Introducere
Eu nu mă duc la film pe bază de invitație. Primesc invitații la aproape tot ce se lansează, dar nu mă duc decât dacă am vreo obligație majoră față de cea sau cel care mă invită. Chestie care se întâmplă extrem de rar, aproape spre deloc. Practic, nu-mi amintesc care e ultimul film la care am mers cu invitație.
De ce nu mă duc? Dintr-un singur motiv: ca să pot spune cu sufletul împăcat că filmul e prost, dacă e cazul. Sau, și mai bine zis, să pot spune fix ce vreau eu să spun. Dacă e bun, că e bun. Dacă e slab, că e slab. Să nu ajung să mă gândesc „băi, m-au invitat oamenii ăia și eu ce fac acum? M-apuc sa zic că filmul lor e de căcat?”.
Am ținut să fac această introducere ca să înțelegeți de ce puteți sa luați întotdeauna de bun ce scriu despre filmele văzute la cinema, pentru că le văd cumpărând bilet și nachos cu sos de brânză, ca orice cetățean normal. Voi scrie întotdeauna exact ce cred despre respectivul film. Nu de alta, dar și eu mi-am luat o grămadă de țepe, m-am dus să văd filme extrem de slabe, după ce-am citit cronici entuziasmante ale celor care au mers invitați. Pățăști.
Așa se face că, deși am avut invitații la ambele lansări, alaltăieri seară mi-am zis să dau o fugă la mall Băneasa să văd cele două filme pe care îmi doream să le văd. Da, pentru că sunt o putoare patentată, aleg să văd câte două filme, unul după celălalt, ca să mai scutesc un drum. Plus că nici nu mă omor după mall-uri.
Prin urmare, marți, pe la ora când voi vă dădeați de ceasul morții că nu se mai face odată ora 18:00, să rupeți ușa, fratele vostru pleca la muncă grea, la cinematograf. M-am dus să văd „Un bărbat pe nume Otto” și, imediat după, „Taximetriști”. Acum să le luăm pe rând.
Un bărbat pe nume Otto
N-aveam cum să nu mă duc să-l văd. De fapt, nu că n-aveam cum, adevărul e că abia așteptam să-l văd, pentru că „Un bărbat pe nume Ove” este una dintre cărțile care mi-au plăcut cel mai mult în această viață.
L-am văzut, a fost ok, dar nu m-a dat pe spate. Povestea nu are consistența din carte, prin urmare nu m-a convins. Da, nu sunt idiot, înțeleg că nu ai cum să expui la fel de amănunțit în film, dar tot mi se pare că acțiunea e pe un fel de fast-forward greu de digerat.
În plus, probabil că e gândit și conceput pentru piața americană. Pe scurt, l-au hollywoodizat (dacă mi se permite termenul) ca să fie accesibil și americanului de rând, potențial plătitor de bilet.
De-aia numele de „Otto”, de-aia acțiunea se petrece într-un orășel din America, de-aia homosexualul a fost înlocuit cu un transgender (scuze, cu o transgenderiță), de-aia familia de prieteni de-o viață acum sunt afro-americani, de-aia au adus acțiunea în 2022, de-aia au implicat și Social Media în poveste, pe scurt, de-aia nu m-a convins.
Altfel, este evident că Tom Hanks nu are cum să fie decât foarte bun, iar tipa aia, Mariana Treviño, este absolut imperială. Probabil a făcut rolul vieții ei. Cu toate astea, filmul nu a reușit să-mi stârnească nici pe departe emoțiile pe care mi le-a stârnit cartea. Păi am plâns când o citeam de se rupea cămeșa pe mine, pe când la film am simțit doar așa niște ușoare emoții.
În schimb, m-a făcut să-mi doresc tare de tot să văd și varianta suedeză a filmului. Pentru că există una, din 2015, despre care am auzit numai de bine. Din nefericire, n-am reușit s-o găsesc pe niciun site în sistem pay per view, am dat de „Un bărbat pe nume Ove” doar pe site-uri pirat. Or eu refuz să mă uit pe așa ceva. Mai caut.
Trăgând linie, io zic că merită să mergeți să-l vedeți. Mai ales dacă n-ați citit cartea, deci nu aveți cu ce să comparați.
Taximetriști
Prieteni, cum să vă explic eu ca să înțelegeți cu adevărat ce vreau să zic despre acest film? Gata, știu: „Taximetriști” este filmul pe care l-aș fi făcut eu dacă m-aș fi priceput să fac filme.
Mi-a plăcut atât de mult încât am încercat senzația aia pe care am mai trăit-o de maximum trei-patru ori într-o sală de cinema: îmi doream să nu se termine niciodată.
Am râs de câteva ori atât de tare, că m-am simțit și prost. Noroc că râdea toată lumea p-acolo și nu se băga de seamă. Și e greu să râzi în halul ăsta când ești sigur la film (nu, Mara n-a achiesat la splendida mea idee).
Este unul dintre puținele filme românești care nu suferă de boala numită „replici penibile și nenanturale” și nici de sindromul „umor cringe”. Apropo, pe când așteptam să înceapă filmul, am văzut trailerul la „Ramon”, tot film românesc. Să vedeți acolo umor d-ăla bunu’, pe cringe level 100, fix cum te-ai aștepta la un film românesc care se respectă. Sper să mă înșel, dar la ce-am văzut în trailer, slabe șanse.
Revenind, oamenii ăștia care au făcut „Taximetriști” au reușit să-l facă în așa fel încât totul ți se pare desprins din realitate. Or, după umila mea părere, asta e cel mai greu la un film: să-i faci pe actorii de pe ecran să fie credibili pentru cei din sală.
Pare simplu că ăia vorbesc fix cum vorbești tu cu tovarășii tăi când ieși la bere, dar NU ESTE. Dovada? 99% dintre filmele românești. La aproape toate te ia jena când îi auzi p-ăia vorbind ca la ora de dirigenție. Iar când mai încearcă să fie și pă slang, îți vine să ieși din sală sau să închizi televizorul.
Citisem postări în care zicea lumea că are prea mult limbaj licențios și bla bla. Nu, fraților, are exact limbajul pe care-l folosim cu toții în viața de zi cu zi. Da, știu că nu toata lumea vorbește cu expresii de genul, dar eu așa vorbesc. Oamenii din jurul meu așa vorbesc. Peste tot pe unde am lucrat și am trăit, lumea vorbea cam pe același nivel de limbaj „licențios”.
Pe scurt, „Taximetriști” nu e un film, e însăși viața așa cum se întâmplă ea. Și nu mă refer doar la limbaj, ci și la poveste. Mă rog, la povești, că sunt mai multe, e o întreagă colecție acolo.
Iar dovada supremă că sunt absolut convins de fiecare cuvințel, pe care l-am scris mai sus, este că mă voi duce să-l mai văd o dată. Dacă nu azi, săptămâna asta. O s-o conving și pe Mara să vină, că nu are cum să piardă așa ceva.
Sper din suflet să existe și o continuare. Loc pentru ea ar fi căcălău. Și mai sper din suflet să mergeți să-l vedeți, măcar ca să-mi spuneți dacă am avut dreptate sau nu.
Ah, încă ceva. De la un timp încoace, se pare că producătorii români au înțeles că sonorul este aproape la fel de important ca imaginea. Știți că la multe dintre filmele românești trebuia să te uiți cu subtitrare ca să înțelegi ce spun actorii? Uite că a dat Marele Manitou și problema asta nu prea mai există, oamenii au înțeles că trebuie să aloci buget și pentru partea de procesare sunet. Cinste lor.
Epilog
Când m-am întors acasă, m-a luat copilul Ioana în primire:
– Ai văzut două filme?
– Da, am confirmat io, neștiind unde vrea să ajungă.
– Și ți-ai luat nachos la amândouă?, a continuat scurtul interogatoriu.
– Nu, doar la primul.
– Deci la al doilea te-ai dus degeaba…
Ioana are dreptate! 🤣🤣🤣🤣🤣
Să nu iei tu nachos cu brânză la ambele filme. Ești bine? Ești OK? 🤔
🤣🤪🤣
Comentariu beton!42
Cred ca Mihai este la dieta, sa-si poata imbratisa sinele! 😂😂😂
Comentariu beton!46
Bine ai revenit în pole position, John!😀
Comentariu beton!19
Foarte sincer vorbind, am făcut greșeala ca la primul film să iau și o pungă de M&M. Ei, astea mi-au pus capac. Că planul era să iau nachos la ambele. Și uite-așa, m-am uitat cu sictir la oamenii ăia care mâncau nachos ca animalele. 😛
@Vic: să știi că și io-l suspectez de asta. 🤣
@Anel: 💪😎👍
Nu cedez io așa ușor. 🤪
@MV: ce greșeală de-ncepător, B0$$. Da’ se poate? Tocmai TU? 🤭
Comentariu beton!12
@JT, m-a păcălit tare faptul că aveam 45 de minute între filme. Am zis că e timp suficient să mă „refac”. 😛
@MV: 2 ore, B0$$. Minim 2 ore-ntre filme ca să poți băga un pachet de M&M fără să afecteze nachosu’ cu brânză de la cel de-al doilea film. 😎
Da, mă, bine. După război… :))))
Pai cam are dreptate Ioana! 😂😂😂
Abia astept sa merg sa le vad, m-ai facut curios!
Salut! Povestea de la primul paragraf nu e valabilă și în alte situații? Gen mașini, gadget-uri etc?
Apoi, de ce m-as duce sa vad un film în care unii înjură la fel cum înjur eu ? Ca să vad că unii se comportă în film la fel ca majoritatea în viața reală? Am nevoie de o confirmare? Eventual de o aprobare?
Recunosc nu o să am curiozitatea să-l văd din cauză de Micuțu. Nu suport personajul. Știu, sunt subiectiv. Dar am totuși niște principii. Mai bine lipsă.
Comentariu beton!11
Pentru al doilea trebuia să îți iei semințe…
Comentariu beton!14
Mai degrabă mici, da’ n-aveau. 😀
Pai ca-n bancul ala cu elefantul, trebuia sa-ti aduci de-acasa! 😂😂😂
Branza,ceapa ,pita si slana !
Îl sună Mărie pe Ion.
Ioane, sunt bune sarmalele?
Îs bune, Mărie, numa’ că la cinema toți mănâncă nachos cu brânză.
Comentariu beton!21
Mulțumesc pentru recenzia pentru Otto. Chiar oscilam tare între a-l vedea și a nu-l. Tot din teama că au stricat povestea trecând-o peste ocean. Nu mă duc. Ăla din 2015, suedez, e ce trebuie. Suficient.
Taximetriștii mă tentează însă nu cred că atât de tare încât să mișc 100m de acasă până în sala de cinema. Mă mai gândesc.
Sfârșitul articolului: ce-i corect, e corect! 🤣
Alexandra, nu e stricata. Filmul are farmecul lui, doar e cu Tom Hamks. Dar nu ai cum sa-l iubesti pe Otto dupa ce vezi filmul asa cum il iubesti pe Ove dupa ce citesti cartea. Cel putin asa am simtit eu.
Ar fi păcat să nu mergi. Mie mi s-a părut un balans irezistibil între umor și emoție, iar T. Hanks și tipa (mereu ii uit numele) sunt delicioși, pur și simplu…🙂
Uf, chiar așteptam cu nerăbdare sa vad Un bărbat pe nume Otto! Cartea mi-a plăcut maxim! Asa l-am descoperit pe Frederik Backman și devorat integral ulterior. O sa mergem în weekend. O sa luam și nachos. Cu brânză, normal!
Ioana ți-a dat KO…🤣 Ți-a dat de te-a julit… pupăm ca să treacă? 😂
E bine că au început românii să facă și filme care să aducă publicul în sală.
Ah, ce dezamagire in legatura cu ecranizarea cartii „Un barbat pe nume Ove”. Cumva, ma asteptam, desi aveam ceva sperante, dat fiind ca am adorat romanul. Niste prieteni au incercat sa vada versiunea suedeza si mi-au spus ca n-au rezistat mai mult de 20 de minute, fiindca tentativele de suicid de la inceput sunt ultra deprimante. E drept, nu citisera cartea, nu stiau cat de comica e, de fapt.
Ăăă… trebuiau niște ghilimele la comică, nu?
Mie mi a placut cartea la nebunie, este in topul meu 5, sa zic asa, dar poate nu s prea citita. Nu am gasit o comica deloc, am fost impresionata de povestea de dragoste si de dramele lor. E incredibil cum iubirea te face sa capeti forte noi, iar cand jumatatea dispare ramai intr un neant gol si fara sens. Mi a umplut sufletul această carte la care am plans de multe ori si mi a dat mult de gandit cu privire la lumea in care traim, la cum se transformă tot, si desi am doar 32, uneori si eu sunt Ove.
PS: era greu ca filmul sa fie precum cartea, dupa cum ai zis, dar tot as vrea sa l vad.
Absolut deloc. Am ras mult. Umor negru la greu in carte.
Ceea ce n-o transformă într-o carte comică. Da, și eu am râs, dar am și plâns cu cartea în mână. Ceea ce o duce departe de catalogarea de carte comică. Mă rog, cel puțin în accepțiunea mea.
Nu stiu cat a fost de ras in carte, dar de plans sigur a fost. Este foarte fain scrisa, este emotionanta si dulce-amara. Eu nu o vad deloc „comica”. Faptul ca personajul principal e ciufut si aspru genereaza niste situatii comice pe ici pe colo prin replicile oferite, dar nu as cataloga cartea drept „comica”. E ca viata: dura, neinduratoare pe alocuri, nedreapta si cu mici pauze de ras ca sa nu o iei razna…
Comentariu beton!11
M-am speriat oleacă, am crezut că-i vineri de e cu filme. :)) Din lista mea de „to watch la cinema” am apucat să văd Avatar-ul și următorul la rând e cel cu Whitney Houston. La „Taximetriștii” am văzut trailerul, pare să fie amuzant, dar după Teambuilding cred că o să las o pauză ceva mai lungă până să văd un alt film românesc la cinema. Pe filmul cu Otto cred că o să-l las să-l văd pe Netflix. Momentan termin cartea „Un bărbat pe nume Ove” și cumva aveam deja impresia că filmul n-are cum să-mi placă mai mult. După Ove va urma „Scandalul”.
Comentariu beton!11
Iti recomand si „Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”. Mi-a placut mai mult decat „Un barbat pe nume Ove”.
Aștept sa iasă Titanic, să îmi iau nachos cu sos de brânză 😀 L-am văzut doar la TV, abia aștept să îl văd la cinema.
După ce ai scris de un bărbat pe nume Otto, nu vreau să îl văd. Poate dacă apare pe vreo platformă de streaming. Cartea mi-a plăcut și mie enorm, de multă vreme nu am mai citit ceva cu așa interes. Sunt interesată de varianta suedeză, undeva sigur o apărea.
Și io merg la Titanic. Cu fetele. De-abia așteptăm.
@Mihai, o sa scrii despre experienta? 🙂 As vrea sa aflu cum a fost pentru ele
Multumesc @MV .
Ma voi duce la amandoua.
Dar pe rand, nu unul dupa altul.
De ce? Ți-e frică să nu lași nachos nemâncat la film?🤣🤪🤣
Exact. Nu am timp sa astept 2 ore intre ele.
Intrebare, unde naiba gasiti voi emoticoane ? Ca la mine nu apar.
@Daniel, probabil comentezi de pe laptop și de-aia. De pe telefon poți să bagi toate emoticoanele din lume. Bine, poți și de pe laptop, dar trebuie să stai sa le copiezi de pe vreun site sau să le știi combinația de taste.
🤩 Tasta windows și punct deschide emoticoane pe laptop/desktop 🍀
Comentariu beton!22
😲
Sunt curioasă să văd Un bărbat pe nume Otto, chiar dacă nu e la nivelul cărții.
😂😂😂 Am râs cu nachos! N-am citit cartea, dar o să-l văd pe Otto, pentru că pot să văd orice, dacă apare Tomiță! Dar de când se face reclamă la film, parcă mi s-a aprins un beculeț pentru carte. Nu-i rău, doar că trebuie s-o găsesc electronic, pe undeva. Cred că ai un feeling bun cu varianta suedeză, pentru că îmi aduc aminte de seria Millenium. Varianta originală, cu Noomi Rapace și Michael Nyquist mi s-a părut mult mai bună decât cea hollywoodizată. Despre Taximetriștii, ești a doua persoană la care citesc un review bun. O să-l văd, dacă ajung prin țară în timp util. Dacă nu, îl găsesc pe undeva. Nu m-am mai uitat cam demult la filme românești de generație nouă. Cam de pe la ăla cu fluieratul. Am avut o încercare cu nea Puiu, dar am rezistat în Sierra Nevada maxim jumătate de oră. Sau zece minute și mi s-a părut jumătate de oră, habar n-am. Noroc că era pe la televizor, că altfel adormeam in sală și mă făceam de râs. Peste ceva vreme, mă gândeam că ăsta e regizorul ăla ultra premiat, care voia scutire de ieșit din casă, să-i vină lumea la festival. Ok, dar trebuia să le asigure și perne. Să-mi bag picioarele dacă am văzut ceva mai praf și pulbere. In fine… Miami Bici sau cum îi spunea, Teambuilding sau ceva mai vechi, unde vor să vorbească la fel ca interlopii, dar le iese… Habar n-am ce le iese, că in niciun caz n-am auzit limbajul ăla și în niciun caz intonația respectivă. Știu că m-am uitat la un film cu Crina Semciuc (de-asta m-am uitat), dar nu mai știu cum se numea. Dar la Taximetriștii merg, că nu poate fi coincidență. Nu citesc prea multe persoane pe net, dar două una după alta, cu review-uri excelente, nu poate fi coincidență. Sau poate? Se închide bula? 😂 Iar pe Cetepeul nu-l întreb, că mi-e frică să nu mă bată și să mă dea la maimuțe.
@Iulian Gasesti cartea pe amazon.com/Kindle, am cumparat-o eu acum 2 min. ($5,99, daca ai cont) dupa recomandarile din comentarii. Ma apuc de ea azi.
E pe emag cartea
Am vazut trailer Taximetristi, acum. Abia astept sa il vad! Si da, e tot cu p-uri multe, ca Teambuilding. Da n-au nicio treaba unu cu altul.
Asta are si niste dialog pentru cei cu IQ >100, deci nu va prinde asa tare la public.
Stiu, sunt un heitar si un mizantrop.
Teambuilding este un film slab. Dincolo de succesul lui financiar, ca film este foarte slab. Taximetriști nu e un film slab, dimpotrivă. Cât despre partea cu cuvintele licențioase, în Teambuilding s-a exagerat, au băgat și în situații und enu era nevoie (de exemplu, vezi graficul de la ședință, sub formă de pulă, și toate comentariile aferente lui).
Gata, cumparat bilete pentru duminica 😀
Să zic, să nu zic? Am văzut filmul cu ăla de-l chema Ove pe un site de ăla deocheat, aia-i că vrusei musai cu subtitrare în română și altfel nu se putea. Nu cred că am ronțăit ceva atunci dar nu regret, fain film.
Mda, pare că consumul de nachos cu brânză deschide perspective cu nuanțe la vizionat filme. Merge și cu tortilla?
doar ce-am vazut varianta suedeza si e foarte buna cu subtilitati, cu atmosfera de-acolo (am citit cartea acu cativa ani). In Franta se poate inchiria sau cumpara pe youtube sau amazon prime. Ah, iar iubita lui e jucata de tipa care-ti place tie mult, ne-ai recomandat nu demult un serial suedez cu ea.
Dupa ce-am vazut varianta asta m-am uitat la trailer-ul variantei americane si nu-mi mai vine sa-l vad. Parca nu lasa loc de nicio subtilitate…
Așa e, ți se servește tot in your face.
Am citit cartea cu Ove, așa ca, mai bine nu vad si filmul. De fiecare data când am văzut o ecranizare a unei cărți citite, am avut dezamăgiri grave.
Sigur-sigur nu-i nevoie de subtitrare la Taximetriști? Ca Netflixul meu nu prea are filme românești si, daca vreau sa-l vad, nu pot decât pe vreun site din ala de care nu-ți place ție. Si aia nu baga subtitrări.
Sonorul e brici la Taximetriști.
Mie mi-a placut ecranizarea de la „Acolo unde canta racii”.Apoi cea de la „One day”; poate oi fi avut tu ghinion pana acum.🙈
O ecranizare peste nivelul cărții mi s a părut Prietena mea geniala, hbo.
Mi-e cam rușine că nu am citit cartea. O să o caut. La film, dacă v-a dezamăgit, nu o să merg.
La Taximetriști am mai citit o cronică pozitivă. O să merg.
Ioana, o dulceață! Dar nu de căpșuni.
Aveți niște fete geniale, mereu cu replici de milioane.
Eu voi merge mâine la filmul The silversmith. E un film românesc făcut după cartea În umbra lui Shakespeare scrisă de un fost coleg de liceu, Walter Ubelhart. În film nu joacă actori profesioniști ci persoane obișnuite dar care au citit romanul. Sunt foarte curioasă.
Îmi cer scuze, acum am aflat că filmul va rula cu același titlu ca al romanului.
Am vazut varianta suedeza la “Un barbat pe nume Otto” prin 2016(na, piratat,ca altfel nu l-am gasit)si a fost minunat! Abia pe urma l-am descoperit pe Friedrich Bachmann si m-am indragostit de cartile lui, dar sincer,filmul suedez a depasit cartea, pentru mine. In schimb, serialul facut dupa” Oameni anxiosi” nu e la nivelul cartii. Nu am curaj sa vad varianta americana, sigur nu are acelasi farmec. Multumesc pentru recomandarea la Taximetristii, incerc sa-l vad, ca am tot ocolit filmele romanesti, din aceleasi motive ca si tine!
Fredrik Backman îl cheamă pe om. 😉
Am fost la Otto cu familia și ne-a impresionat foarte mult. E adevărat că suntem mari fani Tom Hanks, și e adevărat că n-am citit nici cartea și nici n-am văzut varianta originală a filmului.
Pe de altă parte sunt nșpe sute de exemple în care cartea bate filmul, așa că eu nu mă mai duc la filme cu speranțe de film la nivel de carte.
Și foarte puține în care e invers sau măcar la nivel.
Poate ar merita un articol în care să faci o comparație carte vs. film(e). Sau să-și dea lumea cu părerea.
Eu am 2 exemple care îmi vin automat în minte:
1. Dune cartea și filmul lui Villeneuve 2. Film David Lynch … 10. Ecranizarea de prin 2000.
1. Cloud Atlas – filmul 2. cartea (n-am înțeles mare lucru din ea :O()
PS Nachos cu Salsa clar, chiar dacă îmi omoară stomacul
Deci nu sunt singurul care vede două filme consecutiv pentru a economisi timp. Ultima dată am văzut Teambuilding și Mirciulică cu pauză de vreo 30 de minute între ele.
Și eu tot p-alea le văzusem ultima oară.
Citit cartea cu Ove și cam tot ce a mai scris autorul. Merită tot. Vreau să văd varianta originală, chiar și piratată. Dar o să văd și Otto, când o apărea pe vreo platformă, că nu durează mult.
Nu știam că Taximetriștii e așa ne-românesc de bine făcut, așa că sigur o să-l vedem. Mulțumesc! 😀
Scuze! Ma gasesc sa comentez si eu ceva si ma fac de toata bafta! Data urmatoare citesc ce-am scris! 😆Mersi pentru corectare!
După ce am citit „Un bărbat pe nume Ove” am citit toate cărțile lui Fredrik Backman. Omul scrie senzațional din punctul meu de vedere. Toate mi-au plăcut, dar de Ove m-am îndrăgostit. Am văzut filmul suedez plecând de la ideea că au stricat sigur cartea. Nu a fost așa.
Cât despre Otto… nu am văzut încă filmul și nici nu știu dacă vreau să îl văd încă. Am senzația că au făcut americanii fix cum au făcut și cu „Codul lui DaVinci”. Pur și simplu filmul ăla nu are logică. L-am văzut cu niște prieteni care citiseră și ei cartea și ne întrebam reciproc care e faza… Concluzia a fost că filmul a fost făcut pentru americanii nu foarte înzestrați. Tom Hanks e Tom Hanks. 🙂
Epilogul mai bun decât articolul ;)))
Uite așa o să mă duc eu la cinema, pentru Taximetriștii. 🙂 Aștept cu interes, că eu merg (prea) des cu numita categorie socio-profesională, așadar povești pe subiect aș avea și eu. Rulează la mall-ul de lângă mine. Ramon cică intră din 1 februarie.
Uitându-mă pe programul de la cinema, am găsit și un film SF/horror, și m-a pus dreaq să văd trailer-ul. Iar acum nu-mi mai pot scoate din cap melodia aia, ba am căutat-o și pe youtube: „Baby dolls kill…/ Don’t provoke us or we will” :)))
Mi-ați dat temă de casă! Cartea, filmele, n-am citit, n-am văzut! Chiar mă tot întrebam în ultima vreme ce să mai citesc, aveam în plan să văd Avatar, că nici pe ăsta nu am apucat să-l văd…sincer la filme românești nu mă încumetam așa că mulțumesc pentru pont!
O zi bună să aveți și primim bucuroși „recenzii” de câte ori se poate!
Update
Comandai cartea!! E pe vine!
Rezervat întâi și-întâi bilete la Avatar ( de, restanță 😏); urmează Taximetriști, Otto și am văzut în grilă și Ramon!
Uite-așa se mobilizează omu’, așa că..ține-o tot așa!
Boss, multam pentru cronica de film. Deci il taiem pe Otto de pe lista, desi imi place foarte mult Tom Hanks, pe care l-am vazut ultima oara in A Hologram for the King.
Primul pe lista mea este Tár, cu Cate Blanchett in rolul principal, care va putea fi vazut incepand cu 25 ianuarie.
Să știi că eu în continuare susțin că „Otto” merită văzut.
Da, am vazut ca, in concluzie, tu zici ca filmul merita vazut. Poate fi planul B in cazul in care nu gasesc originalul.
Citit cartea, am vazut varianta suedeza, nu cred ca vreau sa imi stric amintirile cu varianta americana. Mai bine mai citesc cartea o data.
La cinema nu mai merg. Cand mergeam eram pe varianta de saraci, fara nimic de rontait, doar filmul.
Dar de ce nu mai mergi? Că sunt curios. Mie cinemaul mi se pare o experiență mișto, gen, îmi face plăcere să mă duc.
Un barbat pe nume Ove a fost la un moment dat pe cinemax sau hbo. Nu l-am vazut pentru ca nu terminasem cartea. Si eu il caut in disperare. Poate il gasesti, totusi pe hbo max, eu nu am aplicatia, ca am renuntat sa mai incerc dupa ce m-am lovit de o multime de tampenii.
Taximetristi as vrea sa vad, dar varianta americanizata a lui Ove da si nu prea, mai ales ca ma oboseste pollitical correctnessu lu peste prajit, de nu-mi mai vine sa ma mai uit la niciun film american mai nou de 2018.
Nu e pe niciuna dintre platformele la care cotizez. Netflix, Prime, Hbo.
Mi-ai trezit curiozitatea pentru Taximetriști, așa că am luat bilete, pentru sâmbătă.
Acum aștept să vad dacă mi le pot muta sâmbătă, că am fost cap de cașchetă și de fapt le-am cumpărat pentru astăzi, când nu pot merge 🤦♂️ Mare berbec!
Deci n-ai luat bilete pentru sâmbătă, ci SPERI că ți-ai luat bilete pentru sâmbătă. :))))))))
S-a rezolvat, nu se poate. Trebuie să merg la biroul managerului! 😄
Am să iau altele pentru sâmbătă, astăzi poate merge fata cea mare cu vreo prietenă
Aș fi putut paria mulți bani pe acest deznodământ. Plm, trăim în țara în care „s-a rezolvat, nu se poate” e un răspuns pozitiv.
Hai să-ți dau un exemplu care mi-a venit acum în minte. În octombrie, când am fost la Madrid, am mers cu Mara să ne dăm cu funicularul. Pentru că sunt un tip desoebit de atent la tot ce fac, înainte să plecăm de la hotel, am cumpărat biletele online, doar că le-am luat pentru ziua următoare. Am ajuns la funicular, am stat la coadă, dar, evident, degeaba, că nu ne-am putut urca in el cu niste bilete valabile a doua zi. Ar fi putut să ne pună să le plătim din nou, că noi voiam musai atunci, a doua zi nu mai eram în Madrid. Dar nu ne-au pus, s-a dus unul dintre băieții de la paza, a sunat pe un telefon intern și ne-au schimbat pe loc biletele. Pentru că așa se întâmplă lucrurile când vrei sa rezolvi problema clientului. Plm…
Mihai, sunt întru totul de acord cu tine. În general, la noi, se începe cu „nu se poate” sau cu „mergeți la ghiseul X”.
Aș fi mers să mă distrez cu managerul, doar că fix astăzi nu am timp.
Așa că în seara asta merge fiică-mea, cu prietene. Iar eu cu soția, sâmbătă.
Pentru cineva care nu are servicii de streaming si nu se pricepe: care sunt site-urile pay per view? Din ce inteleg eu, platesti pt filmul pe care vrei sa-l vezi si gata, nu trebuie sa tii abonamente la nu stiu cate platforme gen Netflix. Bine am inteles?
Da, exact.
Am adorat cartea, încă n-am vazut filmul. Sunt pe to do list amândoua pentru sfârșitul ăsta de săptămână, pentru că da, si eu bag câte 2 filme deodată. 🤭Așa apuc să văd cam tot ce mă interesează din ce rulează la cinema.
Peseu’: cum să nu iei nachos și la al doi-lea film?! 👀
Peseu’2: ți-am zis că le ador pe fete? Ți-am zis! Nu te plictisesti cu ele, este?! 🥹😁
Da, am făcut o greșeală de planificarea timpului. Dar promit că nu se va mai repeta.
@MV, promit să te răzbun eu în uichend! Posibil să iau și la pachet. Da, de nachos zic! 💪😁
am vazut filmu cu nea ove si e…suedezesc. Si mi-a placut. E altfel decat ma asteptam la filmele de la holiud.
filmele ca filmele, dar comentariul pustoaicei face toti banii!
Ramane sa validezi 2 filme si cu Mara, ca sa verifici ca poti manca 2 portii de nachos cu branza la ambele. Ca sa nu devii deprimat ca ai ratat bunatate de nachos cand erai la film.
De Taximetriști am auzit da să mor io dacă am ceva informații despre ”un bărbat pe nume Otto”. Nu am citit cartea pentru că am de câțiva ani o problemă la ochi și mi-a zis doctoru că de la citit mi se trage așa că am renunțat. Filmu este 3D?
Mulțumesc pentru recomandări, mi-ai dat idei pentru weekend.
P.S. nu am citit cartea, dar o voi face în viitorul apropiat. Filmul vreau să-l văd, because Tom Hanks 😊
P.P.S. bine ți-a dat replica 😀 până şi eu, cu făptura-mi fragilă, pot devora 2 porții separate. Tu ce scuză ai?
Nachos și M&M, combinație corecta. Mult mai bună decât dulceață de căpșuni.😇
Nu e nevoie de site-uri pirat. Versiunea originala din 2015, A man called Ove este disponibila in „bibliotecile de specialitate”, cum e Filelist. Are 12 GB, 1080p cu titrare inclusiv in romana.
Am scris în articol că nu mă uit la filme pe site-uri pirat, dar cine naiba să citească?
MV, tehnic, nu e site pirat, nu gazduieste niciun material piratat, e doar o baza de date… sa te iei de mana cu dorin lazar, ala mai e asa disperat cu piratarea…
Sigur că da. O bază de date cu chestii pe care nu le-a plătit nimeni. Practic, nu e ca și cum aș cumpăra ceva furat direct de la hoț, ci de la nevastă-sa.
Sper sa bage filmele astea romanesti (timbilding si taxi) si pe netflixu international. Altfel, n-am nicio sansa sa le vad :-(.
Apropos, are dreptate cea mica: fiecare film isi merita portia xxxlarge de nachos cu branza.
Hai, mă, un VPN și-ai rezolvat.
Bingo, multzam! Si la job folosesc de-asta, da nu mi-a trecut prin cap sa-l folosesc si acilea :-))))
Bine ca ti-am citit recenzia, ca voiam sa merg sa vad „Un barbat pe nume Otto”. Am citit cartea si mi-a placut mult. Si urasc sa vad filme facute prost dupa carti care mi-au placut la nebunie.
De aia n-am vazut nici „acolo unde canta racii”, mi-e si frica sa ma duc la cat de mult mi-a placut cartea aia.
M-am dus la taximetriști, bine că înainte de film am legat un meci de fotbal, dar eu zic că se pune și așa combinația. Îți trimit o poză pe Facebook să vezi alt fel de experiență.
Mr OVE (2016) se poate vedea în regim pay/view pe Google Play și Amazon Prime, cel puțin în Franța.
https://play.google.com/store/movies/details?id=Qg1qecIF99I&pli=1
Am văzut „Taximetriști”. Și mi-a plăcut, în mare.
Cel mai mult mi-a plăcut că în sfârșit se fac și noi filme comerciale, pentru toată lumea și se umplu sălile la ele. Asta apropo și de Teambuilding sau Mirciulică (văzute, plăcute și astea pentru genul lor, ce să fac, atâta pot. Ah, stai, am râs și la Miami Bici. Sunt caz pierdut.). Sunt sătulă până peste cap de filme de artă, de festival, pe care le înțeleg doar regizorul, actorii și câtiva apropiați din același cerc select artistic (am văzut câteva și de astea). Apoi prin interviuri se plâng că nu câștigă, că o duc greu, că viață grea de artist. Ce să zic, faceți filme de nișă în continuare, dar nici palmierii, nici urșii nu plătesc facturi.
Sper că oamenii care le-au făcut pe astea trei recente au câștigat corespunzător.
Revenind. Mi-a mai plăcut că a părut realist, deși nu prea am eu contact cu Bucureștiul și cu peisajul de acolo, dar din ce înțeleg fix așa stau lucrurile. Pare că a lăsat loc și de continuare.
Ce nu mi-a plăcut (sau poate mi-a scăpat?): în afară de Victoria pe care o striga pe nume soțul ei, eu n-am aflat cum le cheamă pe personaje decât la final de pe generic și apoi dintr-un articol. Ori nu se adresau unul altuia nicicum, ori cu „bă” ori diverse apelative.