Vă previn din start că acest text se adresează microbiștilor, așa că puteți să-l săriți dacă n-aveți nicio treabă cu sportul numit fotbal.

Așa, acum c-am rămas doar între noi, o să vă reamintesc că mi-am petrecut tinerețea pe stadioane, deci nu scriu ce va urma chiar ca ultimul neavenit. Da, tot sportiv de canapea sunt, dar până la urmă dacă Jiji e antrenor, pot să-mi dau și eu cu părerea despre fenomen.

Despre ce e vorba? Uite, despre asta: mă enervează extrem de tare când îi aud pe comentatorii tv și pe oamenii de fotbal vorbind despre jucătorii care sunt obosiți. Oboseală care li se trage, de obicei, de la două motive mari și late:

Primul, și cel mai des invocat: se află aproape de sfârșitul sezonului competițional și s-a acumulat oboseală.

Al doilea: au avut o perioadă încărcată cu meciuri din trei în trei zile.

I-auzi, ce chestie, cine s-ar fi așteptat?

Dar cel mai rău mă sparge când asta vine ca scuză din partea conducătorilor echipelor care justifică în felul ăsta eșecurile: să nu uităm că suntem după o perioadă grea, jucătorii sunt obosiți.

Băi, nu serios, dar nu era asta meseria lor? Cum plm să te plângi că sunt obosiți? Salariile le intră întregi, ca pe vremea când nu erau odihniți? Că poate ar trebui să gândiți o schemă contractuală prin care să le scadă și salariile în funcție de gradul de oboseală. Nu? Nu se poate? Mmm, nasol atunci.

Iar faza cea mai tare e că p-asta cu „oboseala” o aud exclusiv când e vorba despre fotbal. Mai urmăresc și alte sporturi, în viața mea nu am auzit vreun handbalist sau vreo handbalistă să se plângă de oboseală.

Am zis despre handbal pentru că este sportul cu activitate competițională aproape la fel de multă ca în cazul fotbalului. La fete, cel puțin, că aici avem echipe bune, sunt perioade foarte lungi în care se joacă în trei sau chiar patru competiții. Să mor dacă am auzit-o pe vreuna plângându-se vreodată de oboseală.

Poate c-aș înțelege argumentul cu oboseala când vorbim despre echipele mari din campionatele puternice. Deși cred că-l înțeleg doar așa la nivel empatic, emoțional, creierul meu îmi spune că nici dacă joci la City n-ai voie să te pretinzi obosit.

Dar să vorbești despre jucători obosiți în campionatul României, mi se pare și amuzant si nesimțit în același timp. Unde și cum au obosit jucătorii ăștia, prieteni? Jucând meciuri o dată pe săptămână?

Cupele europene se termină înainte de a începe, pentru echipele de la noi. Mai e Cupa României, dar câte echipe ajung să joace în fazele ei finale ca să zici că au acumulat oboseală? Oameni buni, realitatea este fix asta: fotbaliștii de la noi obosesc pentru că-și fac meseria o dată pe săptămână. Nu, serios, 99% dintre jucătorii de la noi joacă într-o singură competiție: campionatul intern.

Treabă care se pare că-i obosește îngrozitor. Să vă spun și pe câți bani îi obosește? Vă zic, nesimțire și tupeu mai multă decât în fotbal, în general, și în fotbalul românesc, în special, nu mai există în niciun alt domeniu din lumea asta.

O singură dată l-am auzit pe un jucător de fotbal, din campionatul nostru, răspunzând superb la întrebarea „dacă se simte obosit la finalul sezonului”. Nu mai știu cine era (cred totuși că Damjan Djokovic pe vremea când juca la CFR), dar omul s-a uitat uimit la reporter și i-a zis ceva de genul: „fac ce-mi place cel mai mult pe lumea asta, mă bucur de fiecare meci pe care-l joc, fotbalul e o plăcere pentru mine, cum să mă simt obosit?”. Răspuns pentru care mi-am scos pălăria virtuală în fața televizorului.

În rest, toți sunt storși de puteri, băbăiatule.

P.S. Aș vrea să fiu de față când se duce o echipă de muncitori în construcții la dirigintele de șantier să-l anunțe că ei sunt obosiți după un sezon competițional greu și vor s-o lase mai moale o perioadă. Că se resimt și le e teamă să nu se accidenteze. Câți mai au job a doua zi dimineață?

sursa foto: freepik.com