Încep să se regleze lucrurile, în sensul că mai stă lumea și pe-acasă, s-au apucat bloggerii de scris. Partea mai nasoală e că n-am stat eu acasă săptămâna asta, deci tot puține articole avem.
- Învățătoarea dintr-a patra
- Părinții care n-au dreptul să se plângă de școala românească
- Aici sunt banii dumneavoastră
- De ce Bulgaria și Croația intră în zona euro, iar România nu
1. Nasol. Foarte nasol. Dar aci, părinții-s primii vinovați. Nu-ș de ce, dar cred că părinții știau de „severitatea” (a se citi imbecilitatea) profesoarei și au ales-o-n mod special. Ca să nu mai spun de imbecilitatea alegerii să trimiți copilul cu autobuzul timp de o oră, în plm, până la școală. Doar ca să „învețe” matematică. Și ce mi se pare și mai sadic e că mama Marei era profă de mate. Ai de plm…
2. Aci a nimerit-o la fix. Nu se va schimba mare lucru, din păcate.
3. Degeaba mi-am bătut gura să-i explic mamei în copilărie că banii pe flori mai bine mi-i dă mie decât să-i arunce-ntr-un coș de gunoi drept „flori pentru doamna profesoară”.
4. Statul român aka Infractoru’ Puțămoale nu mai știe cum să toace bugetul țării. Intrarea în zona Euro ar însemna ca jaful să dispară, iar curvele și beizadelele leprelor din politică nu și-ar mai permite ultima fiță-n materie de țoale și mașini. Ar trebui să meargă la muncă, vă dați seama???
Cu părere de rău o spun, dar România n-are față de Euro. Poate peste vreo 50 ani.
De Schengen nici atât.
Da, știu, olandezii-s de vină că portul Constanța. 😀 😀 😀
Comentariu beton!35
Și io tot pe olandezi dau vina, de la ei ni se trag toate.
Pe olandeze mai ales 🤪 Instalatoric vorbind 😉
Pe parte instalatoricească, Shoric ar putea să ne lămurească suplimentar. 😀
Io, din păcate, n-am ajuns la olandeze. Am ajuns târziu la coadă. Am stat la rând la austriece, unguroaice, slovene. D-astea mai pe ieftineală, după buget. 😀
Exact asta este visul bulgarilor, sa scape de coruptie 🙂 Cat imi plac comentariile oamenilor. Oare mai gandim si noi ?
@Marius: mă interesează de soarta bulgarilor așa cum îl interesează pe taur când fată vaca. Din partea mea, Bulgaria poate să intre-n zona Euro atunci când a intra tata-n Pamela Anderson.
@Marius, ai să rîzi dar, da, visul bulgarului care muncește pe bune este să scape de corupție; și o știu direct de la ei, pălmaș, middle class sau antreprenor, pentru că merg acolo 2-3 zile la fiecare 2 săptămîni; am să-ți dau un singur exemplu: unul dintre asociații din firma care face distribuție pentru noi acolo; 30 de ani, lucrat 1-2 ani prin USA, tatăl fost director la nu-ș ce fabrică mare, ceva cu armament (acum lucrează singur, vinde pompe de căldură pt. sectorul rezidențial), o mătușă fost ministru al sănătății imediat după loviluția lor (ușuită după 1 mandat pe motive de nepomeni la colegii de partid); au afacerea 100% la alb, n-au contracte cu statul
@Costicamusulmanul logica ta ma bate rau de tot. Tu compari mere cu pere in opinia mea. Daca eu si cu tine, si probabil altii ca noi ne dorim mai putina coruptie in Ro, mai putina birocratie si tot asa, asta nu inseamna ca si domnii de la „butoane” doresc acelasi lucru. Acum ca sa ne intelegem mai bine, ala de zici tu vrea sa scape de coruptie pare o persoana normala, dar conducerea Bulgariei ar vrea sau nu prea. Bulgaria adera la EURO pentru ca autostrazile sunt facute de germani si sunt oarecum obligati prin contractele semnate cand au facut intelegerea cu aia. Noi nu aderam fiindca Traian Basescu a refuzat sa vina germanii sa ne faca autostrazi pe banii lor iar noi sa le dam inapoi si sa si semnam niste chestii, inclusiv asta cu adoptarea EURO in RO. E ceva clip pe youtube unde ne spunea chestia asta acum cativa ani Traian Basescu.
@JT, pe lângă olandeza clasică mai sunt semi olandezele ppr și toate sunt pe diametre diferite, 20mm, 25mm, 32mm 🙂
Am zis io că @Shoric e expert în olandeze. 🤪
@JT, tehnic vorbind, alea se numesc racord olandez dar suna ca dracu un ”olandez de un țol” așa că toți meseriașii au decis că este mai mișto să lucreze cu olandeze:))
1. Imi pare rau ca a existat un astfel de cadru didactic, menit sa iubeasca copiii, nu sa ii bata.
2. Felicitari pentru articol! Perfect spus si atat de real…dar tocmai parintii astia se vor plange in continuare si nu numai. Fac reclamatii la director si vor 10 pentru copilul lor, copil care vizibil e de mult mai putin. Multe de spus…si urate. Banu’ vorbeste.
1. Bătaia a fost, istoric vorbind, unul dintre instrumentele de educare des folosite de români. Dacă nu te bătea învățătoarea, te băteau ai tăi. Sau te pedepseau. Sau ceva. Până scoteau om din tine. Chiar dimineață am văzut la știri cum vestitul Celibidache a fost „renegat” de familie pentru că a vrut să facă muzică. Un ratat, da. Poate că nu știa împărțirea cu rest, îți dai seama?
4. Facem MEREU planuri de dezvoltare. Nu aplicăm niciunul, nu ne interesează durabilitatea, pentru că noi nu vindem țara, da?
Să știi că și eu am um mare respect pentru cei care și=-au ales profesii din astea legate de artă într-o vreme în care, dacă te duceai la ai tăi să le spui „vreau să mă fac cântăreț, sau actor, sau pictor, sau mai știu io ce”, în cel mai bun caz primeau un dupac după cap și recomandarea să lase prostiile și să aleagă o meserie serioasă.
Ai uitat varianta in care te batea invatatoarea si mergeai acasa suparat si ai tai te bateau si ei cand aflau.
Comentariu beton!28
Tot puține și pe jumătate deja le citisem. Lasă, @Vasilescule, poate săptămâna viitoare. 🤭
1. Pățit, inclusiv mutatul la altă școală, cu mențiunea că eu mi-am făcut repede prieteni în noul colectiv. Bătaie? Da, desigur. La un moment dat, chiar mă întrebam dacă există persoană din generația noastră care să nu fi fost abuzată în vreun fel.
Mă bucur sincer că am scăpat de „binefacerile” sistemului românesc de învățământ. Am scăpat de dus flori, explicat de ce nu dau bani pentru cadoul doamnei, ședințele cu părinții, de fondul clasei, al școlii sau alte mizerii de genul. Am scăpat și de festivități, și de discursuri inutile. 🙂
Nu știu dacă suntem din aceeași generație, eu am început școala în 1977. N-am avut învățători sau profesori care să bată în vreun fel sau altul. Așa, le mai scăpa una când făcea cineva o boacănă mai groasă. Am făcut însă înainte un an la o școală specială în Focșani unde un ‘învățător’ care visa sa facă copii (mai mult sau mai puțin surzi) să vorbească corect cu niște sârme băgate în gură (chipurile să țină limba în poziție corespunzătoare) a luat un copil la bătaie ca la Gestapo când acesta i-a demonstrat că teoria lui nu e demonstrabilă.
Nu am luat bataie nuci acasa, nici la scoala..coronita pana in clasa a 8-a, cu profesori care ma respectau..
La liceu am imbulinat-o, m-am descurcat onorabil, dar eram singura, dezorientata si sarcasmele si mistourile profesorilor nu prea erau de natura sa stimuleze o fire ca a mea…
Dar ce am citit la Mara… nu pot sa cred…oare de aia erau asa bully elevii
„de la oras” cu care ma mai intalneam in rarele tabere in care am fost?!
Doamne, si ce ma intimidau…
Si totusi am luat admiterea a 19-a din vreo 350-400 de elevi, majoritatea din oras, cu meditatii la greu, eu doar cu ce eram la clasa, scoala de tara,nici un minut de pregatire suplimentara!
De flori sa duc, din parti..dar de coronita se facea mama luntre si punte si facea rost, era una din putinele bucurii ale lor …
Ca mama am fost destul de conformista socialmente, dupa parerea mea,dar am incercat sa fiu sincera cu copilul, in nici un caz nu n-am erijat in dumnezeu..
Una din avantajele faptului ca sunt in floarea varstei e ca nu ma mai doare capul de scoala. Punct.
Nițel cam ofilită floarea aia. 🤭
O avantaja?!
Ia, au inceput sa bubuie invidia din unii… sau unele, mai exact.
Primul articol m-a terminat…
La 13 ani, am vrut să mă sinucid. Cauza? Una singură. Profesoara de matematică. Nu era un teribilism, nu era un răsfăț, nu era o încercare de-a atrage atenția. Nu am spus nimănui, dar am încercat de două ori.
1) Eram în perioada Jules Verne și citisem într-una din cărțile lui că, fără apă, un organism poate rezista numai câteva zile. Așa că mi-am propus să nu mai beau nimic. Am rezistat aproape o zi și, la cât de chinuitor a fost, mi-am dat seama că n-o să reușesc așa, drept pentru care,
2) Am dat drumul la gaze. A venit tata mai devreme de la serviciu, ”tu nu simți că miroase a gaze??”. Ca adult, cred că mi s-ar fi părut curios că toate cele 4 ochiuri erau pornite, dar mno…
Nu știu dacă vă puteți imagina ce înseamnă pentru un copil să stea să cugete, cu seriozitate, la cea mai nedureroasă, dar eficientă metodă de-a o încheia cu viața.
Comentariu beton!24
Nu știu cât ajută, dar eu îmbrățișez copilul cela, cu toată bunătatea oferită mie de învățătoarea mea. Și ceva pe deasupra. :ăladeîmbrățișează:
Îmi pare rău de întâmplările relatate în primul articol. Și eu stăteam cu mâna întinsă să primesc câte-o riglă peste ea. O întâmplare mi-a rămas în minte, învățătoarea credea că eu copiez la un test sau nu îmi făcusem tema corect, nici nu mai știu. Am primit rigle peste palme înainte să verifice dacă avea dreptate. A realizat că nu avea, dar nu și-a cerut scuze. Plăcerea violenței, presupun. Eu mică, timidă, ce să fac. Mi se părea normal să tac, aveam parte și acasă de violențe, certuri, pedepse, vedeam bătaia ca ceva normal.
Aici părinții sunt de vină, că nu iau atitudine. Nu am să înțeleg niciodată cum un părinte nu îi poate lua apărarea copilului. Ia-i apărarea în public, e copilul tău, tu trebuie să ții cu el indiferent de împrejurări. Și rezolvi acasa, dacă este cazul.
La articolul 3, mă întreb de ce învățătoarele nu zic din start părinților să nu aducă flori, sau nu le refuză. Așa se vor dezvăța părinții de aceste obiceiuri. Sau dacă tot vor sa aducă flori, să vorbească toți și să pună bani. Un buchet de la toată clasa. Și eu m-aș simti prost ca toți să vină cu flori și eu, nu.
Nu zic din start sa nu aduca flori din acelasi motiv din care au protestat cu online-ul anul trecut DOAR după ce a trecut vacanta de vara in care au stat acasa bine merci si i-a durut la basca ca n-au sau ca nu sunt pregatiti pt predarea online. Cum au trecut alea 3 luni de conțed neoficial, cum i-a apucat furia ca nu s-au facut cursuri, ca n-au ce le trebuie.
Vivat profesores!
Marius, pe mine nu m-a durut la basca. Dar,na, suntem toti bagati in acelasi cazan, right?
Nu, era vorba de cei care nu zic parintilor sa nu aduca flori sau cadouri de 8 martie sau alte ocazii, deci nu, nu v-am bagat pe toti in aceeasi oala.Ar fi si culmea sa sustin ca toti cei din invatamant sunt acolo pentru cele trei mari motive: iunie, iulie , august. Doar ca mi-am luat-o la palma cu batul, am fost tras de perciuni si acum ma razbun! Fara sa glumesc , mi se pareau dascalii de atunci mult mai implicati decat cei de azi. Poate e o impresie gresita a mea. Poate.
Nu a fost chiar libera iunie anul trecut. Iar dupa un an crunt…eu as vrea sa vina in invatamant toti cei care sustin ca e vacanta multa si mare lucru nu se face.va rog, veniti, pe salariul meu si pe munca mea.
Intr-un oras mare, in chirie sau rate, esti muritor de foame. Si totusi am ramas.
Aaa, si nu iau spaga ,nici cadouri.
Inca ceva, nu pot lua apartamentul meu, ca am salariul prea mic. Dar chirie platesc jumate din salariu.
* si totusi am ramas in invatamant, am vrut sa zic. Si mutata intr-un oras mare.
@Sonia, ce-mi plac oamenii care se plâng că dau jumate din venituri pe chirie în oraș mare și că e scumpă viața acolo, dar e mișto, nu ?
Shoric, nu m-am plans, asta ai inteles tu. Ideea e ca unii suntem facuti pentru asta si ramanem in ciuda a tot. Iar faptul ca am plecat dintr-un oras mic intr-unul mare a fost din motive personale. Nu m-am plans niciodata. In viata se lupta, nu se plange.
1. Horror! N-am trăit așa ceva. Sau nu-mi amintesc și asta înseamnă că ori n-au existat astfel de practici, ori au existat rar și n-au lăsat urme. Aș strânge-o de gât pe învățătoarea aia.
2. Bun articol, însă fără ecou în practică. Oare câți părinți de școlari din bula asta se încadrează la articolele 2. și 3.? Citesc, dau din cap și-atât.
3. Câteva fraze, dar poza face cât 1000 de cuvinte 🙂
4. Mai e mult până departe.
Comentez doar la 1 deocamdată.
Am început clasa I în 1994. La școala unde ar fi trebuit să fiu arondată s-a desființat clasa respectivă datorită pensionării învățătoarei. Ca atare, ai mei au mers pe recomandări și am ajuns la clasa unei învățătoare tinere și chipurile f apreciate. De încasat rigle la palme am încasat și eu, dar nu asta era cea mai mare problemă, ci toate acțiunile ei absurde. Cum ar fi când nu am putut deschide capacul acuarelelor și în loc să mă ajute m-a amenințat că îmi dă 4 dacă nu reușesc să deschid capacul și să pictez ceva. Noroc cu un coleg care a reușit să-l deschidă cumva cu stiloul. Prin clasa a 4-a ne dădea în fiecare zi exerciții dintr-un caiet special de matematică în ultima oră, iar eu invariabil luam 6-7 indiferent de numărul de greșeli. Ca atare odată am încercat să mă sustrag, dar am fost dată de gol de o colegă chiar când îmi trăgeam paltonul pe mine 🤦♀️. Nu mai spun de refuzul de a îmi da nota 10 fiind singura cu răspuns corect pentru că…nu aveam copertă la caiet! Evident că avea favoriți de care nu se atingea, ai căror părinți cotizau corespunzător. Știu că într-un an de ziua ei (despre care eu nu aveam habar), i-am spus lui taică-meu (care venise la școală să vadă ce fac pentru că îmi fusese rău de dimineață) printre lacrimi că sunt singura care nu i-am luat nimic învățătoarei și o să am probleme. Nici nu mai știu cum a reacționat el. În aceeași perioadă mama era inspectoare de lb germană și i-a spus din prima zi învățătoarei să-mi dea note pe merit. A-ha-ha. Și încă ce note mi-a dat 😂 tot mama i-a făcut rost de carnete de note pe care trebuia chipurile să le primim la serbare din sacul lui Moș Crăciun. Ia ghiciți cine a rămas fără carnet și a așteptat ca proasta lângă sac? Carnetul meu era, firește, „la doamna inspectoare”.
Nu vă mai spun cum se înverzea de invidie când eram selectată să particip la serbări cu mandolina, în defavoarea pupilelor ei („ah vai, ce mare lucru făceai și tu, zdrăngăneai puțin acolo”) sau când am câștigat la concursul de desene pe asfalt (vă imaginați reacția, ce mare lucru am mâzgălit și eu acolo 😂).
Când a plecat în concediu de maternitate a lăsat indicații clare înlocuitoarei cui să nu le strice mediile. Nu s-a întâmplat așa, favoritele au primit ce-au meritat, iar eu am trăit într-o oază de normalitate.
Înainte de a începe clasa a V-a am dat examen și am intrat la clasa de gimnaziu a unui liceu din oraș. Au urmat cei mai frumoși 4 ani din cariera mea școlară (liceul a fost o cruntă dezamăgire).
Comentariu beton!16
Cred că din nou am fost norocoasă. Nu am luat bătaie nici acasă nici la școală desi am avut o învățătoare care credea că face om din tine cu nuiaua. Părinții i au spus clar de la început ca să mă taxeze la nota dar să nu ridice mâna la mine. Am procedat la fel când am avut fata la școală, cred că din prima zi am zis asta, nimeni să nu ridice mâna la copilul meu, pedepsită pentru neștiință cu nota dar atât. Florile aduse în prima zi de școală sunt o tradiție, sincer nu văd nimic rău în asta, le oferi dacă vrei, dacă nu vrei, nu cred că ți cere cineva….ce ar fi acum ca nici bărbații să nu mai ofere flori că ajung la gunoi, acum nu ați vrea să le presam?Copilul este un produs al educației de acasă plus școala, nu degeaba spunem cei 7 ani de acasă. Nu mă pricep la economie așa că habar nu am, dar nu văd de ce ne am grăbi de întrat nepregătiți în zona euro .Să facem noi treabă bună aici și atunci te roagă ei să intri
blogăre, chiar îți faci de cap; la arhi am comentat că flori la educatoare sunt de acord să duc dar în a treia joi din a doua lună; pe mara o citisem (ok, ok, tot la recomandarea ta de pe FB), sorry for her, not my case; deși mutată toată clasa, de la școala de peste stradă la alta nouă (nr. 7, da’ vasluiul îl facerepede la pas și un preșcolar), învățătorul nostru a fost un domn Trandafir; nu fizic, că era cît un dulap, dar în comportament…
georgeismele sunt corecte, ca de obicei dar școala este, ca și politica, o oglindă fidelă a societății; nu ne place ce vedem? să ne mai spălăm, zic; altfel, merci de cuvînt nou, habar n-aveam ce e aia gentrificare;
cînd să comentez despre articolul 4, mi-a sunat telefonul; s-a auzit „ha ha ha ha…
– manole, pe cine ai sunat?”
Cine este manole ?
@Shoric: manole este soțul lui „ha ha ha…”
șoricule, manole e ăl cu roboru’, vericule; sau cel puțin așa semna ante-loviluție..
Eu nu cred că vom realiza cât rău ne-a făcut conducerea gerontocrată a BNR-ului.
1. Hmm, din ce îmi mai aduc aminte în clasele 1-4 am avut noroc de o învățătoare mișto și este unul dintre dascălii de care îmi amintesc cu plăcere. Din păcate ne-am mutat în alt cartier și am schimbat și școala unde am dat de ”profesori” care, din păcate, au fost mai mult zbiri. Ai mei au aflat că este o profesoară de matematică acolo care ”bagă matematica cu pâlnia în capul copiilor” și au încercat să mă bage la clasa care făcea ore cu ea dar spre norocul meu nu au reușit. Băi, nene, profa aia de mate era una, cam la vreo 40+, 130 de kile, domnișoară, și care avea pe catedră o chestie împletită din izolație de fire electrice de care am auzit că te pișai pe tine dacă te pleznea cu cablul ăla la palmă. Aham, atunci mi-am dat seama care era ”pâlnia” aia. Am avut noroc că am avut o profă de matematică care folosea un băț mai micuț sau ne mai trăgea de perciuni dar nu ne bătea ca sălbatica aia.
Apropo, oare de ce din toți profesorii din trecut doar cei de mate erau mai zbiri ?
Săptămâna asta a fost cam ca aia cu : Când fu Tică, nu fu Tache, ă ?
@Shoric: ceva dă genu’.
Erau absurzi unii profesori si inca sunt ca, din cate inteleg, nu s-au schimbat multe. O parte din ei nu aveau si nu au chemare pentru meseria asta extraordinara cu copiii. Sa crezi ca tu, ca profesor, esti acolo ca sa le indesi copiilor materia in capsor, cu mijloace agresive, inseamna ca ti-ai gresit vocatia.
Daca unor profesori le putem multumi ca au contribuit pozitiv la viitorul nostru, altora le putem trage un sut in dos, ca nu au facut decat sa ne descurajeze si sa ne traga in jos!
Ca exemplu, aveam o profa de franceza extraordinar de frumoasa dar si extraordinar de ticaloasa. Era bolnava de invidie pe o colega frumoasa, dulce si cuminte, cu par lung, ca spicul graului, ochi verzi si sani ce inmugureau obraznic pe sub uniforma comunista. Profa asta nu pierdea niciodata ocazia sa-si bata joc de biata fata in fel si chip in fata clasei si a intregii scoli. Am si amintiri cu profesori minunati!
Sunt multe de spus. Exista destule explicatii pentru agresiunea din trecut, ca mijloc de educatie acasa si in scoli dar explicatiile nu sunt de ajuns! Ranile trecutului nu se vindeca cu explicatii!
Cand vad florile alea aruncate in cosul de gunoi, mi se frange inima! Multe vin din partea unor sufletele amarate ce nu au bani de o ciocolata, vin din partea sufletelelor ce locuiesc pe la bunici si vecini, ca parintii lucreaza din greu pe afara! Cat de insenibil si crud sa fii si sa le arunci din prima zi!
Macar de le-ar vinde scoala la piata si cu banii aia sa faca ceva cu copiii!
Corect. Mama mea a fost profesoară și mai primea și ea flori (precizez că nu făcea nicio diferență între cei care aduceau și cei care nu). De obicei un buchet mai deosebit per clasă sau un ghiveci. Având mai multe clase, păstra una-două buchete/ghivece, restul împărțea la bibliotecară, doamnele de la secretariat, cele de la curățenie și bucătărie (liceul avea și internat). Win-win situation 😊
@ametist .. sau sa se dea un singur buchet de flori din partea intregii clase la inceput si la final de scoala! Nu sunt omul care vrea sa desfiinteze o traditie frumoasa (unii profesori chiar merita apreciere) dar care a devenit paguboasa pentru bietii copii si pentru familiile lor. Solutii sunt.
P.S. Sa stii ca am avut un iepuras din ala pitic, cu urechiuse blegute, asa cum ai tu la avatar. O dulceata de animalus, destept foc, afectuos si credincios ca un caine. Si foarte jucaus si amuzant.
Clasa I-a, ceva greșeală de scriere la tablă, urmată de lovituri la palme cu cantul unei rigle de lemn. Învățătoarea era o femeie cu nimic plăcut sau frumos, exceptând un pix roșu, pe care i-l admirasem din primele zile de școală. Când mi l-a dat să-l țin în mână cu ocazia acelei poze clasice cu abecedarul și harta României, ar fi trebuit să fiu bucuroasă. Doar că nu, că era după faza cu loviturile. Aș fi vrut să-l arunc cât colo, nimic din partea ei nu avea vreo valoare. Am stat însă frumos la poză, fără incidente. Mă rog, vorba vine „frumos”. Am găsit anul ăsta fotografia. Fiu-miu trecea pe lângă când o priveam, nu m-a recunoscut, a întrebat cine e și s-a oripilat de ce privire super agresivă aveam și că strângeam pixul ăla în mână de parcă voiam să-l rup sau ceva. În mod dubios, eu m-am amuzat. Scârbă și multă uitare am despre acea învățătoare. Dar pixul chiar era frumos.
1. In „Taipan” de James Clavell, era o faza in care un chinez isi aducea aminte cum il bateau invatatorii si le era recunoscator, pentru ca altfel nu ar fi invatat si nu ar fi ajuns asa de bine cum era in acel moment.
Din pacate sunt multi parinti care accepta acest mod de predare pentru ca nu inteleg cu adevarat ca poate exista alt mod mai bun.
2. Problema este ca exista riscul sa faci „scandal” din care sa nu rezulte nimic; doar ca apoi copilul tau este in aceeasi clasa cu acelas profesor. Parca nu iti vine sa faci pe viteazul daca nu ai un plan realistic de rezerva si copilul tau plateste oalele sparte de tine.
3. La 30 de elevi, cu 5-10 lei de copil se poate lua un aranjament floral sa stea mata in coada. Intr-un an am stabilit sa luam un cos de flori din partea clasei; bineinteles ca au fost parinti care au trimis copiii si cu un buchet de flori. This is why you cannot have nice things.
4. Eu imi doresc din tot sufletul sa fim cat mai integrati in UE. Daca nu ar fi fost regulile impuse de UE am fi avut mari sanse sa ajungem Belarus 2.