Cam peste o lună așa va începe jelania românilor în legătură cu prețurile de pe litoralul românesc. Jelanie care are trei teme principale: ce scumpe sunt cazările, ce prețuri nesimțite au restaurantele și calitatea serviciilor este la pământ.

Eventual, ca să fie balul bal, se va viraliza și o notă de plată de la vreo cârciumă, pentru că, nu-i așa, e greu să citești prețurile din meniu înainte să comanzi.

E mult mai ușor să te scandalizezi după ce vine nota și să te dai cu curul de pământ pe interneți pe motiv c-ai dat 68 de lei pe porția de hamsii cu mujdei. Că puteai să te ridici de la masă și să pleci, din secunda în care ai văzut prețurile, nu mai zice nimeni.

Convingerea mea personală este că toate astea se întâmplă pentru că au existat ăia 50 de ani de comunism în această țară. Ani în care mersul vara, la mare, era una dintre singurele bucurii ale românilor.

Prin urmare, oamenii continuă să meargă an de an pe litoralul românesc, pentru că așa au apucat ei de pe vremea cealaltă, atunci când aproape oricine își permitea să meargă la mare. Și nu numai că își permitea aproape oricine, dar de multe ori nu găseai cazare decât cu pile. Iar odată cazarea rezolvată, cu mâncarea nu era problemă, că oricum ți-o aduceai de acasă.

Doar că de atunci au trecut peste 30 de ani. Ani în care pe litoralul românesc nu s-a schimbat mare lucru din punct de vedere al infrastructurii, dar, cu toate astea, oamenii continuă să meargă în fiecare vară.

Și-atunci concluzia logică vine de la sine: prețurile și calitatea serviciilor de pe litoralul românesc sunt exact cele care trebuie să fie la ora asta. Pentru că, șoc și groază, pe ambele le dictează piața, adică turiștii, adică cei care plătesc.

Dacă un restaurant consideră că trebuie să vândă ciorba de legume cu 73 de lei porția, să fiți convinși că prețul ăla a fost pus pentru există suficienți clienți care să dea banii ăștia pe un bol de ciorbă.

Dacă managementul unui hotel (construit pe vremea când România construia de zor socialismul) consideră că tariful pentru o cameră trebuie să fie 583 de lei pe noapte, asta se întâmplă pentru că hotelul ăla are grad de ocupare de peste 85% chiar și la prețurile astea.

Dacă serviciile sunt atât de proaste încât te întorci cu nervii franjuri din concediu, asta se întâmplă pentru că, deși știai c-o să ai parte de servicii execrabile, ai ales să plătești pentru ele.

Atât de simplu, la asta se reduce tot: la cerere și ofertă. Atâta vreme cât cererea va fi mult mai mare decât oferta, lucrurile vor continua exact cum sunt acum.

De ce, de ce s-ar schimba ceva atâta vreme cât vară de vară pe litoralul românesc e plin, indiferent cât de mari sunt prețurile și cât de mizerabile sunt serviciile?