O să vă spun un secret, la ambele meciuri de mai devreme am ajuns în fața televizorului la câteva secunde după începutul partidei. Și la ambele am avut aceeași problemă: mi-a luat câteva secunde bune până m-am lămurit care sunt echipele.

Pentru că aveau echipament care se potrivea ambelor echipe, nu m-am prins din prima care e Austria și care e Polonia. Idem, la Slovacia cu Ucraina. Ce-i drept nu m-au ajutat foarte tare să mă prind nici comentatorii, nu știu de ce ăștia de pe aici comentează meciurile în germană. Aroganți.

Când a început Olanda – Franța nu am mai avut niciun fel de problemă să-mi dau seama care e care. Puteau să poarte ambele naționale același echipament, tot aș fi știut care e Olanda și care e Franța. Despre asta e vorba când joacă două echipe naționale care au scris istorie în fotbal: le știi și după cum respiră.

Eram totuși un pic circumspect, că echipele mari când nu vor să joace pot să producă cele mai urâte meciuri, de te rogi să se termine mai repede.

Temerile mi-au fost alungate de la primele atingeri de minge: giganții erau în toane bune, giganții erau hotărâți să joace fotbal în seara asta.

Și-au jucat, prieteni, au jucat ceea ce eu cred că este cel mai frumos meci de până acum, la acest European. A fost un poem, a fost genul ăla de meci care-ți dorești să nu se termine niciodată.

Nu știu dacă a fost cel mai mișto 0-0 pe care l-am văzut vreodată, dar cu siguranță am văzut multe meciuri, în care s-au înscris trei-patru goluri, mult mai urâte decât acest 0-0 care a avut de toate.

Luftul lui Griezmann din minutul 14 este el însuși o odă adusă fotbalului. Era banal să înscrie cu latul din 5 metri, dar cât de artistic este c-a dat pe lângă minge și-a ratat?

Dar de departe cel mai tare moment al serii este fața stupefiată a lui Mbappé când arbitrul a anulat golul olandezilor. Se uita siderat și-a făcut și-un gest din mână: „ce faci, ești nebun, de ce anulezi?”. Abia după ce și-a dat seama ce face, a schimbat atitudinea.

Păcat că după golul anulat al olandezilor, flacăra a început să se stingă. Ușor-ușor interpreții au început să mulțumească pe rând publicului și să iasă din sală. Până la urmă, aveau fiecare câte un punct, sunt pe primele două locuri din grupă și Europeanul e lung.

Tot ziens en bonne nuit!