Am ezitat multă vreme să scriu acest articol. Pentru că știam că-mi voi expune una dintre cele mai puternice vulnerabilități în fața unui public mai lipsit de empatie ca niciodată.
Știm cu toții că vor începe imediat să curgă miștourile pe motiv de: „hăhăhă, ți-e frică de dentist”. Asta fiind cea mai blândă variantă, c-am avut parte și de exprimări mult mai dure referitoare la această traumă pe care se pare că nimeni n-o ia în considerare ca traumă.
De-aia am ezitat să-l scriu, deși îmi doresc să fac asta de aproape un an.
Da, oameni buni, mi-e frică de dentist. Deși „frică” e foarte puțin spus față de groaza pe care o simt când vine vorba despre orice ține de stomatologie pe lumea asta. Nu știu cum aș putea să vă lămuresc cât de frică îmi e, ca să percepeți la adevărata dimensiune groaza mea. Dacă simt miros din ăla de freză care tocmai polizează niște dinți, mă ia cu tremurat, la propriu.
De unde pleacă frica asta incontrolabilă? Păi de unde pleacă aproape toate fricile de pe lumea asta: din cap. În cazul de față, al meu. Iar acolo au ajuns încă din copilărie și, ulterior, tinerețe. De fiecare dată când ajungeam pe la vreun cabinet stomatologic, cred că eram blestemat să intru pe mâinile câte unui măcelar care mă făcea să plâng de durere încă din primele secunde.
Știți voi celebrul îndemn al stomatologilor de pretutindeni? „Dacă te doare, ridici mâna și mă opresc”. Îl știți? Mda, puteam să ridic eu ambele mâini și să le flutur intens, că nu se oprea nici dracu’ până nu mă aduceau în prag de leșin din cauza durerii. Nu interesa pe absolut nimeni mâna mea ridicată.
Cam de câte experiențe crâncene de genul ăsta credeți voi c-a fost nevoie până să mi se sădească în creier groaza de dentist? Vă zic eu de câte: de trei. La a patra n-am mai ajuns niciodată, deși aveam programare.
Fiți atenți ce vă spun acum, că nu glumesc deloc și-mi este și extrem de jenă să v-o zic: de la vârsta de 14 ani, până la 50, am mai călcat de fix trei ori în vreun cabinet stomatologic. O dată în Vâlcea și de două ori în București.
În toate trei dățile m-am dus pentru c-aveam dureri extrem de puternice, altfel n-aș fi călcat nici mort. Mă duceam, îmi făceau oamenii ăia ce-mi făceau ca să nu mă mai doară, a doua oară nu mă mai prindeau pe la ei.
Rezultatul? Bănuiesc că-l intuiți cu toții. N-ai cum să nu te duci la dentist atâta amar de vreme fără să apară și repercusiunile. Sunt ani buni de când toată dantura mea striga din răsputeri: „du-te la dentist, fă ceva”. Și nu doar dantura, cei din jur mă întrebau de ce nu fac nimic, pentru că, cel puțin pe partea dreaptă, era evident că am o mare problemă.
Vă dați seama că-i uram din rărunchi când îi auzeam. E foarte nasol când știi că ai o problemă și vine cineva care pune degetul fix pe acea problemă. Primul impuls e să-l bagi pe unde a ieșit.
Pe scurt, când auzeam îndemnurile de mers la stomatolog, de fiecare dată evitam subiectul. Le spuneam c-o să mă duc, c-o sa fac și c-o să dreg, după care îmi vedeam de viață fără să am nici cea mai mică intenție măcar să trec pe lângă vreun cabinet.
Problema e că atunci când ai astfel de fobii, creierul nu-ți mai funcționează normal. Degeaba îmi spunea toată lumea că în ziua de azi nu mai e la dentist cum știam eu, că nu te mai doare, că nici nu simți, că din astea. Nu-i credeam și pace.
Ia imaginați-vă c-ați avea fobie de păienjeni, sau șobolani, sau șerpi, sau orice care vă provoacă frică din aia necontrolată, și vă pune cineva să intrați într-o cușcă unde e plin de păienjeni, sau șobolani, sau șerpi. Asigurându-vă, desigur, că n-o să pățiți nimic.
Este c-ați intra fluierând? Pe sistemul „mi-e groază de șerpi de când mă știu, dar dacă mi-au zis că nu pățesc nimic, o să intru în cușca asta și-o să las toți șerpii să-mi mângâie corpul cu pielea lor rece”. Nu, nu așa funcționează lucrurile și știm asta cu toții.
O să vă fac o mărturisire: nu sunt complet idiot. În sensul că puteam să-mi dau seama și singur că dantura mea scârțâie rău de tot prin multe părți, dar, cu toate astea, nici nu mă gândeam să ajung la vreun cabinet stomatologic. Treabă care are darul să reducă la zero avantajul de a nu fi complet idiot. Ce folos că te duce cât de cât capul, dacă te duce degeaba?
Am ajuns în punctul povestirii în care mai mult ca sigur vă întrebați: „ok, dacă nu te-ai dus la dentist, de ce naiba ai mai scris ditamai poliloghia asta? Ca să ce?”.
Ca să vă pot spune că până la urmă am ajuns la dentist, fraților, dar nu de bună voie. De altfel, a se remarca c-am formulat „am ajuns”, nicidecum „m-am dus”, pentru că ăsta este adevărul: am ajuns acolo după ce-am fost lucrat mișelește, pe la spate.
Au complotat, prieteni, au complotat și m-au pus în fața unei situații fără ieșire. Imediat vă explic.
Mara duce de ceva vreme fetele la o clinică stomatologică, aceeași unde încerca să mă convingă și pe mine să merg. A încercat vreo doi ani fără succes, după care, când a văzut că n-are nicio șansă, a complotat cu oamenii de la clinică să mă atragă acolo la ei, în capcană.
M-au luat prin învăluire, mi-au adormit vigilența și când m-am trezit era mult prea târziu să mai pot face ceva. Pe scurt, m-au atras în clinică sub pretextul unei întâlniri de business, de consultanță.
Nu le-a fost ușor, pentru că eu doar când auzeam de clinică refuzam orice dialog. Degeaba încercau să mă atragă în zonă, că nu călcam nici mort la mai puțin de câteva sute de metri de intrare.
Doar că Mara știa toate astea, așa că m-a lucrat ca la carte. Nu singură, desigur, ci mână în mână cu nimeni alta decât owner-ul clinicii, medic stomatolog și ea.
Out of nowhere, m-am trezit că mă sună într-o zi să-mi propună o întâlnire. Motivul? Are nevoie de consultanță pentru strategia prezenței în Social Media în următorul an. Ce-aș zice să ne vedem la ea la clinică, s-o ajut cu un plan și niște idei?
Desigur, nici eu nu eram venit cu pluta, prin urmare aș fi putut întreba de ce să ne vedem la clinică? Ce, nu mai există în București cafenele, sau restaurante, sau alte locuri în care să poți sta de vorbă fără teama că iese o freză sau un clește de pe undeva și-ți intră direct în fund măsele?
Dar au prevăzut eventualul meu răspuns, de-aia zic că m-au lucrat ca la carte. Exact pe când mă pregăteam să întreb „da’ de ce la clinică?”, a venit explicația care mi-a adormit simțurile. Că-i este cel mai ușor să ne vedem la clinică, DUPĂ PROGRAM, că și-așa stă rău cu timpul, plus ca la clinică poate să-mi arate tot felul de chestii pe care le-ar cam vrea promovate în Social Media.
Aia cu „după program” a fost găselnița lor genială care m-a făcut să las garda jos. Până la urmă, dacă ne vedem după program înseamnă că nu mai e nimeni pe-acolo care să-mi poată face rău. Așa că mi-am dat ok-ul și m-am dus cu inima ușoară la întâlnirea de după program.
Am mers, am discutat, într-adevăr era după program, că nu părea să mai fie nimeni în afară de noi pe-acolo. Ca să fie și mai convingători și nu-mi sune absolut nimic suspect, era de față și managerul de marketing al clinicii, tot o tipă.
Pe scurt, m-am relaxat complet, nu mai eram în niciun fel pregătit să mă apăr, mai mult de atât, eram total absorbit în discuții despre postări, content și planuri editoriale când a venit, de nicăieri, lovitura:
– Măi, Mihai, nu vrei tu să-ți facem o radiografie?
Băi, oameni buni, nu c-a venit din senin, dar m-a lovit ca un upercut în bărbie. Ce radiografie? Și cum adică „să-ți facem”, sunteți mai mulți???
Uluit de ce mi se întâmplă, abia atunci am observat că în pragul încăperii unde stăteam de vorbă mai apăruse o angajată a clinicii, echipată corespunzător, care-mi zâmbea toată. Treabă care nu anunța absolut nimic bun pentru mine.
Vă spun extrem de sincer, primul meu gând a fost să fug. Până la urmă erau patru femei mititele contra bivolului de un chintal. Nu mă puteau ține cu forța nici dacă mă legau.
N-am fugit doar pentru c-am văzut privirea Marei și mi-am dat seama că e groasă dacă întreprind ceva care o va pune într-o postură penibilă. Am stat, dar a mai durat măcar jumătate de oră să mă convingă să-mi facă blestemata aia de radiografie.
Poate credeți că mint sau exagerez de dragul poveștii, dar este doar tristul adevăr. Mi-e foarte greu să-l scriu, vă aud râsetele ironice printre taste, dar ce să fac dacă așa a fost?
După radiografie, atunci pe loc, a venit partea de care îmi era cel mai groază: diagnosticul. Mi-era clar că nu-mi vor spune: „ne cerem scuze că te-am deranjat și te-am făcut să te stresezi inutil, dantura ta e impecabilă, du-te acasă și desfă liniștit sticle de bere în măsele”.
Nici pomeneală, diagnosticul a venit rapid și nemilos: dacă nu faci ceva ACUM, o să fie mult prea târziu oricând ai face. Cu orice zi în care amâni, cu atât cresc vertiginos șansele să ai dinți din ăia pe care îi ții noaptea într-un pahar, pe noptieră.
Atunci, pe loc, mi-au făcut și prima programare din lungul șir care avea să urmeze.
N-aveți idee cât de căcat eram pe mine, de frică, în ziua în care m-am dus la programarea aia. Dar m-am dus.
După care m-am dus la fiecare programare, indiferent că vorbim despre detartraje, tratamente, extracții sau intervenții chirurgicale. Pentru că, da, am avut parte de toate astea și-o să mai am ceva vreme.
Știți de ce m-am dus? Pentru că toți oamenii ăia cu care am interacționat la clinică, toți fiind medici stomatologi pe diverse specializări, cred că au ceva greșit la ei în cap și funcționează pe alte coordonate (salut, Claudiu; salut, Alexandru).
Serios, cred că trebuie să fii făcut cu totul altfel decât cei din jur ca să poți avea atâta răbdare cu un cetățean care din prima clipă le zicea: „am venit, dar să știți că sunt căcat pe mine de frică”. M-am autocitat exact.
Eu nu am mai văzut atâta răbdare în viața mea. Personal, dacă aș fi fost în locul lor, eram de multă vreme internat la boli nervoase. N-ai cum, efectiv n-ai cum să stai și să-i explici speriatului de bombe, pas cu pas în timpul intervențiilor, ce urmează să-i faci și, mai ales, cum o să-i faci astfel încât să nu simtă nimic.
Iar cel mai tare este că într-adevăr nu simțeam nimic. Dar să n-aveți impresia că mă lăsam păcălit doar de faptul că-mi explicau: „uite, acum o să-ți umblu la măseaua aia de sus și n-o să te doară”. La următoare operațiune trebuiau s-o ia de la capăt și să-mi explice, ca la proști, ce urmează să-mi facă și de ce n-o să mă doară.
Vă zic, aș putea paria că cel puțin jumătate dintre medicii din Gentle Dentist au acasă păpuși voodoo cu fața mea. Cealaltă jumătate încă n-a avut plăcerea să lucreze pe mine.
Râdem-glumim, dar să știți că a fost singura modalitate prin care eu să nu fac infarct de frică, iar ei să-și poată face treaba liniștiți. Iar cel mai mare câștig, dincolo de faptul că voi avea niște măsele noi si mișto, este ăsta: am căpătat încredere în oamenii de-acolo.
Am căpătat exact genul ăla de încredere care-mi lipsea cu desăvârșire. Încrederea că dacă îmi spui că n-o să mă doară sau dacă îmi explici amănunțit ce-o să simt, exact așa va fi. Pentru că, da, a durat până să mă lămuresc că nu mă mai minte nimeni cu celebra: „dacă te doare, ridici mâna și mă opresc”.
Și pe măsură ce bazinul de încredere în medicii de la clinica mea a crescut, s-a întâmplat un aproape miracol: mi-a dispărut groaza aia incontrolabilă. Nu, nici acum nu sunt senin ca un copilaș care merge la săniuș, dar nici nu mai paralizez de teamă.
Da, nu pot să fiu ipocrit și să va povestesc cum mă duc eu acum la dentist liniștit, cum m-aș duce să-mi iau două shoarme (cu de toate, dar fără cartofi, știți, dietă). Aș minți și-aș fi și penibil, dar cert este că nu mai am groaza aia absolut incontrolabilă.
Am rămas doar cu o lejeră senzație de neliniște care, ce-i drept, se amplifică pe drum spre clinică. Ajung acolo semi-panicat, dar ajung, nu-mi mai vine să fug pe Jepii Mici sau unde văd cu ochii. Dar se termină cu panica și cu tot în secunda în care intru și doamna din recepție bagă gluma cu care deja ne-am obișnuit amândoi:
– Bună ziua, domnu’ Vasilescu. Să știți că nu vi s-a anulat programarea nici azi.
După care râdem amândoi și aia a fost tot. Mă duc complet liniștit în cabinetul unde mă așteaptă unul dintre medicii care nu știe cum să arunce mai repede într-un sertar păpușa voodoo, când mă vede că intru.
Da, prieteni, am scăpat de groaza de dentist, iar ăsta este unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată.
Să știți c-am scris acest articol având în minte un singur lucru: dacă sunt complet sincer și mă expun atât de tare, poate reușesc să mai conving pe cineva că dracul nu e chiar atât de negru.
N-aveam de gând să las aici nici măcar numele clinicii, pentru că mi se părea mult mai important mesajul din spate. După care mi-am dat seama că dacă eu aș fi citit un articol de genul ăstuia, cu siguranță m-ar fi interesat extrem de tare care este clinica despre care se vorbește.
Ba mai mult, cu creierul adânc setat să nu cred niciun cuvânt din ce citesc, dacă nu-mi dădea și numele clinicii aș fi tras concluzia ca e vrăjeală, prin urmare autorul poate să-și bage undeva articolul.
Așa că voi mai spune o dată aici, că poate n-ați fost atenți mai sus: vorbesc despre clinica Gentle Dentist, adică oamenii care au reușit să mă convingă că stomatologia fără dureri chiar există. Ce să zic, mai ușor o convingeai pe Olivia că dârele de la avioane nu sunt de la tras pe nas substanțe interzise.
Am scris toată povestea de azi deși înțeleg perfect că un simplu articol nu poate să convingă pe nimeni de nimic, cu atât mai puțin pe oamenii cărora le e frică de dentist. Nici pe mine nu m-ar fi convins, l-aș fi citit, mi-aș fi zis: „da, interesant, dar să fie la voi acolo” și asta ar fi fost tot.
Dar dacă articolul ăsta reușește să facă un singur om să se îndoiască de groaza lui și măcar să se întrebe în treacăt „și dacă are dreptate ăsta?”, atunci nu l-am scris degeaba.
Daca reușesc să fac măcar un singur om, care suferă de aceeași frică atroce de dentist, să ia în considerare c-ar putea să meargă măcar la o radiografie, misiunea mea este completă.
Sper, din tot sufletul meu, că omul ăla există.
sursa foto: freepik.com
Am scăpat de frica de dentist in urma cu vreo 10 ani, dar tot datorită unui medic care a respectat ce mi-a promis, adică zero durere! Între timp, că a avut ceva de lucrat la mine în gură, ne-am și împrietenit și am rămas în relații bune!
Ce ziceai tu despre ridicatul mâinii mi-a adus aminte de o fază, când dentistul ăla comunist de la școală mi-a zis să ridic mâna, numai că nu știu ce dracu mi-a atins prin măsea, că n-am ridicat mâna, ci am tras un picior la tăvița aia din fața mea, de i-am împrăștiat toate sculele pe jos! 😀
Comentariu beton!57
Mă simt un pic răzbunat. :)))))))))
Eu i-am tras doctoriței un picior, de durere! Și nu mai eram de mult copil. Mi-a recomandat ca înainte de următoarea programare sa iau un extraveral. Evident, urmatoarea vizită la cabinetul dumneaei nu a mai avut loc. Mi-e atât de frică, încât anestezia începe să își facă efectul cu adevărat în clipa în care mă ridic de pe scaun.
Ma bucur mult pentru tine ca ai reusit. Uite, eu chiar sunt dentist si chiar te inteleg, ca si pe mine m-au torturat niste macelari in copilarie, si am si eu un sentiment nasol cand trebuie sa stau pe scaunul ala si sa mi se faca ceva. Din experienta insa , am constatat ca e important sa nu minti pacientul niciodata: o sa simti aia, o sa paraie aia, o sa bazaie ailalta, acul de la anestezie se simte, anestezia doare putin, si cand a zis omul sa te opresti, te-ai oprit, nene. Acum chiar sunt alte vremuri, si aia care chinuie copii (am mai vazut), ar trebui calcati cu masina.
Comentariu beton!64
Da, FIX așa. NU există să nu simți nimic, decât dacă te adorm. Evident că simți, dar este extrem de important (cel puțin pentru mine) să știu ce-o să simt. Iar faptul că toții oamenii cu care am lucrat la Gentle îmi ziceau dinainte să mă atingă ce-o să simt este senzațional.
Exact, noi am avut experiențe ideale cu cei doi copii. Cu unul din ei a durat un an pana când a vrut sa se așeze pe scaun și sa deschidă gura, am avut programare săptămânal și venea doctorița și vorbea cu el in strada, in hol, in fata ușii, lângă scaun, cu un picior pe scaun, etc. Oameni calzi și serioși in ce făceau in același timp. La fel și eu, adult fiind mi/am căutat un medic cald și cu răbdare, cât de mult a contat fata de mizeriile pe care le-am trăit in copilărie.
Degeaba. Clinica e în București. În Timișoara nu există una la fel. Așa că…mai amân.
🤕
E în Timișoara, dr Bacila. E extraordinar, și eu l-am găsit după o experiență nasoală pe care am relatat-o mai jos. E în Cetății cabinetul, pe Domășneanu. Nu aparține de cabinetul ăsta, dar medicul e foarte bun.
@Deea M mulțumesc.
Pun și implanturi ?
Din câte am văzut, da.
Da, dr. Adrian Bacila. Si face niste lucrari…opera de arta. Cind zic opera de arta nu ma refer la dinti de culoarea wc-ului si drepti si egali ca ulucile de gard, ci chiar naturali, „de acolo”. Are o echipa misto de tot.
Și eu am avut groaza de dentist. Am fost de față când mama a leșinat pe scaunul dentistului, copil fiind. Plus ca și pe m-au torturat la propriu stomatologii din Mangalia (prin 90 și ceva) spunând ca trebuie sa suport, ca nu se face anestezie.
La 6 ani mi-au smuls dinții de jos pe ideea ca lasă că oricum or sa cada. Mi-au crescut după 2 ani😐
Urmarea, o mulțime de probleme dentare reparate parțial (pt ca am pierdut 2 masele) de un stomatolog blând 25 de ani mai târziu
Îmi pare rău să îți spun dar, există și în Timișoara. Cu voia șefului de blog o să îi dau numele, Uniklinic, dr Dorina. Exact cum zice șăful, așa era soțul meu și una dintre fete (are 38 de ani). Greu, foarte greu am reușit să îi conving că există și dentiști cărora le pasă de durerea pacienților. Acum, soțul , după reparații drastice, mă întreabă când mergem la detartraj (odată pe an, mergem). Fiica-mea mai are puțin și termină multiplele lucrări, pe care a trebuit să și le facă. Contează foarte mult chimia dintre medic și pacient.
Sunt mândră de tine, prietene! Și îmi pare rău că ai dat de niște tâmpiți în viața asta, de ai ajuns să treci pe cealaltă parte a străzii când vezi un cabinet stomatologic. Personal nu am problema asta (am lucrat într-o clinică stomatologică), dar pot cu siguranță să te înțeleg 🤗
Uite de-aia mă bucur când mă uit la fetele mele că n-au nicio tresărire în ziua în care merg la dentist. Că se duc la dentist sau la piață e fix la fel pentru ele.
Salut. La fel e și cu fetele mele, absolut nici o problemă fie că e vorba de ace, dentist, oftalmolog (că și acolo mai pui atropină in ochi), nimic, zen. Eu încă am frică de ace și dentist cu toate că am avut parte de ambele din plin. Dar cred că ni se trage din copilărie când „tehnicile” erau altele
Eu când intru la stomatolog, comand mai întâi o injecție. Și nu îmi plac acele deloc. Dacă ar fi putut să mă adoarmă complet, cu siguranță luam pachetul full options.
Comentariu beton!11
Păi cine zice că nu există? Că tocmai m-au adormit pe mine marțea trecută. Mă rog, nu de tot, eram semi-conștient. Dar nu știu de unde vine „semi” ăla, că eu nu-mi amintesc absolut nimic, după ce m-am așezat pe scaun.
Adormit? wow, e visul meu! Dar nu așa, puțin. Aș prefera să mă țină în comă indusă și sa ma trezesc când e totul gata 😁🥶
@Siami, da, știu, că și eu aș vrea la fel. 🙂 Practic, ei zic că nu m-au adromit, c-am fost în stare se semi-conștiență. Așa o fi fost, eu știu doar că nu-mi amintesc nici măcar cum am ajuns acasă. 😀
I feel you și ma bucur ca ai găsit oamenii care sa te ajute. E mare lucru!
Pe mine m-a torturat unul ca adult. Am avut o extracție de făcut, ziceam că mă doare, ah, e doar presiune, ești sigură te doare? Îmi venea să le scot dinții rând pe rând. Până atunci, nu aveam frică de dentist, ci de banii ce trebuia să îi plătesc. Am găsit, între timp, un dentist super, știe că îmi e frică, tot timpul vorbește și mi zice că nu o să mă doară. Mă întreabă dacă mă doare în timp ce lucrează. La final, te-a durut? Nuuu
Eh, vezi? Ca unui copil mi se adresează. L-am întrebat de aparat dentar, a zis că el nu pune, dar știe pe cineva, și o să fie acolo cu mine. E bărbat. Îmi place de el, mă știu după nume oamenii, au numărul meu salvat. Sunt super ok. Am și eu acasă pe cineva căreia îi e frică, nu știu de ce. Nu se duce decât când îl doare. I-am trimis articolul, că exemplele din jur cu dinți pe noptieră nu au vreo influență.
Da, știu EXACT că exemplele din jur, cu dinți pe noptieră, te lasă rece. „Hai, mă, doar n-o să-mi cadă mie dinții”…
Mă bucur că ai găsit oameni profesioniști și empatici. Mulțumesc pentru relatarea experienței tale, sper că mă va ajuta și pe mine.
@Deea, e în București dentistul tău? aș încerca, poate…
@Siami, e în Timișoara. Ai putea să încerci unde a fost Mihai, dacă vrei.
Băi, nasol. Să te facă ăia, așa mișelește, pe la spate. Da’ privirea Marei ți-o dat curaj, bag io samă. 🤭🤭🤭
Dac-or început cu „n-o să te doară” și chiar nu te-o durut, apăi da! Așa oameni să tot cunoști.😎👍
@JT, cel mai tare m-a spart că-mi descriau exact ce-o să simt. „Vezi că o să ai impresia că te doare, dar n-are cum, de fapt o să te deranjeze că trag de măseaua cutare”. Boss, și EXACT așa era.
Curaj? Sigur i-a dat curaj? Eu cred ca i-a fost mai frica de Mara decat de dentisti, in caz ca face vreo nefacuta pe acolo :))))
Comentariu beton!11
@MV: exact așa face și stomatoloaga mea. E o tipă de nota 10 cu steluță.
Da, Vasilescu, e-adevărat, și eu tot la Gentle Dentist merg de vreo doi ani încoace și mi-au rezolvat tot ce aveam, repede, fără cheltuieli exagerate, fără timp de așteptare la programări; totul fantastic de bine. I-am găsit din întâmplare datorită Prințesei Urbane, B. e o femeie foarte mișto și foarte profesionistă în toate, dar și infinit de drăguță, aparatura medicală e pusă la zi, procedurile mai bune decât în SUA, medicii de la detartraje, paradontologie etc sunt cei mai buni pe care i-am întâlnit. Iar eu nu le fac reclamă, că nu-s influencer, să mă asculte careva. Aa, iar fetele de la programări și recepții – atât de drăguțe toate încât ți se pare că ești un bebeluș adorabil sau un poster toddler, așa se poartă cu tine.
Comentariu beton!20
Aprob și susțin.
Din câte știu tehnologia e americană!
Ma bucur pentru experiența ta pozitivă! Sa speram ca vom auzi numai de bine !
Și eu am fost traumatizata de măcelarii sadici din Copilăria mea! Dentistul meu actual a știut cum sa lucreze cu o speriata din Europa de Est! Mi-era Rușine de răbdarea lui când , invariabil, începeam vizita cu , știți, am anxietate de cand parchez masina( de fapt de cu seara precedenta programării).
Acum mi-e jena și de fii-mea care a ajuns dentista și oral surgeon, și care nu pot pricepe cum face meseria cu arată plăcere!
I feel you! Fix așa și la mine, cu frică de dentiști în cap, numai că eu am avut parte de oameni asemănători mai devreme decât tine (acum 10 ani), așa că mi-e groază acum doar de cât costă o coroniță nouă 😂
@Hârciogu, există și în Timișoara! 😁
Nu cred că se supără nimeni dacă pui numele doctorului. Nu scrie numele clinicii.
Sau mai bine scrie-mi strada și numărul.
Dar nu doare, așa-i ?
🤢🤕😪
@Laura, da, poți să dai numele liniștită. Clinică, doctor, ce vrei tu.
Clinica dr. Stratul, Emanoil Gojdu 5. Eu mă duc la ei de mai bine de 10 ani, nu cu entuziasm, dar cu încredere 🙂
Aaa, încă ceva, Adi Băcilă, recomandat mai sus, și-a făcut mâna și pe mine, la clinica de care am zis 🙂
1. Cine v-a scris articolul, Iulia cumva? Că e prea lung. :))))
2. Ce l-am chinuit pe un doctor în urmă cu 2 ani, și anesteziat aveam impresia că trebuie să mă doară și trageam capul, de zicea omul că se oprește. Tot timpul extracției (măsea de minte) am fost agitat. Când am fost la detartraj la fel, m-a întrebat din prima dacă îmi face anestezie, că n-a întâlnit oacient mai dificil că mine
Da, #je suis toi. Mi-e groază, din copilărie. E mare nevoie să mă duc, dar mi-e groază. Auzisem și eu de astea fără durere, laser frate, și aș încerca dacă mi-aș permite. In zona de stomatologie tradițională nu cred că s-a schimbat ceva prea mult. Acu 3 ani când am fost ultima dată așa era, iar atunci m-a salvat pandemia, am avut motiv să nu mă mai duc. Așa că, acum știu oricum că trebuie să merg, dar cu groază… Dacă știi și vreo clinică tradițională unde poate merge unu îngrozit de dentist și să fie bine cât de cât, să ne zici. Eu îți zic pe-aici dacă îmi voi face curaj să mă duc, în viitorul apropiat. Ca nu prea mai am încotro, și eu doar așa mă duc. Și da, e o traumă, nu e un moft. Și e traumă din cauza torționarilor de dentiști de până acum, ăia mulți cu empatie zero 😒
@Siami, auzi? Dar ce te costă să încerci la Gentle pentru ce ai nevoie? În sensul că te duci pentru diagonoză și soluții, treabă care nu costă mai mult decât la un cabinet „tradițional” cum le zici tu. Că poate e doar o preconcepție că e mult mai scump.
Păi cum ziceai și tu, motive să fie să nu mă duc. Imi zic că e scump și mai amân puțin. Știu că ai dreptate, cum știai și tu înainte. Dar mi-e teamă. Cine știe, poate o să mă duc… îți zic.
Ah, ce idiot sunt. Evident că de frică, dar preferi să zici că de bani. Așa e, și eu aș fi făcut fix la fel. La ăștia e prea scump, la ăilalți mă doare, mai bine nu mă mai duc. Și nu glumesc.
Mie nu mie frica ci mie groaza de dentist. Mie groaza de banii ce urmeaza sa-i arunc pe dinti. 😀
„Mai bine arunci banii decât să arunci dinții” – Osho
un (oarecum) om politic, fost la pușcărie, disapprove this…
Eu tot bravez în exterior că nu îmi e frică de dentist, dar sunt cam în aceeași situație, dau bir cu fugiții când simt mirosul ACELA de cabinet stomatologic. Ultima dată am fost la un detartraj absolut horror, am ajuns acasă cu chiu cu vai, tremurând din toate încheieturile, aproape leșinată de durere și amețită rău. M-a durut capul 2 zile după eveniment și am și decartat o căruță de bani pentru onoarea de a fi torturată.
Clinica respectivă îmi trimite și azi mesaje automate de “La mulți ani!”, mă ia cu fiori cadou.
(Culmea culmilor am trăit-o într-un cabinet ginecologic care împărțea un hol cu un cabinet dentar. Cum să gândești așa ceva, nene. Anticamera iadurilor.)
Asta se cheama sechele. Eu de dentist nu ma tem asa de tare, dar nu ma duc nici de placere de 2 ori pe an (control si detartraj).
Imi amintesc cand era juniorul bebe si trebuia vaccinat. Am nimerit de vreo 2 ori la un macelar, ca doctor nu pot sa ii spun. Si capatase copilulo teama, de incepea sa tremure numai daca ii spuneam ca trebuie da mergem acolo. La un moment dat a trebuit sa mergem la un consult la spital cand avea el vreo 2 ani. Si i-am explicat doctoritei de ce era copilul inspaimantat. Ne-a intrebat daca aveam cu noi pluşul favorit al copilului. Il aveam si i l-am dat. A consultat intai maimuțoiul si apoi copilul cu o blandete fenomenala. Si fii-miu se uita siderat si incantat la ea. Am mai repetat faza si cu doctorul de familie iar acum la 10 ani e bine merci. Cat de dentist, cand am fost prima data cu el, m-am suit eu pe scaun si nu am zis nici pâs tot controlul. Apoi i-a verificat lui dantura. Iar dentistul i-a facut inclusiv un numar de magie. Sa nu se gandeasca fii-miu ca la dentist te duci doar sa te doara.
Comentariu beton!18
Io (de la capatul ala, dusmanos, al turbinei) mi-am mai pus o cafea si am venit aici sa citesc comentariile 🙂 . Da, stiu, de noi si de cutremure moare toata lumea de frica. Si eu la fel, ca desi nu parem, si noi sintem oameni :)))
Comentariu beton!19
Problema e că cutremurul vine pe neașteptate, dentistul nu…
@Vasilescu, pai din ce ai relatat aici, s-ar parea ca si in cazul tau tot pe neasteptate a venit. Dentistul 🙂 Totul e bine cind se termina cu bine,. N-am inteles niciodata ce naiba le e asa greu unora(dintre colegi, in cazul asta), sa spuna citeva vorbe in plus, sa explice pe scurt si calm ce urmeaza sa se intimple, ca sa aiba perfecta colaborare a pacientului. O tine si de firea doctorului. Unii-s mai taciturni, altii tot o morga si un aer rarefiat, altii buni si blinzi si calzi.
Eu am scapat ca si tine anul asta de acea panica cand am descoperit o clinica gen Gentle Dentist la mine in localitate. De unde nu am plecat acasa inca cu anestezie si 2h mai tarziu ma târam efectiv pe podeaua din sufragerie de durere si imi curgeau lacrimile necontrolat ca imi doream sa imi tai capul sa il arunc si copiii se uitau la mine cu șoc si groaza ca nu ma vazusera in dureri in halul ala niciodata.Am sunat la call centerul clinicii dureroase si mi-a spus aia sec sa vin a doua zi si sa iau un nurofen… ce crezi dracu m-a mai prins pe la ei m-am burdusit de calmante care by the way se dau pe reteta aici insa farmacistei i s-a facut mila de mine si mi-a dat pentru 3 zile ca venea weekendul si am trecut vie prin el. Nu am mai mers un an apoi mi-am facut curaj sa merg la aceasta clinica recomandata de o colega care este ca si noi speriata de dentist. Ce sa zic le-am dat o palarie de bani pana acum si mai am de dat dar merg fara frica stiu ca nu ma doare nici in timpul tratamentului nici dupa, am inca de lucru dar este ok. Cred ca au papusi voodo cu mine si ertodontul, paradontistul si chirurgul dar zambesc si cu calm de fiecare data imi explica in engleza ce o sa imi faca si cum nu o sa ma doara decat buzunarul ca deh ani de zile am neglijat.
Am avut o experiență similară. Când eram mică am nimerit pe mâna unui măcelar, care mi-a inspirat o groază profundă de dentist. Apoi am nimerit la o doamnă stomatolog care avea mâna ușoară și era foarte blândă ea ca persoană, însă era limitată de tehnologia vremurilor. Groaza mea a rămas acolo.
Acum 2 ani a trebuit să merg iar. Nu mă durea nimic, dar mi-era teamă că dacă amân prea mult, o să fie nasol și nu voiam asta. Am nimerit la o super echipă, nu m-a durut absolut nimic. Tot în București, la o clinică micuță de cartier.
Dar! Groaza încă e acolo, deși am experimentat pe propria piele că se poate și altfel..
Știu exact ce zici. „Poate a fost o întâmplare că nu m-a durut, poate data viitoare iar o să mă doară de-o să-mi vină să-mi smulg o mână și sa-l bat pe dentist cu ea”.
@Bia, o recomandare dacă se poate de la clinica de cartier. Fac colecție, poate poate mă duc 😔 Mulțumesc!
Am râs, și eu la fel, „acum nu m-a durut, dar daaaacă măseaua cealaltă/partea cealaltă/partea de sus unde nu am mai umblat etc” 😳
PS. Eu sunt pacientul ăla care când întreabă dentistul dacă mai simte ceva după anestezie zice că da, ca să îi mai facă una așa pt 100% siguranță…
Stiu ca am sa fac un comentariu nepopular/misogin dar eu prefer medicii stomatologi barbati , sunt mult mai buni decat femeile medici stomatologi. Posibil sa fi avut eu experiente nasoale/am avut ghinion cu doamnele stomatolog la care m-am dus dar cam asa stau lucrurile pentru mine, asadar ce spun eu nu este un adevar absolut, este doar o experienta personala.La altii observ ca este invers, deci fiecare cu norocul lui.
Nu va obositi cu glume de autobaza gen: ”esti pe invers” sau alte chestii de astea care put a bere ieftina si ragaitura de ceapa cu carnati, pentru ca nu este cazul.
Boss, hai să fim serioși. Eu mă duc la dentist purtând aceleași haine din dățile anterioare (da, da, insclusiv aceleași șosete și aceiași chiloți). Doar pentru că superstiția mea zice că trebuie să fiu îmbracat la fel ca să nu mă doară. Și tu vii să-mi dai exemple d-astea? M-aș duce și la stomatologi extratereștri dacă în creierul meu ar fi că e cel mai bine pentru mine.
@Mihai
You have a good point of view !
Așa ziceam și eu până am dat de niște doamne doctor, inclusiv stomatolog, și mi-am schimbat părerea. Cel puțin d-na stomatolog e atât de finuță că mi-au părut domnii stomatologi cam grosolani prin comparație (clinică dentară, modernă, fiecare cu specializarea lui). Oricum, profesioniști desăvârșiți, de la aparatură și igienă până la comunicare și abordare personalizată. Efectiv sunt alte vremuri, nici să fi vrut prin anii 2000 nu aș fi găsit ce este acum (chiar râdeam cu un medic, foarte tineri fiind toți, că ei erau la școală pe când mi-ar fi trebuit serviciile lor).
Și da, îmi bat și eu gura cu cine apuc: mergeți la reparat dantura că e cu totul altceva acum față anii trecuți.
La noi in orășel era un dentist foarte bun care jucase rugby in tinerețe. Și un prieten al părinților mei, director de liceu, s-a dus fiindcă sărbătorea a cincea noapte nedormită din motive de măsea. Se așează pe scaunul de tortură și când se uită doctorul îi zice că-i musai să extragă măseaua cu pricina. La care domnul profesor își amintește brusc că are o ședință peste 30 minute și „vin eu altădată”. Domnul doctor: „Ghiță, mă lași s-o scot cu cleștele sau ți-o scot cu un pumn”.
Comentariu beton!23
😀 😀 😀
Da, eu sunt omul ala. Parca ma descriai pe mine, groaza de dentist e putin spus… si tot de la un „macelar” din Valcea mi se trage….si tot aman si aman….in speranta ca gasesc o bagheta magica si se rezolva totul repede si fara dureri. O sa le dau un telefon….
M-ai făcut fericit cu acest comentariu. Mulțumesc!
Dentista mea a prins smecheria ca nu mi-e frica si ca am toleranta destul de mare la durere incat acum nici cand ii zic ca ma doare nu ma crede, numai cand vede ca imi curge transpiratia pe frunte ma intreaba daca e totul ok. 😅
Păi și te doare sau nu?
Uneori doare, Uneori nu. Depinde, e o situatie mai complexa la mine, care implica si alte afectiuni, datorita carora nu vreau anestezie decat la lucrarile mai dificile sau de durata mai mare.
Ca tot omu’, si eu am mers multi ani cu frica (mare) la dentist, pana in momentul in care nu m-am mai dus deloc. Ca… N-am nevoie! Oricum zgomotul ala de la freza si alte unelte de tortura ma termina! Iar doctori macelari am vazut, am simtit pe pielea mea, no thanks! Eh, cand a aparut copilul, ce sa faci, pe la un an trebuie sa mearga la stomatolog, pentru control de rutina. Eh, rutina sa fie! Am mers. Mi-a recomandat colegul de birou un cabinet si o „tanti doctor nemaipomenita”, si cum recomandarile lui sunt in general bune spre excelente, am zis hai. Ca oricum nu ii face nimic copilului, doar sa uita. Iar de mine oricum nu se atinge nimeni, ca tip :)) Mai oameni buni! Nu stiu ce s-a schimbat in cativa ani, dar destist ca duduia asta sa mor daca am mai vazut. Tinerica, haioasa, cu glumele la ea, asistenta ei, la fel. Cata rabdare au avut fetele astea cu un pici de un an care clar nu avea de gand sa deschida gura mare… mai rar mi-a fost dat sa vad. Au stat de vorba cu el mult, foarte mult timp (dupa parerea mea), iar intr-un final, ce sa vezi? A deschis copilul gura singur singurel? A deschis! Le-a lasat pana sa si verifice nu stiu ce cu nu stiu ce ustensile pe acolo! De atunci, am mai fost si eu la un control, si fix ca in cazul tau. Mi-au explicat fetele TOT, ca la prosti. A durut, dar eram pregatita. Si cand stii ce te asteapta, parca e mai usor. Si te simti in puii mei mai respectat, mai uman, nu doar carne dusa la macelarit. Bine ca e tanara, ca la ea ma duc pana iese la pensie =)))))
Este că nu te-ai mai duce în altă parte nici gratis?
NEVER! Chiar daca las un salariu intreg, tot acolo ma duc! Jur ca nici pe gratis nu m-as duce in alta parte. Sper din tot sufletul sa nu ne mutam (prea departe) de aici, ca sa pot sa vin la ea la cabinet la nevoie. Chit ca iau trenul/fac 3 ore cu masina, NU MA INTERESEAZA! :))) My teeth have found their soulmate! <3
@Andreea C, vreo sansă ca tanti a ta să fie în București?
Regret, Siami.. E in Franta.. Altfel o recomandam cu nume, prenume, numar de telefon, adresa cabinetului, codul postal, numarul de la picior, etc. :))
Io doar atât vreau să întreb: Gentle Dentist e clinica unde lucrează stomatologul ăla sexos al Marei?
Fix aia. Da’ să știi că e și stomatologul meu sexos, nu doar al Marei. El m-a operat săptămâna trecută.
Si mie mi-a fost frica de dentisti. Ma rog, nu neaparat de dentisti ci de sculele lor. Filmul asta m-a facut sa-mi fie frica (https://www.imdb.com/title/tt0116075/?ref_=nv_sr_srsg_0_tt_7_nm_1_q_the%2520dentist). Apoi cand am avut de scos nervi la un dinte, pentru ca a apasat prea tare, ca sa se opreasca i-am dat o palma dentistului de a ramas si cu fata rosie dar si socat. Dar am crescut, m-am maturizat, am vazut ca nu e asa mare tam tam si m-am relaxat. Acuma ma duc ok, nu mai am treaba pentru ca am dat de oameni dedicati, care lucreaza frumos si impecabil dar mai ales profesional si stiu cum sa gestioneze fricile pacientilor (de obicei am 3 dentisti, daca unul e ocupat/plecat in concediu si am o urgenta, apelez la urmatorul, al treilea fiind cel care se ocupa de copii mai mult). E placut sa te duci la dentist fara frici.
Referitor la frici: numai ocupandu-te de ele treci peste. Eu am avut frica de paianjeni, asa de urata incat am refuzat sa ies din masina cand am vazut ca pe partea mea unde era usa era ditamai paianjenul. Evident puteam sa ies in dreapta sau prin spate dar nimic, m-am blocat. Si atunci mi-am dat seama ca nu e ok, sa ma ”guverneze” ca sa zic asa frica de paianjeni. Am luat legatura cu un psihoterapeut si am inceput terapia, mi-am dat seama de unde am frica (de cand ma inchidea sora mea mai mare in camara si stingea lumina – unde guess what, erau paianjeni enormi) si am inceput si desensiblizarea progresiva. Nu imi plac nici acuma paianjenii dar macar intru in camera aia, pot sa pun un pahar peste ei si sa-i scot afara, nu ma mai blochez, nu mai strig din toti rarunchii si nici nu ma mai i-a cu atac de panica.
Sfatul meu calduros e sa iei legatura cu un specialist. Stiu ca suna atotstiutor dar aia te va ajuta in timp.
Stai, mă, cum, ce? L-ai pocnit pe doctor? :)))))))))))))))
Dap. Exact cum ai zis tu in articol – ”spune cand te doare la nerv si ridica mana sus, ma voi opri”. Am ridicat, am fluturat bla bla si ca sa-l opresc, zbang o palma. S-a oprit? S-a oprit, fmm. La ala clar n-am mai fost veci pururi
Comentariu beton!11
Te înțeleg. Eram la sfârșit de liceu când am mers la un felcer comunist să verifice o măsea. Măsea care era „terminată” în opinia lui, dar pe care s-a chinuit mai mult de jumătate de oră să o extragă (singura lipsa din gura din cauza unui bou) cu tortura aferentă și care mai mult ca sigur putea fi salvată. Eram plini de sânge și eu și „medicul” și asistenta după jumătate de oră. De acolo am căpătat și eu niște emoții, dar cu generațiile noi de stomatologi revine încrederea și nu mai sunt stresat când merg la stomatolog.
Am fotografie(sic!) cu un sarpe de 2 metri incolacit in jurul meu, din 50 de spectatori am fost singura care s.a dus pe scena sa ia bestia in brate( o chema Sofia 🙂 ) dar am o frica viscerala de tot ce e gandac, paianjen si viermi( numai cat le rostesc numele ma ia cu frison). La dentist mergeam tot ca tine, cand ma durea crunt, a doua oara nu ma mai prindeau pana cand am dat de un medic minune care a reusit sa.mi redea zambetul…
Pana la 22 de ani, mai fusesem o singura data la dentist, prin clasa a 5a. A doua oara a fost la Gentle Dentist, pur intamplator, cautam un medic ortodont, iar cele mai multe recomandari le-am primit pentru un medic care lucra acolo. Acolo mi-am pus aparatul dentar si am avut diverse ale interventii adiacente in perioada aparatului dentar (detartraj, extractii, carii). Experienta a fost foarte ok cu toti medicii, pe parcursul a aproape 3 ani (ultima data am fost prin 2018), cat am avut eu treaba acolo. Ulterior, medicul ortodont s-a mutat la alta clinica, asa ca pentru controalele periodice l-am urmat acolo si tot acolo mi-am mutat si celelalte interventii, pentru ca e mai comod ca medicii care au de lucrat la tine-n gura sa fie din aceeasi clinica.
Long story short, mergeti la dentist cu regularitate, pe recomandare de medici buni si nu in functie de unde e cel mai ieftin.
Am avut parte de câteva experiențe de excepție. O povestesc doar pe ultima, care m-a convins să nu mai calc pe la dentist. Era vară, am găsit cu greu o dentistă la o policlinică cu plată (când încă mai existau). Am fost întrebată dacă vreau medic normal sau specialist, iar eu am răspuns că vreau specialist, ăl mai scump și ăl mai bun. Doamna mi-a făcut o anestezie care nu a ținut, drept care a început să lucreze pe viu. Nu aveți (și sper să nu aveți vreodată) idee ce am simțit. Parcă îmi scotea creierul pe ochi. A reușit și să spargă măseaua, așa că a extras-o sub formă de trilogie. Am țipat rău de durere, iar asistenta mi-a spus de sus că nu doare chiar așa de tare, sunt eu isterică. Am mormăit: „da, de-aia vezi în filmele cu naziști că scoteau măsele pe viu ca formă de tortură”, ceea ce nu a contribuit prea mult la relația medic-pacient. Când a terminat, eram toată o durere, iar tricoul meu alb era pe jumătate plin de sânge. Singura mea satisfacție a fost că pacienții care așteptau au auzit cu siguranță urletele mele. Când m-au văzut ieșind „în sânge”, au tăiat-o de acolo.
Totuși, după ce vreo doi dinți din față au hotărât să mă părăsească, mi-am încercat norocul la o dentistă din cercul nostru de prieteni. Poezie, anestezie, dibăcie! Îmi este în continuare groază de un dentist necunoscut, dar la ea merg cu plăcere. Deci, vorba aia, se poate, dar nu se vrea.
Mi s-a ridicat părul pe tot corpul la povestea din prima parte. Doamne ferește, cred că aș fi dat în ei/ele.
Ultima data la dentist am atipit pe scaun, aveam de slefuit un pivot/fixat coroana.
Maine ma duc iar pentru o plomba, ma astept sa adorm.
Cu durerea nu am treaba, in schimb am o MARE problema. Acel furtunas/aspirator pe care il pune sa traga saliva. Daca ma atinge cu el unde nu trebuie vars. Ani zi zile am cautat un medic care sa ma lase sa il tin eu, sa il misc eu cum consider eu. Am gasit, acum merg mai dentist mai relaxat decat in parc.
Din partea mea, pot să-mi bage și-n fund furtunașul ăla, mă interesează foarte puțin spre deloc. În schimb, te invidiez din rărunchi pentru toleranța la durere.
@MV: 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Am râs cu lacrimi.
@chris06: io de când mă știu, absolut toți stomatologii m-au rugat pe mine să țin de aspiratorul bucal. 🤷♂️
Bai, ce pui fricosi sunteti! Cum, ma, sa va fie teama de dentist? Pai eu ma duc de placere, lunar mi’am facut programare! Iar durerea aia, cu cat e mai intensa, cu atat ma face sa ma simt mai barbat! Pur si simplu, ador bazaitul acela al frezei care imi racaie dintii, as putea sa adorm cu el ca sunet de fundal!
etc…
NOT!
MI’E GROAZA DE DENTIST! Atat de groaza, incat acum ceva timp, am preferat sa’mi scot singur o masea din fundul gurii, care se sparsese…
Acum vreo doua luni, am zis sa’mi fac curaj si sa merg sa’mi fac un detartraj (ca era cazul urgent), si vreau sa spun ca, desi nu m’a durut (a fost doar inconfortabil), eram lac de apa pe scaunul dentistei, incat a trebuit sa’mi schimb tricoul cand m’am intors la masina (saraca dentista, s’a si speriat cand a vazut cum transpir, si m’a intrebat daca am probleme cu inima – i’am spus ca doar mi’e frica de ma kk pe mine).
Si, desi nu a fost atat de ingrozitor pe cat am crezut, nu stiu cand voi mai avea curaj sa calc intr’un cabinet stomatologic… 🙁
Dap, fix asta cu inima m-au întrebat și pe mine când au văzut cum mă transform. De altfel, m-au și trimis la analize.
Eu am rezolvat oarecum diferit, pe calea grea. Pe la 16 ani aveam o carie la o masea..evident, nu dentist. Caria a crescut si au început durerile. Bah da’ dureri dureri de noaptea nu dormea nimeni in casa de vaicarerile mele. Anii 90, ce medicamente erau atunci?
M-au dus pe sus parintii la dentist, m-au pus si pe scaun dar nu au fost vigilenti si am fugit. Cu ascuns prin curte sau pe strada ca sa nu ma prinda iar..
Situația s-a agravat, am ajuns sa nu mai pot manca nimic de durere si in final, dupa o saptamana de chinuri ca in filmele horror, m-am dus singur la dentist. Care a ramas cu gascata de aparitia mea. Treaba e ca ce a facut el acolo (extracție, scos nerv..nu imi amintesc) a fost doar 0.001% din durerile indurate o saptamana.
De atunci m-am dus fara frica, au trecut 30 de ani dar amintirea acelei saptamani de chinuri e tot acolo, ce doare la dentist e nimica toată.
Mama era stomatolog. Avea o politică foarte sănătoasă în ceea ce privește copiii la cabinet. Prima ședință era dedicată prezentării cabinetului. Uite, aici e scaunul, sus-jos, copiii încântați, aici suflă aer, aici curge apă, aici bâzâie albinuța. Mă lași să mă uit la tine-n guriță azi sau data viitoare?
Ea nu trata niciodată copii îngroziți, nu se auzeau urlete disperate și, dacă vedea că părintele mai mult îl stresează pe cel mic, îl poftea politicos, dar tranșant, afară pe culoar. Fără ținut în brațe, fără mârâit parental.
Și zicea ”Am pacienți care vin la mine de când erau copii. Acum au ei copii, și tot la mine vin.”
Comentariu beton!36
Absolut superb. ❤️
Înțeleg perfect. Eu am scăpat de frica aia grozavă cu inhalosedare. E o chestie care se folosește la copii și a fost funny ca în primă fază nu găseau mască de inhalare pt adulți :)).
Practic inhalezi un gaz înainte de procedura, protoxid de azot îi zice, care îți dă un sentiment de pace și lipsă de orice grijă. E o ușoară euforie, foarte plăcută și nimic nu ți se mai pare înfricoșător, nici măcar dentistul. Efectul dureaza cam la 45 – 60 min, dar e suficient.
După vreo 3 ședințe cu inhalosedare, am scăpat de frică. Ei, încă stau super încordată pe scaunul ăla, dar nu am mai anulat nici o programare de atunci din cauza fricii. A, și cer de fiecare dată anestezie locală „la maxim” pt orice căriuță, oricât de mică. Chiar dacă stau apoi cu falca amorțita 4 ore.
Da, și mie mi se rupe că stau după cu falca amorțită.
@MV pe mine mă enervează că nu pot strânge buzele ca să fumez😬
:)))))))))))))))))))))
Al dreacu’ chelea pe fumătorii ăștia, dom’le.
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Părinții prietenei mele din copilărie sunt stomatologi, și de fiecare data când aveam nevoie sa ma duc, ma duceam mai întâi la joaca și apoi eram chemată pentru problema pentru care venisem 😂 deci nu am avut vreodată frica, probabil și pentru ca oamenii îmi erau familiari, dar clar și pentru ca nu ma durea. Apoi târziu am avut nevoie de o operatie la o măsea pe care am făcut-o la un alt medic stomatolog tot in orașul meu natal, și am rămas pacienta lui. Am fost și in Bucuresti la o clinica pentru doua carii, cred ca anul trecut.
Din fericire nu am probleme cu dantura, poate și pentru ca atunci când am fost copil ma duceam des in vizita la dentist 😂 și nu au fost probleme care sa se agraveze
Totuși, mulțumim de recomandare, bine de știut când e nevoie încotro sa o apuci 😊
Sau cand mai auzi prin jurul tau ca sunt unii care au probleme dar sunt morti de frica sa se duca si sa le rezolve. O recomandare buna face toata diferenta! Comentariile de pe net sunt apa de ploaie. Nu dau 2 bani pe ele. Prefer o recomandare sincera de la o persoana mai mult sau mai putin apropiata decat 10 000 de comentarii pozitive culese de pe net.
@Andreea C, sunt pățită cu recomandările de pe net, dar aici e o diferența ca este deja o comunitate formată și chiar dacă nu comentez des și mai mult citesc poveștile voastre, tind sa cred ca as face mai degraba o alegere buna luând o recomandare de aici decât de pe net.
De pe net mi-am luat… țeapa, ca sa nu zic altceva, la o recomandare de doctor gastroenterolog.. PROFESOR DOCTOR, nu așa oricum… și in continuare văd ca e foarte recomandat pe unde îmi mai plimb eu ochișorii pe marele internet. Nu înțeleg cum… eu la el in cabinet am petrecut maxim 5 minute dintre care 4 minute mi a vorbit despre orașul meu natal și ce poet s a născut acolo sau ceva de genul, ca la final sa le rog pe fetele de la receptie sa îmi spună ce înseamnă acele cuvinte prescurtate de la recomandările medicului.
Evident ca nu am urmat nici recomandările și nu a urmat nici o alta vizita ulterioară la acel medic. Dacă interesează pe cineva numele, pentru a-l evita bineînțeles, și dacă am voie sa spun (a se înțelege ca nu e nici antireclamă și nici hate, ci tot o recomandare), dati un semn și va dezvălui identitatea 😂
Și cam asta i povestea cu recomandările random de pe net… din păcate
Din fericire, repet, exista aceasta comunitate de unde sunt sigura ca ma pot baza pe recomandări – pe cea cu asigurarea de călătorie am și pus-o in aplicare in ultimul an constant.
Cu dentistul nu am probleme. Am dezvoltat o relație de respect și prietenie și chiar îmi pare rău că numai el poate vorbi, eu având gura plină 😁
Dar dacă vorbești de lucrătură pe la spate să vezi la ce m-a lucrat Oldjana și cu Maria mea vineri https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid037HnALetdFEQ4mzxRr6JFZmTf3q7MTpyK6tjo24fqZWhiPyEV5Cs8ZMH6EbdDZiPrl&id=100064455649157
Chestia e că a trebuit să fiu curajos! Dacă te ia cu vrajeala nici nu știi ce ți s-a întâmplat.
Niciodată în viață. Cred că prefer dentistul. :))))))))
@OldJohn: foarte tare!!! Da’ io vreau în tandem că mi-e frică să nu i-o rup.
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
@JT
Tandem a fost, evident!
Asta cu dentistul e una din cele mai mari traume ale vieţii mele. Am ajuns la proteză mobilă la 40 de ani din cauza fobiei de dentist, aşa că ştiu despre ce vorbeşti. Tu eşti mai curajos ca mine, eu nici măcar la dureri de-alea insuportabile nu m-am dus. M-am dus o dată, ăla numai nu şi-a pus piciorul pe mine, ca în desene, să-mi scoată măseaua, aşa că a doua oară nu m-a mai prins nimeni prin vreun cabinet. Când mi-am făcut curaj, pentru că nu mai puteam vorbi, mânca sau deschide gura cu demnitate, a trebuit să fie scoşi toţi. Din cauza asta, pe copil l-am dus de la 3 ani, la o clinică specializată pe copii, care mă usucă de bani dar copilul merge fluierând.
Da, și fetele noastre merg ca de plăcere. Când le povesteam trauma mea nici măcar nu înțelegeau. „Cum adică te durea?”.
Da, daca ai avut parte de o experienta neplacuta ca sa nu zic de cosmar, greu mai treci peste ea, indiferent ca e vorba de dentist sau altceva.
Din fericire si stomatologia a evoluat mult in ultimile decenii.
Inainte de „lovilutie” era nasol rau. Si acum tin minte zgomotul produs de freza aia cu curelele de angrenare pe exterior !!! Nu erau prea multe posibilitati de anestezie si de regula nu se folosea decat rar pentru ca erau putine doze si pentru a nu avea probleme cu reactii alergice sau soc anafilactic.
In plus din cauza materialelor si uneltelor folosite plombele aveau dimensiuni mai mari, unii dinti erau extrasi pentru ca nu se stia/nu se puteau salva atunci.
Acum e mai simplu, anestezie locala cu sau fara injectie cu diferite substante, diferite materiale, laser, ultrasunete si mai ales cunostinte noi in domeniu, fara plombe temporare sa mergi de 3 ori pana se rezolva, fara probleme estetice.
Ale mele fete erau oarecum speriate de ideea de stomatolog insa primele ture le-am dus pentru control apoi pentru detartraj si, cum stomatologul e un bonom simpatic cu multa rabdare si foarte priceput, nu au avut nici o problema cu plombele sau extractia unor dinti de lapte care nu voiau sa cada.
Da, frate, măcar ei, copiii, să meargă cu inima ușoară.
Mie nu mi-e groază de dentist, ci de cât costă vizita la dentist. Tot așa, la o clinică de-asta faină, unde mergem de foarte mulți ani. Toate bune și frumoase, dar mai nou doamna medic stomatolog se metamorfozează la fiecare vizită în agent de vânzări. Și cum metamorfoza aceasta a apărut cu precădere după pandemie, înclin să cred că în spate se află o politică a clinicii, care i-a instruit pe medici să facă upselling pe unde se poate.
Odată mi-a băgat un aparat foto în gură, că trebuie musai la dosar și o poză color a cavității bucale. Pac 100 de lei. Frumos ar fi fost să mă și întrebe, dacă eu plătesc. Da de unde. Când am fost cu copiii, tot așa, s-a gândit ea că trebuie sigilată o măsea. Când să plătesc, văd pe factură încă 250 de lei. Detartraj? Domnu, dacă nu faceți la 6 luni e jale mare.
E clinica aia care începe cu Dent și se termină cu Estet?
Nu, e una care începe cu City și se termină cu Center.
Am avut câteva interacțiuni nefericite cu diferite clinici (nu e locul recenziilor negative aici) datorită alergiei mele la anestezice.
Singurii care și-au suflecat mâinile și au zis „ok, hai să rezolvăm problema” au fost cei de la Dental Hospital România, Strada Răcari. Nu au sediul în vreo zonă de fițe a orașului dar sunt extraordinari în ceea ce fac.
La fel ca tine si ca multi altii am avut groaza de dentist, mai exact de scos masele, dinti, dupa o trauma cumplita cu o masea de minte si ajuns la maxilo faciale in Timisoara pe mana unor rezidenti presupun, in 2001-2, nu mai stiu exact. Apoi lucrurile au inceput sa se agraveze si aveam nevoie din nou dar unde/? Aveam o clienta prin 2005 al acrei sot este dentist si mi-a zis ca imi poate face orice fara durere etc. Noah, bun, m-am dus la el, accepta si banii in rate cum pot, eram in divort, si din 2005 doar el s-a ocupat de gura mea si un medic din Elvetia ca era absolut musai. Cand a trebuit sa pun implanturile…nu stiam la ce sa ma astept, l-am intrebat cat de tare o sa ma doara, a zis…tot ce o sa te doara o sa fie injectia de anestezie, aia era fleac. Si doar ala a fost tot disconfortul. Si acuma merg in tara la el, ca ar trebui schimbati dintii pusi de el in 2005, ca estetic nu mai e ce trebuie, in rest is ok. dar orice mi-a facut omul ala…a fost wow. Dentistul, ca si ginecologul nu-l mai schimb :))))) daca e ce trebuie, raman fidela. Pt ginecolog tre sa merg la cluj, dar omul mi-a salvat viata. Era amenintare de cancer. alta poveste 🙂
Mulțumesc pentru recomandare! Am o măsea de minte de extras care a ieșit undeva unde nu mă văd să fiu în stare să suport extracția trează, o să îmi fac și eu o recomandare la ei, sună tare bine anestezia aia „nu totală” 😀
Programare* voiam să zic 😀
În copilărie nu am avut ghinion cu stomatologii, era cabinet special pentru copii pe Caraiman (tu cunoști zona) fix unde este și acum ceva clinică pentru locuitorii sectorului 1,
dar prin „83 mă supăra o măsea de minte și ajung la o dentistă recomandată 🤬 cu radiografie nu oricum, m-a măcelărit cu un sadism feroce și eu am pragul durerii foarte sus, adică nu am nevoie de anestezie pentru orice intervenție, m-a lăsat cu rădăcina nescoasă și am ajuns la cabinetele de la facultatea de stomatologie ca să scap de dureri și complicații. O vreme nu am mai avut nici nevoie dar nici chef să calc prin vreun cabinet stomatologic, abia după ce am născut primul copil am găsit un cabinet cu o doctoriță simpatică și o păstrez până în ziua de azi, tot la ea am dus și copiii iar fiică mea când vine în vacanță trece și pe la cabinetul ei doar pentru un control, este adevărat că nu am avut probleme mari dar întotdeauna a lucrat excepțional. Dacă nu ar fi avut mână bună cu siguranță copiii nu ar fi continuat să meargă la cabinetul ei.
Eu am ajuns la concluzia ca e mai ieftin sa tratezi problema din timp, decat sa platesti cat nu face mai tarziu.
Cand eram mai mic, a trebuit sa merg la dentist sa imi puna o plomba. Mi-a ramas pe creier sunetul ala de la freza cand imi racaia dintele, plus durerea si praful aferent pe care il inhalam. Nici atmosfera din cabinet nu parea asa de prietenoasa.
Dupa ceva ani buni (parca vreo 12), a cazut plomba respectiva, asa ca a trebuit sa ma pregatesc sufleteste pentru ce avea sa urmeze, mai ales ca vazusem si la alt dinte un usor inceput de carie.
De data asta, nimerisem un dentist foarte OK. Ironic, avea si el regula cu ridicatul mainii, dar s-a oprit cand am zis „Au”, la care a venit si gluma „Parca era vorba ca ridici mana”. Eu de colo, cu doua falci amortite: „Sunetul e mai rapid”.
Anul asta am fost tot la el sa imi scot o masea de minte, ca trecusera vreo 3 zile si nu mai lasa durerea, plus obraz umflat. Facut radiografie-> constatat ca e infectie-> raus cu maseaua.
Te inteleg 150%. Si eu am aceeasi frica (bine eu am si fobie de serpi) si din exact acelasi motiv. Din cauza unor vizite traumatizante la dentist in copilarie cand daca doare ridici mana si ma opresc si nu s-a oprit pana nu am lesinat de durere.
Asa ca m-am ales cu o frica aiurea pentru ca de ce empatie si rabdare cu un copil?
Empatie? Rabdare? Ce-s alea? Da-i drq de copii, sa indure, ca nu mor!
In liceu am patit-o cu o dobitoaca la care m-a dus tata. Am avut o singura carie pe care mi-a peticit-o cum doar un macelar o poate face, imi aduc aminte ca m-a durut de am simtit durerea in creier, nu pot sa va descriu cat de rau a fost, nu imi dau seama cum de nu am facut pipi pe mine de durere.
Evident ca aceeasi masea la 23-34 ani s-a fracturat pentru ca nu mai avea nerv asa ca acum am un superb implant la care nu am simtit absolut nimic la care a fost nevoie si de aditie de os si alte minuni. Dar la care nu am simtit nimic doar cu anestezie locala.
Anestezia/ zapaceala cu gaz ilariant nu merge mereu, a fost un baietel la care am asistat fara sa vreau…a urlat toata interventia fara niciun rezultat, urmau sa il adoarma la urmatoarea sedinta pentru ca avea gurita plina de carii si probleme de rezolvat.
De ani de zile merg la o aceeasi clinica, Implantodent, este prin sectorul 1, pe langa Institutul Britanic sau ASE. Pe langa ca este dotata ca in navele spatiale din filme, are oameni minunati. Nu mai am nicio carie de minim 7 ani de zile, 2 ori pe an detartraj cu anestezie locala…
Nu este ieftin dar nici foarte scump iar la cat costa un implant sau ce as putea pati de la o infectie dentara extinsa la nivelul inimiii sau oaselor…mai bine dau de ori pe an 800-900 lei pe 2 detartraje ca la carte.
Pe copii ii duc de la 3 ani ca sa nu se sperie, totul e minunat de cand erau mici si pana acum cu extractii, aparate si orice mai este nevoie.
Dacat vreau sa va zic ca nu mi-e frica e dentist, mi-e frica de dosarul cu sina! Il vad crescand peste tara, peste campuri, peste plai, naine ma duc cu el la casa, cu toate documentele, vechi si noi, trimise deja in toate formele pana acum, am si dosar de rezerva, si formulare de rezerva si documente in plus, ca nu se stie niciodata ce a vrut sa zica autorul opisului!
nevasta-mea avea un cacat de facut la o masea. Si a zis „de ce sa ma complic sa ajung pana departe, hai sa mergem la clinica de aici”. Ca atare, dintr-un „cacat” a ajuns la 3 implanturi si multe mii de euro. miashpula
Mai amuzant e ca a venit in Suedia, la inceputuri, si arata de parca programul nostru de seara este: eu vin de la munca si ii fut una ca nu e mancarea gata
Dar, ala e doar un caz. In ultimii ani majoritatea doctorilor la care am mers au fost buni sau foarte buni. Nu exista „nu doare” 100% din timp. Macar ca iti fac cacata aia de injectie si tot simti ceva. Dar, nu doare sa lesini.
Bine, eu, desi urasc durerea, sunt mandru si nu comentez decat atunci cand e cam peste limita. Detartrajul e bleh, dar mi s-ar parea sub mandria mea sa il fac sub anestezie
Io, când e vorba despre dentiști, am mândria la cote de avarie. Lasă să mă simt io umilit că mi-au făcut anestezie pentru detartraj.
Detatrajul e doar o chestie de care scap in 20-30 de minute. Urasc senzatia post anestezie. Aia in care nu stii daca esti ca soarec si om si balesti in timp ce vorbesti cu oamenii.
Cel mai tare era un prieten. Bine, prieten ca lucra cu o prietena la cabinet si dupa ce a plecat aia…lucram la el. Cum ma suiam pe scaun cum era vesel ca poa sa asculte rock la locu de munca 😀
MIhai…si io am facut primul detratraj din viata mea acu doi ani, la 43 de ani, ca n-am stiut ca as avea nevoie :)))) evident sub anestezie ca primul a fost cam horror. Urmatoarele nu le-am mai simtit si nici n-au mai durat la fel de mult. Io ma dusesem aici in Elvetia sa scot o masea de minte. Deci pt aia eram cam cacata pe mine, iti jur ca mai rau am tolerat detartrajul decat scosul. In 2 minute l-a scos, fara chinuiala, nu-mi venea sa cred.
Apropo de anestezii:
Murphy nu doarme, nene!
Primul si singurul abces dentar l-am facut la sute de km de casa. Cu mama stomatolog. Am suferit valuri de durere, m-am sedat cu solpadeina, ca de la farmacie nu mi-au dat ceva mai tare fara reteta, eram high in tren, am ajuns de la gara direct la cabinet, doza dubla de anestezic, rezolvat, io vorbeam ca Rocky dupa caftul cu Apollo Creed, ba si baleam putin.
Nu zic ca in cei 400 m de la cabinet pana acasa m-am intalnit cu 3 cunoscuti. Auleo, ce-ai patit? Mass…mass…mrrr.
Murphy.
Tot Murphy: kit profi de albit dintii acasa, sub supraveghere materna. Scria la prospect ca un caz la 10000 poate da reactii. No, cui i s-au inflamat glandele salivare, de-au ajuns cat niste alune campioane?
Chiar groază de durere nu aveam, dar nu stăteam bine cu banii nici în tinerețe aşa că am rămas fără multe măsele. În Germania am dat de un dentist frate cu âia din Ro, sardonic şi cinic, acum la pensie, şi care colabora cu un tehnician din Făgăraş stabilit la Nürnberg. Comunistă punte mi-a făcut dar încă ține. Acum sunt la junior, are niste asistente cu mâini de zâne care mi-au făcut detartraj fără deranj sau anestezie (mă rog, o mai fi urcat toleranța mea la durere). Fix acum sunt în tren spre Braşov şi ma gândesc dacă să văd de implanturi.
Te inteleg, nici eu nu merg cu drag la dentist. Doar cand arde. Si atunci as merge oriunde, si la 10 dentisti. Doar sa nu ma mai doara :))
Eu am vreo 150 de frici, una din ele de dentist. Acum vreo 10 ani m-am dus la dentist din cauza de intelepciune exagerata: imi iesea o masea de minte si n-avea loc in gura. Mi-a facut omu inspectia technica si mi-a zis ” eu ti-oi scoate-o ca nu-i cu durere si jenunchi-n chept, da mai bine o tii in gura”. M-am bucurat, am jubilat si pe la el nu am mai dat. Acu’ 6 luni n-am mai avut incotro, ca dadea desteptaciunea pe-afara. M-am dus pornita cu discursul pregatit ca vreau cu somn. Si pe hol, inainte sa infrunt macelarul cu placa mea pregatita, mi-a iesit EA in cale. Un mers cu baza larga, harsaia papucii unul cate unul, de un brat o tinea o asistenta, de celalalt brat alta asistenta, care in acelasi timp taraia un stativ de perfuzii. Aratarea avea un bandaj din crestetul capului pana in barbie, in care stateau sprijnite 2 pad-uri cu gheata. Din gura i se prelungea o zeama de amestec saliva-sange. Mornaia si se taraia! Tipa de la receptie mi-a vazut privirea si-mi zice: Stati linistita, asta a fost operatie cu anestezie, maine nu-si mai aduce aminte.
Am mai cerut anestezie? N-am!
Am facut operatia? Am!
Am eu poza cu dintele meu mare cat o moneda de 1 Euro? Am!
Da eu am si tratament pentru toate fricile mele. Rusinea! Nu de doctori, nu de oameni, ci de copil. 5 ani! Mi-e rusine de el de mor si nu vreau sa creasca fricos, asa ca ma urc in avion, roata de la balci si ma duc la dentist.
Absolut superb. 😁
+1.
Mi-a luat 2 ani sa termin reparațiile acu 12 ani și aproximativ 10 000 euro. Un mizilic.
Cred că am luat între 50 și 200 de injecții/înțepături.
Aia in cerul gurii rămâne preferată;))
Nu mi-a fost niciodată frică de dentist, deși am îndurat dureri crunte. Mi-a plăcut mereu mirosul din cabinet și ordinea de acolo mă liniștește.
Dar știu cum e cu fricile incontrolabile, care te paralizează. Și mi-a luat vreo 40 ani să scap de a mea.
Ti-o fi fost frică de flacăra aia mare de la Brazi, care intre timp s-a stins?
Acum de ce ne lași in ceață?
@Oldjohn, mi-a fost frică de câini. Atât de frică că începeam să plâng de frică. Nu plecam de acasă decât dacă mă puteam urca în mașină în fața ușii/porții de acces. Ajunsesem să mă autoizolez din cauza asta, moment în care am hotărât că trebuie să fac cumva să mă tratez. Și nici acum nu-mi vine să cred, dar m-a ajutat emisiunea ”Dog whisperer”.
Nu-s vreo curajoasă nici acum în fața câinilor, dar măcar pot ieși singură pe stradă și nu mă mai feresc de vreun câine care-mi iese în cale.
@anouk
Wow, asta chiar e ceva de care să îți fie frică.
Cel mai disperat am fost cu niste câini ciobănești, in Bucegi, la Pichetul Roșu. Eram cu prietena mea și ne încolțiseră. Cel mai greu a fost să gestionez situația ei pentru că era in panică, deci nu știam cum va reacționa.
Mă bucur că ai reușit să surmontezi din fobie!
Inteleg perfect sentimentul de groaza, pe masura ce citeam articolul simteam cum imi creste pulsul pentru ca sufar de aceeasi trauma din copilarie, felicitari ca ai reusit sa treci peste ea.
In alta ordine de idei, are cineva recomandari pentru o clinica similara in Cluj? 🙂
Buna! Stiti si in Iasi un cabinet asemantor? Eu simt exact ca in povestea lui Mihai 😁
Felicitări! Înțeleg perfect! Mereu am avut o groază teribilă de mers la dentist și am tot amânat, deși știam că trebuie să mă duc să rezolvăm tot ce trebuie să rezolvăm și de câțiva ani mă tot gândeam la asta intens: că trebuie, că vreau, dar mi-e prea frică și efectiv nu știam când și cum o să pot face pasul ăsta atât de necesar! :))
În vară am început să fac febră din cauza unei măsele așa că nu am avut încotro! Am găsit o tipă super ok și m-am dus să rezolv cu măseaua. Bineînțeles că din start i-am zis că mi-e groază, bine, se și vedea asta, la modul cum îmi tremurau mâinile, dar când vezi că omul te înțelege, te ajută, lucrează cu atenție, parcă totul se schimbă.
Am continuat să mă duc mai departe la programări și încă mai urmează, dar mă bucur atât de mult că am făcut pasul ăsta și regret enorm că am așteptat atât de mult timp!
Bine că nici acum nu mă duc foarte veselă la programare, dar mă duc, stau cuminte pe scaun, nu-mi plac deloc sunetele alea, orele de amorțeală de la anestezie, toate chestiile alea pe care ți le bagă în gură, dar mă duc. Sunt ușor neliniștită de fiecare dată, dar mă duc, așa că, BRAVO încă o dată, Mihai!
Am pus opt implanturi in partea de sus. Inclusiv pe partea din față, la incisivi, canini și ce mai e pe acolo. Trei stomatologi din România mi-au spus că la revedere pe osul respectiv. Doar placă, punte etc, in niciun caz implant. Nu ține dom’ne. Se întâmpla să lucrez cu niște georgieni și au tot lăudat prețurile de la ei. Am fost, am scos tot, am băgat implanturile unde „nu se mai poate face nimic”, iar în momentul ăsta au aproape 4 ani fără probleme. Da, inclusiv alea pe care nu le-ar fi acceptat osul în ruptul capului. Poate la clinica asta e altfel, dar experiența mea in România a fost de genul „nu se poate”, citind printre rânduri „n-am timp și nici chef să mă complic, pentru că îți iau o grămadă de bani și dacă îți îmbrac dinții și dacă îți pun placă, fără să-ți fac mereu mentenanță la implanturi”. Referitor la bani, cu tot cu zboruri și cazare, am ieșit considerabil mai ieftin. De asemenea, extracțiile nu au costat nimic. Nu spun că nu sunt clinici bune și la noi, plus avantajul că mergi la service mult mai ușor decât te-ai duce în altă țară. Mai ieftine nu sunt, decât față de țările din Europa occidentală, de la austrieci încolo, dar bineînțeles că niște bani in plus plătesc confortul de a nu pleca la mama dracu’. Dacă-i ai. Dar când o evaluare la noi e undeva la zece mii de euro, iar la turci, georgieni sau moldoveni e undeva la vreo șase sau șapte mii pentru același lucru, o treime din preț economisită devine o sumă deloc neglijabilă. Acu’, vorbesc de șantiere adevărate, nu de înlocuit o coroană. Ca să previn întrebările de genul „păi cine te pune dom’ne să ajungi la șantier total”, fac trimitere la începutul articolului: frica de dentist. Da, frica, pentru că eu, de exemplu, aș fi putut avea grijă de ei pe gratis. Nu i-am făcut, pentru că în vechiul regim, durerea de la dentist era ceva de nivel medieval. Aș fi putut și cât am fost cu milităria, pe la sfârșitul anilor ’90, dar nu se schimbase mare lucru la nivel de tortură. Deci frica, neglijența, delăsarea etcetera. Irelevant. Ideea e că s-a ajuns la nivelul la care trebuie implanturi destule, încât să simți diferența de bani între noi și alte variante mai ieftine. Mă gândesc la asta ca la un semn bun. Nu pentru că nu mai vin așa mulți cetățeni străini la noi, pentru turism stomatologic, dar pentru că noi mergem acum la alții, iar ăsta mi se pare un semn că nivelul de trai a crescut. Cu viteza melcului, dar totuși, acum 20 de ani nu se gândea nici Pu£ea Spătaru să plece „în străinătate”, să-și facă dinții. Vorbesc de clasa proletară, nu de politicieni, nomenclaturiști și copii de nomenclaturiști.
Am nevoie urgenta de un dentist bun. Te rog din suflet, spune-mi la ce medic te-ai tratat la această clinică. Vreau să mă programez chiar acum. Mulțumesc frumos anticipat.
M-am tratat la mai mulți medici de la Gentle Dentist, mai precis trei. Toți trei fiind mega-profi. Așa că eu zic să-ți faci pur și simplu programare, că nu contează la ce medic nimerești.
Zicem ceva si de preturi? Dar nu din alea pentru prieteni cu ownerul clinicii? 🙂
Nu de alta, dar si eu am o teama viscerala de dentist, dar nici sa dau casa nu prea pot 🙂