cu cardul în mână și-a zis „only cash”. Am ieșit din coșmelia lui până să termine de rostit, sper c-a mâncat el gyrosul ăla.

De la ăsta, m-am dus la unul care făcea kebab. Only cash, desigur, și la shaorma. De-am fost nevoit să caut un ATM ca să pot să mănânc și eu ceva.

După ce mi s-a mai cerut cash de câteva ori, m-am prins că e groasă și-am scos vreo 200 de euro cash, să am la mine. Treabă care s-a dovedit a fi extrem de inspirată când am mâncat la un restaurant italian (cel mai bun salsiccia ever) și-am constatat că nu se poate plăti cu cardul. Nota era vreo 50 de euro, sumă cash pe care n-o am niciodată când mă duc în țari unde se presupune că apa caldă frige.

Zece zile cât am stat în Germania, singurele locuri unde am putut plăti cu cardul erau afacerile mari, supermarketuri, benzinării, hoteluri, restaurante de lanț, businessuri imense. În rest, la Herr Jurgen de la colț de stradă am plătit exclusiv cu cash. Bine, mă rog, Jurgen de cele mai multe ori era Mehmet. Inițial am crezut că fac asta pentru că era clar că sunt turist, dar ce să vezi, și localnicii tot cash plăteau. Treabă care pe mine mă depășește complet.

Nu reușesc să-mi aduc aminte vreo țară în care să mai fi plătit atât de des cu cash, fără să am posibilitate pentru card. Nici măcar în Grecia nu mi s-a cerut atâta cash. La noi, în România, nici atât, suntem la ani lumină față de ce-am văzut la ăștia, iar în Polonia puteam să stau doi ani fără să văd vreun zlot la față.

Și-atunci care e faza cu cash-ul în Germania? E pe-aici cineva care se pricepe la partea asta cu economia și financiarul ca să-mi explice de ce motorul economic al Europei încurajează plățile cu cash? Nu de alta, dar de la mine se vede că încurajează și evaziunea. În afară de restaurantul italian și de autobuzul Hop-on Hop-off, n-am primit vreun bon sau vreo chitanță din niciun loc unde am plătit cu cash.

Păi nu se numea asta evaziune?

sursa foto: freepik.com