Articol scris de Iulia.
…
Nu, că dacă trece săptămâna fără să fac vreo nefăcută, parcă simțăsc că nici nu am trăit cum trebuie.
Așadar, pot spune că am trăit și săptămâna asta ce taman e pe cale să se încheie. Pe lângă d-astea uzuale, precum scăpat telefonul pe jos de vreo 545 de ori, aruncat câinelui niște recompense și împreună cu ele și căștile mele, de mă și gândeam cum o să răspund eu la telefoane cu urechea lipită de burta Hannei, doo trebi mi-au scos în mod special peri albi.
Pe prima n-am creat-o eu, la propriu, ci doar am dres-o. Să vă zic. Odrasla din dotare e răcită. Febră, muci, d-astea cuvenite în acest sezon.
Faptul că este răcit a pus în mișcare 2 acțiuni: prima este aceea că iar ne-a invadat patul – că mna, să îl am la îndemână pentru administrat antitermice, curățat muci și altele asemenea. Iar a doua este aceea că, răcit fiind, am pus în funcțiune umidificatorul.
Nu știu exact care e cauza și nici n-am stat să investighez, ce e cert e că avem aerul foarte uscat în casă în momentul în care merge centrala.
Așa că am achiziționat acum vreun an-doi un umidificator, pe care îl punem să pufăie oricând e aerul extrem de uscat și, mai cu seamă, când e careva din noi răcit. Pentru că am constatat că aerul uscat e tare neplăcut la un nas care se luptă deja cu muci și un gât deja iritat de tuse.
Toate bune și frumoase până acu vreo 2 seri. Când intru în dormitor (copilul dormea deja de vreo 2-3 ore), n-apuc să trec bine de pragul ușii că mă trezesc udă fleașcă la șosete, tropăind printr-o baltă care clipocea fericită la picioarele mele.
Hait! Ce sărăcia o mai fi și asta? Aprind lanterna de la telefon și constat că s-a înfăptuit răzbunarea umidificatorului. Care a decis că în loc să pufăie sub formă de norișori diafani apa aia de i-o bag eu în rezervor, mai bine o dă afară cu totul. Pe podea, în jurul lui, pe sub comoda din apropiere. Ce mai, mai avea oleacă și ajungea pe hol.
Mna, băga-mi-aș. Ce e de făcut? Unșpe noaptea, io chiaună de somn, domnul soț la fel, copilul și mai și, după nush câte nopți cu febră și în care nu dormise bine.
În naivitatea mea, am zis că am găsit rapid o soluție: pentru la etaj, am un mop d-ăla care nu necesită găleată. E practic o sărăcie cu talpă plată, cu o lavetă de microfibră atașată și cu un mic rezervor în care pui apă și detergent.
Zic iute lui Fritz: adă mopul ceala, că absorb cu el apa împrăștiată p-aici. Ntz. Ți-ai găsit! Ce să absorb, fraților, cu ăla? Că s-a îmbibat cu apă în secunda doi și băltăul care clipocea pe podea părea neatins de eforturile mele, evident zadarnice.
Așa că l-am expediat pe Fritz după mopul heavy-duty, ăla rotativ. Vine omul meu cu mop plus găleată, și în timp ce el ținea lanterna de la telefon ațintită spre podea, io adunam apa.
Acu, dacă nu știți, principiul la mopul ăsta rotativ e că pentru a-l stoarce, îl bagi în găleată în locașul special prevăzut în acest sens, după care dai de zor la o pedală, care învârte mopul de zor și-l stoarce de ies dracii din el.
Firește, fiind ora unșpe noaptea și noi relativ chiauni (în special eu), m-a apucat panica: dacă se trezește copilul de la hărmălaia făcută de găleată. Nu că n-aș ști că fi-miu, odată adormit, poți lejer să-l duci în Gara de Nord și să-l plasezi pe cel mai intens circulat peron, că doarme lemn. Da mna, mamă tâmpită, înarmată cu mop și găleată la ceas de noapte…
Așa că ce mă duce capul – să scot mopul cu tot cu găleată pe hol pentru a executa procesul de stoarcere. Zis și făcut. Storc, revin la micul ocean din dormitor.
Adun iar o gălăgie de apă. Da acu cum să ajungi cu mopul plin de apă până la găleata de pe hol? Că uzi și tot ce încă nu s-a udat.
Aduci găleata înapoi. Trântești mopul în ea, pleci cocoșat, ținând c-o mână de mop, în timp ce bărbac-tu ține de găleată. Ajungi înapoi pe hol. Storci. Te întorci în dormitor. Mopul e plin de apă. Se aduce găleata înapoi. Se pleacă cocoșat, ținând c-o mână de mop, în timp ce bărbac-tu ține de găleată, până pe hol. Se stoarce mopul. Se reia ciclul ad infinitum.
Se termină de strâns apa după o bucată buuuuună de vreme, se pune la culcare mai frânți decât eram deja, fără să se realizeze ridicolul întregii situații. Acu așteptăm cu curiozitate să vedem dacă se umflă parchetul, comoda sau ce alte obiecte mai erau prin preajmă.
E, și dacă asta n-a fost suficientă, în dimineața asta (adică joi, acu, la mine, când scriu asta), am decis că n-aș putea găsi nimic mai bun de făcut decât să îmi dau singură oleacă de lucru.
Practic, situația a arătat cam așa: copilul era sus, bănănăia de capul lui. Eu eram jos, încercam să lucrez printre cele 7835 de „maaaaaaamiiiii”-uri care mai de care mai urgente și mai importante (de la: mami, hai să vezi cum sare mașina asta, la maaaaamiii….ăăăă, nimic, m-am răzgândit, nu mai am treabă cu tine).
La un moment dat constat că s-a făcut cam liniște. Ceea ce, așa cum știe oricine care are sau a avut copii de vârsta asta, nu poate fi decât semn rău. Sau foarte rău. Sincer, îl suspectam că s-a servit singur cu desene, că de dimineață îl lăsasem să se uite la niscai desene pe tabletă, în pat (o să pricepeți imediat de ce e relevant acest aspect).
Mă întrerup din muncă, mă duc să inspectez. Găsesc copilul ghemuit în patul nostru, pe cale să adoarmă. În miezul dimineții. Na, belea, sigur face iar febră. Pun mâna pe el – se simțea deja că începe să se încingă.
Procedez să-i dau regulamentarul Nurofen. Iau sticla, mă lupt cu capacul ăla „de siguranță”. Cică să nu-l poată deschide copiii. ’v-ar nația a dreq, că nu poa să-l deschidă nimeni! Mori cu el în mână și nu-i poți da copchilului!
Strâng de capac ca toți dracii ăia răi, reușesc să-l slăbesc. Mă apuc să caut lingurița dozatoare. O găsesc. Uit, firește, că am slăbit anterior capacul, așa că mă apuc să agit vârtos sticla înainte de a turna în linguriță.
Văd cu încetinitorul cum zboară, în ordine: capacul de pe sticlă, apoi lichidul alburiu, vâscos și lipicios, care începe să aterizeze șiroaie pe pat, pe copil, pe tabletă, pe mine, pe jos.
Strâng în ultima clipă dinții cu putere, să nu apuce să iasă toți Mniezăii și morții și răniții care se băteau la gura mea (adresați propriei persoane, firește). Mă uit ca proasta la dezastrul din jur.
Ce rahat să fac mai întâi? Să-i dau copilului doza de medicament? Păi stai, că casă ajung la el, trebuie mai întâi să îl scot de sub stratul de Nurofen pe care-l are împrăștiat pe frunte, pe bluză și pe mâna cu care a apucat să-și ferească ochii (bravo, mămicule, măcar ai oareșce reflexe de auto-protecție!).
Să mă apuc să curăț și să-i dau dup-aia? Mda, îi dau, dacă mai am ce, că în sticlă nu pare să mai fi rămas mare lucru.
Pentru cei dintre voi care nu sunt familiarizați cu acest medicament, el se prezintă sub formă lichidă (dăăă!), mai exact sub forma unui siropel grooooos-grosuț, așa, cam de consistența mierii. Lipicios cam tot ca mierea. Da măcar miroase a portocale.
Până la urmă am decis să mă apuc mai întâi de decontaminarea zonei și apoi de administrarea medicamentului, operațiune care cred că mi-a luat lejer vreo juma de ceas, așa că a apucat să-i crească și febra copilului încă un pic. Ce mai, un vis!
Acestea fiind zise, mă duc să mă ascund înapoi sub piatra mea, că dracu știe ce mai creez și cumva mi se pare că ăștia de prin casă au început să se cam teamă să fie în preajma mea.
La voi? Toate bune? Ceva dezastre demne de menționat sau ați avut o săptămână mai zen decât niște călugări budiști în miezul sezonului de meditație transcedentală?
Neața la tătă lumea! Îmi cer scuze că s-ar putea să nu fiu prea activă printre voi azi, sunt cu cătzaua la concurs. Să ne țineți pumnii 😁
Și dacă e careva care se plictisește și are chef de-o cafea proastă, ne găsiți de la 9 la Sala Sporturilor din Ploiești 😊
Weekend fain să aveți!
Comentariu beton!75
Succes la concurs și sănătate lui Eric!
Off, dopurile acelea mi-au dat și mie bătăi de cap. Credeam că s-au mai schimbat dopurile.
Acum la 14 ani, gemenii mei răcesc mai rar. Citind aici, mi-am amintit cum se îmbolnăveau amândoi și cumpăram o sacoșă cu medicamente. Mi-o dădea farmacista pe ușă, nu încăpea pe la geam. Eu le făceam și aerosoli.
Chiar mă gândeam să cumpăr un umidificator.Sunt la stadiul de informare.
Măcar să ne spuneți ce premiu a luat, da?😀
Va tinem toti pumnii!!! Sa veniti cu cupa si cu voie buna
Acolo am învățat să patinez, acolo am sărit cu parașuta întâia dată, acolo am fost la primul Cenaclu 🔥, pffff ce de amintiri mi-ai trezit. Ținem pumnii!
La noi…. dăcât ninge. Mi s-a rupt un arc pe față care a făcut varză un cauciuc nou ca un prezervativ. După reparat arcul aștept cuminte anvelopa (că dacă nu ie dă același fel te paște o mare amendă) o duc la vulcanizare (aici nu sunt tot atât de dese precum păcănelele din România) și fericit că pot să misc mașina, pornesc motorul ca să se încălzească și sa pice zapada (alta, nu asta de acum😜). După ceva timp constat ca s-a oprit motorul. Pe scurt am mai dat vreo treisudi iepuroi si pe alternator pe care nu are cine sa il schimbe pentru că la unicul servis la care ajung numai pe baterie, e aglomerat din cauză de vikingi fătălăi, cu nasul în batistă și concediu medical. La alt mecanic nu pot urca din motive de gheață (e mare criză de criblură, de obicei de găsea la săculeți pe la benzinării sau market), la fața locului e prea complicat sin motive de spațiu confinat și scule dedicate. Aștept să imi vină vreo idee si procrastinez că mai imi scoate si asta vreo 6sudi iepuroi din buzunar.
Ma deplasez intre timp cu mașina unui vecin care a considerat necesar să se desumfle pe-o parte și să dejanteze o roată de pe față. Norocul meu cu gheața de pe drum că făceam și anvelopa asta praf. Este că am intrat in bucla mașinilor defecte și că ar trebui să mă pitesc undeva până uită de mine?
Comentariu beton!15
@OldJohn, la Sala Sporturilor din Ploiești se dădea lumea pe gheață cu parașute? Mare fază. Am avut și noi un patinoar care era plin de parașute.
Succes la concurs! Sănătate la cel mic!
Schnauzer, nu? Ce concurs? Frumusețe sau de lucru?
Se zice ca animalele de companie în general, și câinii în special, imprumută mult din comportamentul/temperamentul stăpânului. Pe principiul ăsta, sper ca a fost un concurs de frumusețe, nu unul de îndemânare.
Principiul se pare că funcționează, a mea cățea este cea mai tăfăloagă din lume, și asta nu e de la ea. În schimb blegismul, să zic așa că nu cred că e în DEX termenul, asociat cu ADHD (asta sigur e de la ea) este o combinație nefastă rău!
Sănătate maximă și urgentă celui mic.
Și ….. s-a lipit vreun premiu?
Aoleu! Ce-am mai înjurat si eu dopurile alea de la Nurofen sau cum se mai chema acum vreo 30 de ani! Ca invenția nu e chiar noua. Trageam de ele in toate parțile, apăsam, înjuram, deșurubam, înjuram.
In rest, zen.
Multa sănătate juniorului.
Mulțumesc!
Eh, după 3 copii ești bazat cu toate dopurile.
Vorbind din moliciunea propriului pat, fără copil cu febră, vreau doar să zic că în situația dată (a doua) mi-aș dori ca într-un astfel de moment să-mi fi trecut prin cap să pun copilul să se lingă de siropul care a aterizat pe el.
O limbă de pe mâini, nițel adunat cu degetul de pe obraji, un pic de pe noptieră, măcar își lua copilul doza de medicament înainte să urce iar febra. 🙂
Comentariu beton!44
Exact așa mă gândeam. Să facă copilul decontaminarea cu limba.
Sănătate multă lui Eric și baftă Hannei!
Da știu că te pricepi, soro! Le ai cu pățaniile… ca un om mare! 😁😁😁 Pățit și noi cu Nurofenul, doar că era Panadol, și nu în cameră, ci în bucătărie și nu doar eu, ci în combinație cu soțul 😂 Că eu am deschis blăstămăția și am fugit la moștenitoare din cauză de strănut în urma căruia au ieșit din ea diverse (cred că unele trăiau, jur!), iar soțul a vrut să facă o faptă bună și să pregătească el seringa, drept pentru care am adunat împreună de pe jos, mobilă, blat și alte cele, minunatul lichid grooooos-grosuț, ultra-mega-lipicios!
Să vezi ce fain e să deschizi un flaconel miiiiic de picături pentru nas, că dacă nu ar fi soțul acasă să-l deschidă el prima dată, ar sta copila cu nasul înfundat până la Sfântul Așteaptă. Ar trebui să se dea la pachet cu astea niște instrumente și instrucțiuni de deschis capace, pe cuvântul meu! 😁☺️
Weekend liniștit la toată lumea!
Eu foloseam patentul pentru sticlele buclucașe (doar când nu era jumătatea acasă).
Noi inca mai avem urme de nurofen pe tavanul din living. O data de mult, juniorul in loc sa isi bage pompita aia in gura, a apasat pe ea si tot lichidul lipicios a sarit pe tavan. Curatat, vopsit, dar urmele raman.🤷♀️
Instructiuni pentru colectare apa:
– se foloseste o cârpă (preferabil bumbac) si o galeata;
– întinde cârpă peste baltă, colectează apa, apoi stoarce-o cat mai bine in galeata;
– se repeta procesul pana la eliminarea apei.
Modul de lucru: în genunchi, cu galeata lângă tine.
Numar de persoane necesare: 1.
Succes!
Comentariu beton!31
În genunchi ca săracii cu un prosop de bumbac și un lighean când ai mop inteligent. Pff…
Cand esti tont, și mopul ți se pare inteligent!
Auzi, mop inteligent…
Comentariu beton!17
Incident fără copii, dar cu apă… Casă nouă (pentru noi noua, că ea era veche), am făcut de la zero o baie doar cu duș într-un colț al casei care fusese cu totul altceva. Era necesar pentru că partenerul din dotare are 2m și nici firicel nu e. Toate băile originale erau prea mici pentru el. Noul duș e la etaj. Fiindcă ne-am mutat în grabă, nu ne-am gândit la toate aspectele (nici noi, nici muncitorii), gen „poate apă să treacă pe sub ușă???” Sau „poate scurgerea să susțină tot părul meu?” Că eu mă mir că nu sunt cheală până acum! Poziția băii la etaj, chiar unde încep scările, scări care duc în sufragerie și care se continua cu scări care duc la parter/ieșire. Eu, oarbă probabil și insensibilă la apă, că doar făceam duș, e normal să fie ud, nu realizez ce se întâmplă. Când termin și deschid ușa, aveam Pacificul la etaj, cu valuri de apă care se scurgeau pe primul set de scări și bineînțeles direct pe al doilea set de scări care duc la parter. Nu desfăcuserăm încă toate bagajele. Aveam doi saci cu prosoape și lenjerii de pat. Practic le-am răsturnat pe toate acolo și le-am lăsat să-și facă treaba. Au trecut 3 ani de când nu am mai folosit acel duș, că parcă nu ne vine să-l terminăm. E mai simplu sa ne chinuim în băile originale 😅
Comentariu beton!20
Pentru parul din scurgere soluția este pieptanatul inainte de dus si strans parul care cade pe ceva uscat, de preferinta alb (eu folosesc chiuveta dacaeste uscata), astfel a nu mai cade in scurgerea de la dus
Sănătate lui Eric și baftă la concurs dar și în viața de toate zilele 😁 la mine au trecut mulți ani de când nu am mai avut asemenea aventuri dar sistemele alea de siguranță sunt create special să ne testeze sănătatea mintală 😂 și lexicul. Vă îmbrățișez cu toată dragostea!
E cam târziu acum. Dar sper că ai ajuns cu bine la Ploiești și că n-ai uitat s-o iei pe Hannah cu tine.
Comentariu beton!21
Neața! Nu mi s-au întâmplat direct dar cumva nici indirect.
Aseară fi-miu mic a decis ca vrea iar la UPU. IAR pen’că pe 22 dec am fost la deghipsat un picior care a fost în contact direct cu aripa stângă a unei mașini în mișcare.
Așadar, după o zi grea și obositoare, am decis împreună cu al meu soț să purcedem la o cafenea din cartierul de reședință pentru a consuma niște ceaiuri. Copiii erau pe afară făcând ce fac copiii. La un moment dat aud un urlet din ăla bun. L-m identificat imediat ca fiind al mezinului. Paranteză: fac diferența între strigătele războinice de joacă, de ceartă, bocetul de „nu mă doare așa tare dar dacă tot ești aici ia-mă în brațe” și urletele de durere serioasă – închid paranteza.
Soțul verifică copchilul urlător și decide că e de mers la urgență. Avea ochiul roșu și începea să se umfle.
Pot doar să zic că s-a plecat pe la orele 20 si s-a revenit la 1:30.
Tot ok, fără probleme la cap/creier, ochiul nu e stricat doar că arată de parcă ar fi boxat cu Mike Tyson.
Deci mdah… Vreau garsonieră la Socola!
Comentariu beton!34
1. Multă sănătate!
Pune copilu’ la soare, toată vara! Dacă poți și la mare, și mai bine 🙂
2. Data viitoare de inundație, ia niște prosoape 🤓. Am cumva o magie și fac aparatele să curgă la un moment dat și cel mai eficient e un prosop mare.
3. Urăsc rahatul ăla de sirop lipicios. Fetița unor prieteni l-a găsit deosebit de delicios de au stat la urgență o noapte intreaga.
4. Nu în ultimul rând, succes! E superbă, sunt convinsă ca va fi campioană la bebeluși 🤩
Acum ceva timp, prin ianuarie, era s-o fac groasa. Avem pe semineu cateva suporturi pentru lumanari. Unul dintre ele pentru lumanari din alea in forma de creion. Astea cand se topesc mai lasa ceva ceara in suport. Seara cand ne ducem la culcare le verificam. Lumanarea se stinsese de ceva timp si eu si juniorul ne minunam ce forma ciudata a luat ceara. Crezand ca ceara e deja tare, bag degetul in suport. Iete, na. Ceara moale sare in dreapta si in stanga, pe par, pe haine si il vad pe fi-miu cum isi fereste fata. Ceara pe gene si sprancene, dar nu si in ochi. Pfiu. Curat usor juniorul si convenim ca secretul ramane al nostru. Ca doar nu era sa spunem in gura mare ca mi-am bagat degetul unde nu trebuia si era s-o fac lata😆. A doua zi, imi comunica odrazla cum pretinul cutare si colegul cutare au patit si ei nu stiu ce sau le-a intrat ceva in ochi. Si ma izbeste adevarul: -Adica tu ai povestit la scoala cum te-a maltratat mama ta? – Pai da, era sa imi dai cu ceara in ochi. Si daca te reclam la Protectia Copilului ce se intampla? – Pai se face o ancheta si te ia de langa noi. – Eee, atunci nu sun, ca va iubesc si pana la urma nu e asa de grav ca era sa imi dai cu ceara in ochi. 🙄🙄🙄
Inca ne mai amuzam de intamplare. Acum imi zice ca nu mai sta langa mine cand verific lumanarile😀
P. S. Multa sanatate lui Eric si succes cu cătzaua.
Comentariu beton!20
Eu îl rog pe fiu-meu sa sune, dar nu pune botul🤔
Comentariu beton!15
Yo zilele trecute am pus 2l apa + buruieni sa fac ceai intr o oala.
am uitat de ea, ca lucram, am ars oala si afumat puțin casa.
Follow me for more cooking tips 😎
Apoi am făcut ceaiul…
Si juma de oala am varsat o pe jos si pe mine (se răcise un pic, am scăpat cu bine). Ma enervase una cu un mail si eram agitat.😅
Plus ca intarziam la terapie.
Cand am ajuns si am inceput sa dau din gura, terapeută m-o întrebat daca mi mai iau tratamentul cum trebuie. Si mi a zis sa nu mai beau cafea.🤦♂️
Oh well…
🤣🤣🤣
Comentariu beton!23
Ești cam bleguț!
@L Popescu:
Ati încercat o glumița sau un rautacism micut? Sunt putin sensibil 🤭
Ia, cum?
Da bine, răspunzi la întrebari cu o intrebare.
Great chat, sa o facem mai des!🙃
O demonstrație de „oralitate 🤔ce ne amintește de Creangă🧐🤗
Alooo, @Vasilescule, vezi că @Iulia se cam trage pe cur și nu mai livrează povești mișto. Fă ceva.
Eu ma mândresc ca am început sa recunosc de dimineață astfel de zile. Ca asa încep… scapi din mana pe la bucătărie, ți se rup ciorapii, întârzii la serviciu, te strânge sutienul, la telefon primești numai vesti nasoale și lista e nesfârșită. Partea buna: se termina și încep zilele când totul merge suspect de bine. Sănătate lui Ericel, restul se repara! Și succes cu cățeii, strângem pumnii! (si pisicile lăbuțele)
Am pățit și eu (prin noiembrie) când mi-am pus niște castane la fiert cu o țâră de apă. Obosită fiind, m-am pus pe canapea și am adormit instantaneu. M-am trezit după vreo două ore și jumătate… Bucătăria devenise o afumătorie în toată legea… Am oprit focul, am turnat apă de la robinet peste castanele devenite cărbuni încinși, am deschis geamul și ușa de la bucătărie (precizez că la momentul respectiv, bucătăria se afla în afara apartamentului, într-o încăpere separată, între timp am mutat bucătăria ÎN apartament, direct în antreu), până la urmă a ieșit tot fumul, dar a mai persistat o putoare de fum vreo două – trei săptămâni… Noroc că bărbatul meu era la lucru (lucram în schimburi diferite) și am reușit să potolesc dezastrul până la venirea lui… Evident, i-am povestit tot, a zis că bine că n-am pățit nimic…
Morala e că tot cu detectorul de fum e mai bine. Problema în Germania e că ăstea sunt naibii conectate undeva, nu sunt de capul lor, așa că mai devreme sau mai târziu ne trezim la ușă să le verifice. Prâslea le-a activat de două ori pe când uita tigăile pe foc cu ceva în ele, eu hăt demult când încercam să vopsesc o mască de Halloween. Nu mi-am putut imagina că detectoarele reacționează și la solventul de vopsea din doză.
Eu zen acum, dupa vreo doua zile de butonat pe toate dispozitivele din casa.
Cauza? Un frumoa virus de ala de primesti biletel sub forma de fisier text si mail ca ti-au fost criptate toate fisierele si daca vreau decriptare plus daca vreau sa nu apara pe net filmulete deocheate cu mine facute frumos cu AI are mnealui o oferta super, sa trimit doar 799 $ in bitcoinsi, oferta de la 1600.
😧😥😵
Asa ca reformatat PC, reinstalat windows, bibilit cu drivere, instalat antivirus dedicat peste minunatia de la windows, resetat si router, schimbat parole, reconectat nspe dispozitive.
Toate astea nu asa usor ci cu tot felul de hachite de la telefoane, tv-uri plus Alexa care nu se mai conecta neam, pagina de setari router ce nu s-a incarcat toata seara de ieri …
Azi cu cafea, o cinzeaca si de pe la 11.30 vreo doua pahare cu vin si aproape un pachet de tigari am rezolvat in sfirsit diferitele mici sau mai nabadaioase conflicte intre pomenitele dispozitive.
Sper sa fi fost fun la concurs!
Seara faina tuturor!
Deci nu erau criptate.
Eu, la un update( de linux)pe computer, m-am trezit cu fisierele criptate(mai putin pdfurile). Ransoware -trojan 0xxx.
Noroc ca experienta m-a invatat ca partitia C sa fie cat mai mica si cu hard dedicat.
Iar celelalt hard din computer era parolat si inchis.
Ce telenovela complicata….🤣
Sfat- Totdeauna iarna pe calorifere trebuie sa fie vase cu apa. Dacă nu e plan deasupra caloriferul, se găsesc de agățat.
Pentru ca se fac urate pe interior, folosesc caserole de la inghețată care periodic le schimb. Se știe ca mucoasele uscate permit dezvoltarea virușilor sau ceva.
3 copii, nicio problema cu dopurile. Dar cu indemanarea mai am si zile cand pot sa zic ca nu exista. Intr-o dimineata, inainte de serviciu (pe la ora 7, asa) m-am hotarat sa fac paste sa aibe si copii la pranz, si eu la serviciu. Toate bune si frumoasa pana in momentul in care a trebuit sa desfac capacul de la borcanul de ketchup facut in casa. Nu voia neam sa se deschida si am apelat la toti muschii mei. Stiti momentul ala cand stai linistit si vine cineva si te loveste in spatele genuchiului si ti se inmoaie piciorul? Asa a facut si borcanul meu, a cedat cand nu ma asteptam si 3/4 din continut era pe centrala, blat, uscatorul de vase, cu tot cu vase, de pe chiuveta… Normal ca nu am mai avut timp sa strang, ca a trebui sa plec spre serviciu. Cand s-a trezit fii-mea mi-a trimis mesaj sa ma intrebe ce s-a intamplat. Raspunsul a fost: „o crima”. Dar…asta nu e tot. Copiii mei sunt mare amatori de ketchp, dar nu va ganditi ca de casa, e mai bun ala cumparat, asa ca, dupa-amiaza, in aceeasi zi am cumparat un flacon de Tomi. Pentru ca nu cumparasem prea multe lucruri am considerat ca le pot tine in brate de la masina pana acasa, dar cand sa inchid portbagajul exact ketchupul s-a gandit sa cada, si nu numai, sa se si sparga si sa se imprastie pe sosea. A doua crima cum ar veni.