Salutare tuturor și bine v-am găsit! Mă gândeam să intru direct în pâine pentru că am aceeași inspirație ca, bună seara, iubito, care pozează inspirată, obsesivă ca o starletă plină de nuri și tinerețe prin tot internetul românesc. Oricum despre mâncare nu ai cum să vorbești pe aici că a trecut Vasilescu prin zona de servit masa și dacă nu se servește doar mâncare tradițională românească, o să găsiți doar deșert, deznădejde și foame. Așa că mâncarea este subiect clasat. Nada, nicht, farfuria goală.

Acum să trecem la Lori, că nu pot să citesc și eu un digisport, un gsp, că hop apare zâna seducției eterne, femeia care nu a făcut, aici să vă țineți bine, nici o operație estetică. Nici măcar apendicectomie nu a făcut că ei i-a căzut ăla singur. Legenda spune că s-a născut fără, dacă prima variantă o cred, pe asta nu am cum, că am citit și eu ceva la viața mea. Insinuez de fapt  că nu sunt prost.

Deci secretul tinereții veșnice ar fi: mâncatul sănatos, somn de voie, cât cuprinde, sex sălbatic, cu chiuituri. Așa este când nu ai apendice care să te jeneze, minim de 3 ori pe zi a câte minim o oră și doișpe minute. Și cremele hidratante de firmă. Pot fi folosite și la lubrifiere că după atâta căcălău de sex, sigur ești mai uscat ca un gătej în deșert.

Ca la Ben cu Jenni de după blocuri care a scris în contractul prenupțial că este obligatoriu să fie smotocită de el, de Ben, de patru ori pe săptămână.  Prima lor căsnicie, am făcut research pentru o astfel de mizerie, s-a terminat că Ben nu juca îndeajuns lapte gros cu Jenni, el preferând după cinci serii de lapte gros, de-a v-ați ascunselea. Se pitea de obicei în alt stat.

Acum revenim la ale noastre, ce credeți că o mână pe a noastră să pozeze ca o zână zvăpăiată în orice poieniță?

Dacă la Anduța a fost veselie maximă, cum îi stă bine moldoveanului, povestea de azi despre muzică și viață are mai mult gri. Mulțumesc, Ametist!

Salve, Edel!

Muzica a reprezentat o parte importantă din viața mea de când mă ştiu. Îmi amintesc vag de o scenă de când aveam vreo 3 ani şi şedeam turceşte pe covor în fața casetofonului primit de la mătuşa din Austria, ascultând cântecele pentru copii în germană. Mi-a rămas întipărit adânc în minte un refren „alle Vögel sind schon da, alle Vögel alle” (toate păsările sunt aici deja).

Am continuat cu muzică internațională de pe casete trase de prietenii din străinătate (ceva gen hit-mix), dar şi românească  (mai ales Phoenix şi Pasărea Colibri).

Părinții mei ascultau muzică acasă, dar mai ales pe drumuri lungi cu maşina  (ani de zile făcând naveta Piteşti-Braşov la bunică-mea). Îmi amintesc cum s-a chinuit taică-meu la o ieşire la iarbă verde să repare casetofonul de pe Dacie să putem asculta muzică în continuare. Până a reuşit reparația mergeam cu un casetofon mai mic cu baterii după noi, fiind de neacceptat să pornim la drum fără să ne fie gâdilate urechile într-un mod plăcut 

Între clasele 5-8 am descoperit Abba, Roxette şi Celine Dion (obsesia mea pentru Titanic fiind un eufemism). Ascultam casetele alea aproape non-stop, atât când învățam pentru capacitate sau alte teze/examene, cât şi când visam la cai verzi pe pereți cu prinții aferenți.

La liceu a continuat pasiunea pentru muzică, descoperind noi şi noi trupe: Scorpions, Depeche Mode şi mulți alții de pe diverse albume de mix-uri de rock. Cam în aceeaşi perioadă s-au accentuat problemele de sănătate, alături de simptomele depresive, iar muzica m-a ajutat să răzbesc prin întuneric şi ceață şi să văd proverbiala luminiță de la capătul tunelului.

Muzica mi-a fost aproape şi în facultate (mai ales când învățam pentru examene!), în rezidențiat (după gărzi grele) şi în activitatea de specialist (hârțogăraie boring).

Îmi pun muzică atunci când prepar ceva de mâncare, când fac curățenie sau când îmi fac exercițiile pentru coloană. Dacă mă doare capul, mă ajută să fac întuneric şi să pun muzică. TV e aproape mereu pe vreun canal de muzică, pentru că am nevoie să ascult câteva melodii înainte de nani.

Ca o scurtă paranteză, între 8 şi 10 ani am făcut parte dintr-o trupă de copii şi am înregistrat şi o casetă. Din păcate acolo s-a încheiat cariera mea muzicală, aşa că acum cânt numai prin casă când am chef. Am încercat să mă înregistrez cu telefonul, dar mi se pare că am o voce pițigăiat-plângăcioasă aşa că am lăsat-o baltă. Oricum asta e prea puțin important, n-am de gând să ajung vreo vedetă pe social media.

În concluzie, pentru mine orice devine mai uşor dacă este acompaniat de muzică.

Mulțumesc pentru invitație şi mă înclin!

Eu nu corectez nimic din ce îmi trimiteți, nici eventualele greșeli, dacă vrea Vasilescu să își bage nasul, să bibilească textul, este ok. Prefer să las povestea brută pentru că nu suntem în aulul academiei.

Gândurile voastre, vă rog, aici : [email protected]

NEWS

🔵 Veteranii de la GWAR, au dat lumii primul lor single de pe noul lor album The New Dark Ages. Apare o dată cu albumul și o revistă de benzi desenate. Oamenii sunt profi și dacă albumul se apropie de single o să fie bine de bine :

🔵 Enphin pun pe piață o nouă mostră de doom cu multe pasaje de spatial, puțin cam prea încărcat pentru gustul meu. Altora le-a plăcut.

🔵 Alexisonfire au ceva furie pe noul lor cântec, un sludge de toată lauda. Mie mi-a plăcut.

🔵 Witchpit cu o creație care miroase a wiskey și trabuce. Motoare, fum de țigăre și gagici bete.

🔵 Venom Inc, un band de veteran, nu se lasă deloc, au pedala până la podea și promit un album beton.

🔵 Grecii de la Rotting Christ colaborează cu Lars Nedland, vocea de la Borknagar și scot o super piesă. Cele două trupe au pus-o de un turneu împreună.

🔵 Tribulation și noua lor piesă de 18 minute. Nu știu când au trecut. Meserie, nene.

Probabil unii dintre voi îi știți pentru că finlandezii sunt în pâine de prin 1995 sau 1996. Un black/pagan folk viersuit în finlandeză așa cum îi șade bine finlandezului. Un album de excepție din care noi ca români înțelegem tot că dacii au fost frați de fiord cu finlandejii. Altfel nu îmi explic de unde atât de mult talent la muzică. Este un album full de anduțe, full de muzică. Cuvinte de prisos, prea multă muzică bună.

🔴 Moonsorrow – Varjoina Kuljemme Kuolleiden Maassa (2011)5 din toate 5 anduțe

Dă-i play AICI

➡️ Vanum (USA) – Legend (2022)3 din 5

Un black metal cu vikingi răi și neduși la biserică. Sună bine americanii, au ritm bun, voce pe felia genului, melodic să dea și la alții. Nu pot spune că mi-a curs saliva din gură și am stat ca boul cu privirea pierdută dar albumul merită lejer o ascultare. Cam prea melodic pentru gustul meu dar mă simt sensibil.

Dă-i play AICI

➡️ Celestial Season (Țările de Jos) – Mysterium I (2022)3,1 din 5

Un doom foarte catchy, melodic, cu câteva rare tresăriri de death. Un  doom care mergea bine și în anii 90 și care intră uns și acum. Sunt veterani, nu vor să inventeze roata își fac bine treaba. Un album curat.

Dă-i play AICI

➡️ Undeath (USA) – It’s Time… to Rise from the Grave (2022)4 din 5

Death metal din ăla bunu, netehnical, ne nimic, curat, cântat cu coi. Un album cu care americanii nu au vrut să facă prizonieri. Voce din iad, bass care taie tot, solouri scurte și demente. Old school in new times. Probabil că știți ce îi place bătrânului meu suflet, ei bine, din astea îi plac.

Dă-i play AICI

➡️ Mizmor & Thou (USA) – Myopia (2022)4 din 5

O creație excelentă, foarte bine balansată, unul dintre candidații serioși la albumul anului.

Am avut în anumite momente vibeul ăla de Paradise Lost când erau în vână.

Dă-i play AICI

➡️ MWWB ( UK ) – The Harvest (2022)3,5 din 5

Cred că englezii meritau mai mult. Vocea tipei este hipnotică, curge o data cu bandul, intră când trebuie. Pe mine m-a încântat bine de tot, un stoner psihedelic cu ceva space, excelent.

Dă-i play AICI

➡️ Psychedelic Porn Crumpets (Australia) – Night Gnomes (2022)3,5 din 5

La ăștia m-a atras numele, of course. Ceva liniștit și vessel, nu știu cum să spun mai bine. Este de vară, al naibii de bine făcut. No drujbe.

Dă-i play AICI

➡️ Hallas (Suedejia) – Isle of Wisdom (2022)4 din 5

Eu nu prea înghit perioada de aur a anilor 70 dar blendul suedezilor de rock nostalgic, proto-rock, psihedelic a intrat bine de tot. Am ascultat fără să adorm sau să dau close. Un album foarte bun.

Dă-i play AICI

➡️ Azaab (Pakistan) – Summoning the Cataclysm (2022)3,8 din 5

Hi, hi, death metal și din Pakistan. Sincer nu am crezut că voi avea ce asculta. Adică Pakistanul și death metalul este ca fundamentalismul și feminismul. Și album de debut. Băi nene, am rămas mască. Șah-mat, marț, talpă la ouă. Progresiv death metal sau tehnical death cum zice lumea făcut într-un mare fel.

Dă-i play AICI

Ca să revin la descrierile alea mișto, trebuie să îmi regăsesc ceva mai multe resurse. Astăzi și în ultimul timp nu prea am avut de unde. Îmi cer scuze, sper să fie mai bine.

Mă înclin, bucurați-vă unii de alții în pace!