Am intrat în Varșovia prin ceva cartier mărginaș cum ar fi Militari pentru București. Ocazie cu care mi-am dat seama cât de mult contează prima impresie, aia pe care ți-o faci când ajungi într-un loc în care n-ai mai călcat vreodată.

Prieteni, mi-a picat fața când am văzut cât e de curat. Am intrat în cartierul ăla, am mers câțiva kilometri în linie dreaptă (de-aia am și făcut analogia cu Militari) și efectiv n-am văzut un gunoi pe jos.

Doamne ferește, oare ce gândesc străinii care intră pentru prima oară în București și văd mizeria de peste tot, indiferent prin ce parte ar intra. Poate doar dacă vii dinspre Otopeni, în rest e jale.

La un moment dat mă rugam să apară măcar un pet sau un muc de țigară. N-au apărut.

Dacă credeți că exagerez, vă înșelați, n-aș avea de ce s-o fac, nu e ca și cum sunt mamăl și tatăl polonezilor.

Cred că e a doua cea mai curată capitală pe care am văzut-o, prima fiind Oslo.

Da, în centru mai vezi mizerie pe jos, ambalaje, mucuri de țigări, chestii (nu și peturi). Unde e densitate mare de populație pe metru pătrat, nu se poate să nu mai apară și gunoaie. Dar în zonele care sunt afară din zona centrală este atât de curat că e imposibil să nu te apuce ciuda aia mare: „cum kkt de la ăștia se poate?”.

Capacul mi l-au pus cu niște toalete publice. Știți cașcarabetele alea de plastic care mai sunt și la noi prin parcuri și pe la concerte? Hai că trebuie să le știți, dacă ai intrat o singură dată în una din aia, vara, n-o să-ți mai poți șterge în veci amintirea aia din creier.

Pe scurt, put de-ți mută nasul. Eu când mai intram în Herăstrău în așa ceva îmi țineam respirația încă dinainte să deschid ușa. Mai respiram din nou doar când mă vedeam din nou afară.

În niște cașcarabete din astea am intrat, în Grădinile Saxone. N-aș fi vrut, dar făceam rău pe mine și-am zis fie ce-o fi. Doar că de data asta am uitat să-mi țin respirația. Efectiv mi-a dat daună totală când am simțit doar miros de odorizant.

Vă dau cuvântul meu că m-am uitat în veceu să văd dacă nu cumva sunt primul utilizator și de-aia nu pute nimic. Nici pomeneală, hârdăul era aproape plin. Băi, voi înțelegeți ce zic eu aici? Ați intrat vreodată în vreo cabină din aia de la noi? Simți c-o să mori acolo de putoare și de scârbă. Oare la polonezii ăștia de ce nu era așa?

În rest, nu prea am ce să vă povestesc despre Varșovia, un loc în care am stat doar 36 de ore.

Cu siguranță nu e tipul de oraș în care să te duci pentru vizitat (cum e Praga, de exemplu). Mi-ați zis mai mulți de pe aici că Varșovia nu e oraș turistic, dar am vrut eu musai să ajung și-aici. Acum îmi pare rău, cred că eram mai fericit dacă alegeam Wrocław. De fapt, nu-mi pare rău, măcar știu de ce n-o să-l mai pun vreodată pe listă.

Să nu înțelegeți că e un loc urât, dar dacă dați un search pe google după „obiective turistice Varșovia”, o să vă lămuriți imediat ce-am vrut să spun. Sunt aceleași 5-6 chestii pe care le recomandă toate site-urile și pe care le știu deja pe din afară.

În plus, dacă ieși din zona centrală, arhitectura este cea pe care o știm cu toții, inconfundabilele blocuri comuniste care arată de parcă au avut același arhitect în toate țările din est.

Cam atât. V-am făcut un video care să vă dea măcar un pic de flavour de Varșovia.