Hai că în curând o să începeți să-mi mulțumiți pentru recomandările astea, că vine frigul. O să mai ieșim din case când o da colțu’ ghiocelului.

👉 All Quiet on the Western Front – film, Netflix

Un film absolut superb despre mizeria și inutilitatea oricărui război de pe planeta asta. Partea cea mai tare este că eu am citit cam tot ce-a scris Remarque, când eram în liceu, inclusiv „Pe frontul de vest nimic nou”, dar nu am reușit să-mi aduc aminte absolut nimic din carte, pe tot parcursul filmului. Nici măcar dacă el moare sau nu. Nu, n-o să vă spun dacă moare sau nu, în schimb o să mai spun o dată că este un film superb. Nu aveți voie să ratați filmul ăsta.

👉 The Crown: Season 5 – serial, Netflix

Mai are rost să va povestesc despre The Crown? Am halit sezonul 5 în două zile. Iar acum mă enervează extrem de tare ca va trebui să aștept alți doi ani după sezonul 6.

Mi-a plăcut tare de tot cuplul Regina Elisabeta și Prințul Philip, sunt de-acolo, din poveste. Prințesa Diana le-a ieșit perfect, zici ca ea, în schimb nu prea mă împac cu personajul Prințul Charles. Parcă au vrut să-i umfle nițel mușchii producătorii. E cineva pe-aici care a văzut sezonul 5, ca să-mi confirme impresia sau să-mi spună că bat câmpii?

👉 Inside Man – serial, Netflix

E bun spre foarte bun. Un pic tras de păr, dar până la urmă e un film artistic, nu un documentar. Că și Superman zbura în jurul Pământului și nu mai zicea nimeni că e tras de păr.

Un Stanley Tucci senzațional și-o poveste care o să va surprindă un pic. Un condamnat la moarte care își așteaptă executarea sentinței pe culoarul morții (ăsta e Stanley Tucci) rezolvă cazuri complicate de crime sau dispariții suspecte doar așa pentru că poate și pentru că-l duce capul. Iar directorul închisorii, care-l simpatizează, îi aduce cazuri pe care să le rezolve. Asta e partea trasă de păr. Dar poți să treci ușor peste, pentru că Tucci și colegul lui de închisoare au un umor senzațional, am râs de câteva ori cu sunet.

Pe de altă parte, undeva în Anglia, o femeie este închisă în subsolul casei unui vicar, așteptând momentul când vicarul sau nevastă-sa o vor omorî. Cum se intersectează cele două povești rămâne să vedeți dacă dați play. Eu aș da, în locul vostru.

👉 The Playlist – serial, Netflix

Un serial suedez despre povestea start-up-ului care a devenit cel mai mare canal de streaming pentru muzică: Spotify. Foarte bine făcut, foarte bine jucat, foarte mișto ideea cu povestea văzută prin ochii fiecărui personaj. De-aia se spune că depinde din ce unghi vezi lucrurile, pentru că aceeași poveste poate să arate total diferit, în funcție de cine o povestește. E foarte bun să știți, merită o șansă.

👉 Shéhérazade – film, Netflix

Când văd filme de genul ăsta, în care personajele sunt atât de credibile, mă întreb mereu unul și același lucru: cum îi găsesc pe actori, frate? Sunt actori sau sunt băieți de cartier luați de pe stradă și puși să joace?  Pentru că sunt atât de credibili încât ți-e frică de ei.

Acțiunea se petrece pe străzile din Marseille, mai precis printre golanii, traficanții, curvele și peștii de pe străzile din Marseille. Dacă ați fost măcar o data prin zonă, știți exact despre ce vorbesc, în zona portului vechi, cel puțin, mie îmi era frică să ies după ce se înnopta. Ei, pe toți ăștia o să-i vedeți în film și-o să-i credeți. Mai ales când îi auzi vorbind franceza aia care nu e franceză, e un slang din care cu greu identifici cuvinte din franceza lui Voltaire.

Pe scurt, e un film bun și bine jucat, eu mi l-aș pune pe listă în locul vostru.

👉 Love & Anarchy – serial, Netflix

Încă un serial suedez care mi-a plăcut tare de tot. Sper că observați că în recomandările de azi sunt aproape numai producții europene, da? Când io vă zic că sunt fiert pe artă?

Sunt două sezoane, cu episoade scurte, este absolut reconfortant să te uiți la el. Ca gen, dacă ți-a plăcut „Call my agent”, o să-ți placă și Love & Anarchy, pentru că este exact de-acolo. E făcut bine, actorii sunt foarte buni, ea e foarte frumoasă, n-aveți niciun motiv să nu vă uitați la el.

E catalogat drept comedie romantică, dar în realitate este o comedie-dramă care are extrem de multe chestii ce te vor pune pe gânduri. Despre relații și despre oameni în general.

👉 The Takeover – film, Netflix

Dacă ai chef de un film olandez de acțiune, cu hackeri, ăsta este. Dacă nu, nu. Nu e rău, dar nici vreo capodoperă nu e. Recomandarea perfectă pentru momentele alea când tot cauți printre filme și nu știi ce să mai alegi. Alege-l p-ăsta.

👉 If Only – serial, Netflix

P-ăsta l-am văzut sperând să văd un serial mișto și să-mi pun un pic la punct spaniola, că urma să plec iar în zonă. Din păcate, n-am reușit decât partea cu perfecționatul spaniolei.

O idee super-mișto făcută praf de execuția serialului, care s-a dus spre telenovelă. O tipă sătulă de viața ei de cuplu se hotărăște să divorțeze după cei zece ani de căsnicie. Doar că în prima noapte cu „luna sangre” (căutați și voi pe google, că mi-e lene să explic), după ce a luat hotărârea să divorțeze, se întoarce în timp cu zece ani. Se întoarce exact în ziua în care soțul ei urma s-o ceară de soție. Doar că nu-și pierde și memoria, practic știe exact ce urmează să se întâmple dacă zice „da”. Prin urmare, zice „nu”.

Ziceți voi că nu e o idee beton? Praf au făcut-o. Ai impresia c-au scris la scenariul ăla cel puțin cinci oameni care nu erau lăsați să vorbească între ei. Aia e, dar cine a vorbit spaniola ca spaniolii când a ajuns la Madrid?

👉 From Scratch – serial, Netflix

Doamne cât extaz am văzut pe inteneți despre serialul ăsta. Fată, dar cât e de frumos, dar ce-am plâns, dar ce profund, dar ce mi-am retrăit viața văzându-l, și altele în același ton.

Când vezi atâta lume vorbind la superlativ ce poți să mai faci? I-am dat drumul, că n-am putut să rezist la atâta chemare spre extaz, plus că mai e și cu fata aia deosebit de sexy, Zoe Saldana.

În primul episod acțiunea se petrece în Florența anului 2000, lucru de care ești informat încă de la primele cadre. După care urmează încă niște cadre în care ești plimbat pe străzile orașului. Bănene, o fi el Firenze unul dintre cele mai mișto orașe din Italia, dar habar nu aveam că e bine de tot și pe partea cu relativitatea timpului. Mai precis, deși acțiunea se petrece în anul 2000, orașul arată în serial fix ca acum trei ani când am fost io ultima oară acolo.

Pe scurt, după ce-am văzut în cadrele filmate pe străzi oameni cu măști (că, na, probabil s-a făcut în pandemie) și primele mașini care n-ar fi avut cum să existe în anul 2000, pentru simplul motiv că erau mult mai noi, l-am oprit.

Îmi pare rău, dar eu chiar sunt atent la detalii de genul ăsta și le observ, îmi sar imediat în ochi. Prin urmare, nu mă pot uita la o producție care suferă în așa hal de lipsă de bun-simț. Nu poți să tragi cadre cu oameni cu măști, cadre cu mașini ca Peugeot 2008, am văzut până și-un Duster și-un Logan, și să mi le vinzi ca fiind din anul 2000. Ori dacă pe producători nu i-a interesat măcar atâta lucru, de ce m-ar interesa pe mine să mă uit la serialul lor? La revedere și-un praz verde. Da, știu, am ratat un serial minunat, plin de sensibilitate și emoție. Nasol, o să trebuiască să trăiesc cu povara asta.