Salutare tuturor și bine ne-am găsit! Am promis data trecută că o să povestesc cum am început să ascult rock.

Totul a început cu bunicul din partea mamei, chiaburul, dușmanul poporului, căruia îi plăcea la nebunie Beatles. Era perioada de relaxare când puteai auzi așa ceva la radio. Țin minte ca prin ceață vocea lui de bariton, vocea unui om de doi metri, tuns chilug, cu fața transfigurată de muzică. Țin minte brațele lui puternice, cum mă strângeau grijuliu, în timp ce dansa cu mine prin casele mari. Rock-n-roll și mirosul de tutun păstrat în mustața lui cazonă. Și ochii lui albaștri ca cerul care ardeau gri când povestea de comuniști. Ochii lui în ochii mei.

Apoi îmi aduc aminte de mâinile moi și mirosind a nori ale mamei mele, cum se încăpățânau să îmi ridice părul, să îmi stea ca al lui Elvis. Și vocea mamei, caldă și plină îmi povestea că și EL a fost blond. O femeie simplă cu inimă prea mare. Mama mea. Mama mea pe chipul băiatului meu. Și ochii ei în ochii lui.

Apoi a venit vârsta de 14 ani și o dată cu ea și un unchi, mare director al fabricii de lapte Miorița, din București, care avea posibilitatea să viziteze și țări capitaliste, iar asta înainte de 89. Trageți voi concluziile.

Mai aducea casete cu Elvis, Beatles, Boney M, C.C Catch iar la unul dintre drumuri printre casetele celelalte era una, o AGFA Metal, cu o copertă cel puțin  bizară în comparație cu ce văzusem eu până atunci. Mi-a aruncat-o oarecum disprețuitor pe pat, în timp ce le spunea alor mei, că a luat-o din greșeală și nu l-a lăsat inima să o arunce, oricum nu se poate asculta dar poate ăsta micu’ se joacă el cu ea.

Era 1988 și pe cuvertura patului meu zăcea aruncată o casetă care îmi va schimba viața. Am băgat-o cu sufletul mic și palmele transpirate în casetofonul, mândria familiei, JVC .

Ce s-a auzit acolo a fost dragoste la prima vedere, a fost pentru întâia dată când am uitat să respir și nu m-a deranjat deloc, cel puțin pentru o scurtă și vineție perioadă.

Pentru că acolo era EL: Lemmy. Asta am aflat mai târziu de la alții mai bătrâni care se adunau ca niște conspiraționiști sadea și făceau schimb de benzi și casete, de reviste, aduse pe canele gri de afară.

Așa a început totul și așa se va sfârși totul: cu rock. Poate după ce voi închide ochii, copiii mei, îmi vor asculta dorința și mă vor duce pe ultimul drum pe vocea răgușită a lui Lemmy. Și vor face asta cu zâmbetul pe buze, fără lacrimi, să povească râzând despre ce mișto am râs împreună și ce viață bună am avut și ce tată (sper și bunic) mișto am fost.

Pentru tot felul de gânduri aveți [email protected]

Acum să trecem la treabă.

News

🔵 Americanii de la Ice Nine Kills au pus pentru toată lumea pe stream un nou single. Sună interesant.

🔵 Islander, americani și ei, au pus-o de o colaborare mișto cu chitaristul de la Korn, vocalistul de la Zao și încă unul pe care am uitat de unde este. Piesă bună, știți că mă dau în vânt după un NU Metal bun. Și asta avem.

🔵 Una dintre trupele mele favorite de thrash, Municipal Waste au revenit cu un nou single cu coi. Sper că urmează un nou album.

🔵 Steaksauce Mustache, un nou cântec super mișto de tot. Nebunie ce se întâmplă acolo.

🔵 Primus și un single de 11 minute și ceva. Sună bine, nu? Alții nu reușesc pe un album ce fac oamenii în 11 minute.

Conform ultimelor tradiții în materie de recomandări, trecem la albumul cu full anduțe.

🔴 Solstafir – Otta (2014) – 5 din 5 anduțe

Povestim puțin despre ce fac islandezii cu muzica pe albumul ăsta. Oamenii se ocupă cu asta de prin 94 sau 95 și atunci erau pe viking/black metal. Mai târziu au făcut un switch major și au împins mult post-rock în ce făceau ei.

Cu Otta au rupt bariere, spart banchize și ce mai vreți voi. Totul curge atât de frumos de la instrumente la voce. Instrumentalul este o nebunie rară iar vocalul intră exact când trebuie.

Dă-i play AICI

➡️ GGGOLDDD – This Shame Should Not Be Mine (2022) – 4 din 5

Nu auzisem de ăștia, mi-au venit accidental pe feed. De obicei ascult muzică când execut alte activități, gătit gen. Ceva mediocru trece prin urechi ca gâsca prin apa bălții dar apare și câte ceva care îmi atrage atenția. Durerea și revolta din vocea tipei și frânturi din versuri, în cazul lor.

GGGOLDDD este o trupă cu un mesaj, un band care este non-metal dar poate fi și încadrată lejer la post metal/alternative metal. Vocalista a trecut printr-o traumă în jurul vârstei de 19 ani, un viol, pentru care s-a învinovățit timp de 20 de ani. Nu a făcut reclamație la poliție atunci, a închis totul în cele mai adânci cotloane ale inimii apoi peste ani a rupt orice lanțuri și a ales să cânte despre iadul ei.

Dă-i play AICI

➡️ Michael Romeo – War of The Worlds Pt.2 (2022) – 4 din 5

Nenea agită chitara de pe la începutul anilor 90 în majoritatea timpului prin Symphony X iar prin 2018, parcă, a decis că vrea să cânte si ce vrea mușchii lui.

Băi, un album bun, lucrat o continuare firească a primei părți, chiar mai bună. Sunt nene care ține la voi și pun linkul și pentru prima parte și pentru asta din listă că ar fi păcat să nu ascultați tot calupul.

Dă-i play AICI

➡️ Kurokuma – Born of Osidian (2022) – 3,5 din 5

Sludge și doom, dacă știi rețeta și stăpânești muzica nu are cum să nu o dai bine. Englezii știu, pot și o fac. Un album hipnotic care ar fi mers la ceremoniile cu sacrificii ale mayașilor sau la cozile nesfărșite pentru puii ăia subnutriți de pe vremea odiosului de nea Nicu.

Dă-i play AICI

➡️ Arjen Anthony Lucassen’s Star One – Revel in Time ( 2022 ) – 3,8 din 5

După ce Michael Romeo  a terminat de tras ce avea el pentru disc, au intrat ăștia de la Ayreon peste om. Nu pleci nicăieri, trag și eu un mizilic de două ore, stai pe aci. Este bine ce se întâmplă pe album, muzică bună, pentru cei mai liniștiți și care încă țigle pe casă.

Dă-i play AICI

➡️ Trick or Treat – Creepy Symphonies (2022) – 3,5 din 5

Pauăr tată, din ăla latin de Italy, spre nefericirea mea este cam plină lista de power. Nu am găsit drujbe care să îmi atragă atenția. Un album vesel, fără fasoane, fără mari pretenții. Surprinzător l-am dus lejer până la capăt.

Dă-i play AICI

➡️ Lords of the Trident – The Offering (2022) – 3,5 din 5

Nu vă așteptați la asta, este? Nici eu. Alt album de power, american de această dată. Ce îmi displace ? Costumele alea grotești cu care s-au pozat pe coperta albumului. Cred că este un concurs în power metal, ceva gen miss, care pun pe ei cele mai grotești și ridicole costume. Muzica ? Nu dă pe din afară de originalitate dar este bine executată. Merge de două ascultări .

Dă-i play AICI

➡️ Tranzat – Ouh la la (2022) – 3,5 din 5

Ăștia nu aveau cum să nu fie francezi. Coperta este funny tare, oamenii parcă vin de la slujba de duminică și o pun de un petanque competitiv în parc. Mișto album pe mine m-a distrat.

Dă-i play AICI

➡️ Mānbryne – Heilsweg: O udrece ciala i tulaczce duszy (2021) – 4 din 5

Am trecut la ceva mai din urmă din două motive, nu am ascultat nimic notabil și m-am săturat de atâta power. Polonezi, black metal, dur tot ce trebuie. Un album deștept .

Dă-i play AICI

➡️ Xenobiotic – Mordrake (2019) – 4 din 5

Album australian bun de tot. Unul dintre favoritele meu. Nu este recomandat celor cu inimă slabă. Rezolvați-vă vecinii cu suflet mic și negru pentru că aveți muniție.

Dă-i play AICI

Vă salut și mă înclin! Aveți grijă de voi și ai voștri! Pace!