Salutare tuturor și bine că ne-am regăsit! Înainte să ne apucăm de muzică, precizez încă o dată, MUZICA ADEVĂRATĂ, facem o scurtă lecție de istorie locală. În megapolisul Buzău, între 8 și 24 iunie, în perioada solstițiului de vară, are loc cea mai mare țigă, cel mai vechi bâlci din țară, Drăgaica. Contra unei sume modice de trei lei ai privilegiul de a te înghesui alături de felul cetățeni, cei mai mulți divorțați de mult timp de săpun, la cozi unde se servesc mici, cârnați, și tot feluri de cărnuri de proveniență neindentificabilă.

Un amănunt care pare să nu deranjeze pe niciunul dintre cei care se înghesuie la cozile alea, este acela că pe lângă muștar, toate cărnurile alea sunt asezonate temeinic cu arome de coaie, cur și pizdă. O doamnă căreia îi venise rândul la întors micii, avea niște unghii pe care probabil le folosise ca să sape un tunel, prin care să ajungă mai repede în spatele grătarului și să evite astfel aglomerația traficului.

Trei manele mai departe, un burtos, acoperit de clasicul maieu pătat, între două manevre de întoarcere a materiei prime de pe grătar, se scărpina cu o vizibilă satisfacție, la coaie și cu o naturalețe dezarmantă, în cur. Dacă îți era cald cu portofelul în buzunar, aveai toate șansele să te răcorești de la vântul care o să îți bată prin buzunare după o împingere diafană a unor băieți, din ăia discriminați.

O altă manifestare care face parte din viața Drăgăicii sunt recitalurile a tot felul de milogi, pardon, artiști. Lista completă a artiștilor care au strălucit pe scena Drăgăicii, o găsiți aici. De remarcat că la recitalul unuia, Luis Gabriel, un fel de Babașa și ăsta, au fost prezenți, spun sursele locale, între 30000 și 35000 de cetățeni. Sunt foarte sigur, chiar o să caut niște dată, că la alegerile locale municipale nu s-a prezentat atâta lume.

O altă chestie care mi-a sărit în ochi, a fost știrea că în penultima zi a târgului, printre manele unsuroase și urlate, a concertat, Iris. Băi, pentru mine, o chestie de genul, îmi lasă un gust amar. Poate sunt eu defect, pentru alții este un act normal, nu știu, eu așa văd lucrurile. Dacă vreți, mâncare dubioasă, fiecare tarabă cu maneau ei, bere îndoită cu apă, și pe deasupra, amestecul pitoresc de mâncare cu genitalia, Drăgaica din Buzău trebuie să fie pusă pe lista voastră de priorități.

Acum că mi-am mai vărsat năduful, să trecem la muzică.

➡️ Atunci când ai ritm vicios, voce rea și plină de ură, versuri cu mesaj social exploziv,  nimic rău nu poate ieși când ai de gând să faci thrash. De fapt cam asta este rețeta de succes pe care ar trebui să o urmeze orice trupă care să performeze decent în genul ăsta. Spaniolii de la HOLYCIDE  cu al lor „Lie is the New Truth” folosesc fix ingredientele care trebuiesc ca să poată livra thrashul care trebuie. Band info.

➡️ Avem o trupă care amestecă groove-ul cu death și black metalul, peste care aruncă cantități generoase de NU Metal, punk și hardcore. Este un band canadian, alcătuit exclusiv din tipe, format în ‘96 și care din 2011 a luat o pauză de vreo zece ani din motive de pierderea identității muzicale, lipsa conexiunii dintre ele, și alte rahaturi de genul.  Fire este al doilea single extras de pe noul lor album, „Fire”, apărut după exact treisprezece ani de pauză, sub labelul Sumeria Records. Primul single se pare că a fost, „One Foot In The Grave”, și care este total diferit de Fire. Poate mă apuc de ascultat și albumul. Pe lângă band info, pun și Insta lor.

➡️ Mult suflet pus de  Cammie Beverly, solista de la Oceans of Slumber, în cel de al doilea single, „Poem of Ecstasy” extras de pe noul lor disc,“Where Gods Fear to Speak” programat să fie lansat pe 13 septembrie de către labelul Season of Mist. Band info.

➡️ O trupă de deathcore din Germania cu sound old-school, pian, breakdowns, un videoclip extrem de bine făcut și o tipă cu care ai împărți toată viața o drujbă, cu care, ținându-vă de mână ca doi porumbei ucigași, a-ți rări din vecinii nasoi. Foarte mișto le-a ieșit celor de la Ruins of Perception, „Empress ov Blood”, coloana sonoră perfectă pentru alergat vecini maneliști. Band info.

➡️ Francezii de la Rise of Northstar sunt una dintre trupele care atunci când am de executat ceva din care pot ieși șifonat, fracturat bine, îmi oferă boostul de adrenalină necesar ca să mă arunc ca un adult matur, cu capul înainte. Band info.

➡️ După sinuciderea lui Trevor Strnad, vocalul și unul dintre fondatorii trupei americane de melodic death metal, The Black Dahlia Murder, mă așteptam ca oamenii să pună lacătul pe porți. După o perioadă de doliu după dispariția lui Trevor, băieții au făcut exact ce trebuiau să facă, au strâns rândurile. Locul lui Strnad au fost luat de Eschbach, care s-a mutat de la chitară la voce și în locul lui a revenit Ryan Knight. Aftermath este berbecul cu care TBDM ia cu asalt porțile scenelor de pretutindeni. Americanii lucrează la un nou album programat să apară ăn septembrie. Cred că este cel mai frumos tribut pe care îl pot aduce băieții lui Trevor. Band info.

➡️ Clăparul celor de la Dream Theatre, Jordan Rudness masturbează fără milă claviatura în noul lui single solo, The Alchemist. Pot să ascult tot felul de tech death, fără probleme, dar nenelui ăsta în momentele alea nesfârșite de virtuozitate erectilă, i-aș trage căcatul ăla la care cântă, din priză. Fără momentele alea pot să duc melodia fără noduri prea multe. Artist info.

➡️ Ca să vedeți cum fucționez, prefer de 1000 de ori pe Fever333, zeului clapelor de mai sus. Asta este,  mesajul și ritmul ăstora cu trei de trei prind mai bine la mine și poate mai puțin la alții. Band info.

➡️ Când iei un thrash din ăla furiosu’ și îl închizi în aceeași cameră cu un hardcore, tot furios și ăla, iar ca să le dai voce la nenorocirile astea două de stiluri, îl alegi pe Matt Heafy de la Trivium, piesa care o să iasă pe ușa aia o să fie una de suit pe tancuri. Impervious este absolut dementă, bună de depășit limite și de uitat dureri. Band info.

➡️ Puriștii heavy metalului probabil că o să mă disprețuiască când pun piese ca aia al celor cu mulți de trei sau ca FTBS al celor de la Jesus Piece. Cu ocazia asta le răspund celor care mi-au reproșat pe mail că nu pun rock din ăla cult. Pentru că nu știu care căcăt este rockul cult și nici nu mă interesează. Dacă vreți să luminați, trimiteți băh, linkuri cu din ăsta cult. Band info.

➡️ Hin Helga Kvöl este un cântec despre cum mori, ne spun islandezii de la Solstafir, și dacă asculți piesa, ești aruncat fără avertisment ăn regatul zeiței Hel. Band info.

➡️ Piesa Wounds Never Healed a celor de la Oceano rulează fin pe câteva dintre radiourile de profil și a cam a fost desemnată ca una dintre cele mai bune piese de săptămâna asta, ăsta fiind și unul dintre motivele pentru care am ales-o. A fost aleasă de către ăia care ascultă posturile alea, nu de către unu ca Hrubaru. Band info.

➡️ În timp ce noi lingem oase de dinozauri muzicali, vecinii noștri fac muzică cu coaie. Băbăete ce energie au micii unguri în ei ceva de speriat.  Sper că după ce am ascultat We Are Toxic o să mai auzim de KillerSick. Aștia mă obligă să le ascult EP-urile. Band info.

Să deschidem și seiful cu albume, că avem ditamai valiza.

🔵 Holycide – Towards Idiocracy (Thrash-Metal) -Spania – 8,5/10

A fost o surpriză extrem de plăcută să văd ce fac spaniolii ăștia cu thrashul. Este genul de disc care îți place încă de la prima ascultare. La a doua deja începi să ai piese favorite, riff-uri care te trag adânc iar la a treia, care vine natural, pe lângă muzică, citești versurile și îți dai seama că oamenii ăștia știu bine de tot și cu lirica.  Este probabil cel mai consistent album de thrash de școală veche de pe anul ăsta. Band info.

🔵 Alcest – Les Chants De L’Aurore (atmospheric black metal, shoegaze, blackgaze and dreampop, post-metal) – Franța -9/10

Când i-am ascult prima data, pe la sfârșitul anilor 2000, am știut înainte ca prima melodie să se termine, că pot fi doar francezi. Doar francezii pot face din metalul să sune așa. Chiar dacă nu îmi aduc aminte, cu exactitate, ce este pe fiecare dintre albumele lor, ceva este la fel de sigur ca taxele și moartea, Alcest nu au avut vreun album nasol. Am ascultat discul de câteva ori și nu o singură dată am exclamat, du-vă-n pula mea, asta de un v-a venit? Band info.

🔵 Kvaen – The Formless Fire (Black/Pagan/Viking Metal) – Suedia – 8,8/10

Jacob Björnfot este suedezul păpușar din spatele proiectului Kvaen, one man, one army.  Omul scrie simplu dar nu simplist, este o muzică făcută cu un scop precis, să lovească direct în suflet. De la primele acorduri ești prins în dansul sălbatic al săbiilor și topoarelor vikinge, ăn urletele de încurajare al războinicilor debarcați pe țărmuri străine și setea lor de sânge și pământ nou. Încă un album care trebuie savurat. Artist info.

🔵 Dorian Sorriaux – Children of the Moon (Folk, Blues, Acoustic) – Franța – 9/10

Dacă vă ascultați Neil Young, Nick Drake, Van Morrison, francezul ăsta o să reușească să vă facă ziua mai bună. Nu are nici o treabă cu metalul dar are treabă cu muzica, cu aia bună. Am dat play cu neîncredere, că era diferit de ce întind în mod obișnuit pe felia mea de pâine iar  după jumătate de melodie, totul s-a schimbat în bine. Este bun de tot întreg discul. Artist info.

🔵 Ulcerate – Cutting The Throat Of God  Death Metal, Technical Death Metal, Progressive Death Metal, Black Metal, Progressive Metal) – Noua Zeelandă -9/10

Muzica insularilor, începând cu al doilea lor album, “Everything Is Fire”, poate fi descrisă cu un singur cuvânt, EVOLUȚIE. Fiecare nouă apariție, a copleșit, a împins ascultătorul în cel mai întunecat colț, sau cum îmi place să spun, te-a lăsat prost. Nu ai de ales, la o primă audiție, statutul tău este unul de spectator, liberatea vicioasă născută din dansul nebun al  instrumentelor,  cadența viscerală a vocii, nu îți permit participarea. Și albumul ăsta este o lume în sine, construită pe precedentele, mai apropiată de întuneric și mai depărtată de soare. Band info.

🔵 BRIDEAR – Born Again (Heavy Metal, Power Metal) – Japonia – 8/10

Nu sunt familiarizat cu munca tipelor din Fukoka, sau cel puțin nu îmi aduc acum aminte. Am avut ceva rezerve înainte să ascult albumul, spulberate lejer chiar de primul cântec. Sună modern, heavy metalul ăla primește și o infuzie de metalcore, iar combinația asta îl ridică bine de tot. Este o muzica care poate place și puriștilor dar și celor care s-au născut după mineriade. Band info.

🔵 Neaera – All Is Dust (Melodic Death Metal, Metalcore) – Germania – 8.5/10

Țin minte că oamenii ăștia au fost certați câțiva ani, apoi după ce și-au dat seama că fac mai bine muzică împreună decât separat, s-au împăcat. Albumul de anul ăsta confirmă că a fost cea mai bună decizie. Dacă îți place felia dominată de Dark Tranquility, Neaera este ceva pe care nu trebuie ratat. Band info.

Recomadări de la cititori, adică de la voi.

🔸 De la Flavius, doom, funeral și alte chestii din astea vesele fără număr.

Shivered, o trupă din Iran.

Orphean Passage, o trupă de doom/death din Africa de Sud. Nu am ascultat încă albumul, promit că o să o fac.

🔸 De la MiticăS,  tot felul de chestii interesante.

Moisson Livide, un proiect one man, din Franța. Sună bine de tot.

Shrapnel – In Gravity, englezi cu o combinație bună de thrash, cu progresiv metalcore. Bun și albumul ăsta.

Până data viitoare, care este posibil să fie peste două săptămâni, nu se știe că nu m-am hotărât, aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de toți ai voștri. Aveți chestii de spus, mă puteți găsi la [email protected] sau, după o perioadă de letargie și tras pe koor, pe canalul de Discord.

Atât pentru duminica asta, aici aveți adunate piesele: Lista lui Edelweiss – colțu’ cu metale #103.

sursa foto: freepik.com