Am tot promis c-o să povestesc cum am scăpat de Selly din viața mea. Pentru că, evident, pe vremea când mergeau la școală, și-și auzeau colegii vorbind despre Selly în sus, Selly în jos, fetele mele erau mari fane. Uite că nu mai sunt, și-o sa vă zic cum s-a întâmplat minunea.

Eram pe sfârșitul lui aprilie, anul trecut, în perioada primului lockdown de la noi și din toată Europa, când au început să apară videouri cu oameni cântând pe la balcoane sau făcând tot felul de alte giumbușlucuri filmate pe la ei pe-acasă. Știți despre ce vorbesc, că gemeau rețelele de socializare de videouri de genul.

Deja se înserase bine de tot, fetele făceau puzzle cu regina fashionului, iar eu mi-am pus pe tv videoul cu tipul ăla care îl imita pe Feddie Mercury. M-am uitat de vreo trei ori la clip, pentru că omul chiar era bun și reușea să nu fie penibil. Ceea ce e mare lucru când vrei să-l imiți pe Freddie.

Mini-fashionistele au sesizat că mă uit a treia oară la același video și-au devenit atente. După care au început să pună întrebări și nu s-au mai oprit până nu le-am explicat cine a fost Freddie Mercury și ce e cu trupa Queen. Rezultatul? Imediat au cerut să mai vadă clipuri, moment în care am avut geniala idee să-l pun pe ăsta de mai jos (apropo, dacă nu l-ați văzut, trebuie să vă rezervați 20 de minute pentru el).

L-am pus nu numai pentru că este incredibil ce-a putut să facă Malek în film, ci și pentru că voiam să împușc doi iepuri dintr-o lovitură: să asculte muzica lui Freddie, dar să înțeleagă și de ce e atât de greu de imitat. Incredibil, dar am reușit. Le-a plăcut atât de mult clipul cu Rami Malek în paralel cu Freddie, c-au cerut să vadă mai mult, și mai mult, și mai mult. Iar eu le puneam Queen, piesă după piesă, și nu-mi venea să cred că le place și că mai vor (să nu uităm că la vremea aia fetele aveau 9 ani și-un pic).

Ei bine, din acea seară fetele au devenit fani declarați Queen și Freddie Mercury. Nu cred că există moment în care să aibă voie să stea pe telefoane (e cu porția treaba asta la noi în casă) și să nu-și pună Queen. Și este o senzație atât de mișto să auzi de la ele din cameră „Love of my life” în loc de „Sos în cantități industriale” cum nu vă pot descrie.

Cam așa s-au întâmplat lucrurile.

P.S. Între timp, în anul ăsta de zile, li s-au mai diversificat un pic gusturile, în sensul c-au descoperit și ABBA. Pare că suntem pe drumul ăl bun.