Știu că trăim vremuri dificile în care subiectele frivole cad în derizoriu, dar o să-mi asum acest risc pentru că am și io o întrebare care nu-mi dă pace de vreo câteva zile. Bine, de fapt sunt două întrebări, dar au o legătură directă și indisolubilă una cu cealaltă.

Băbăieți, voi mai mergeți cu flori acasă? Așa pur și simplu, fără să vă simțiți vinovați c-ați stat până dimineața la bere sau că i-ați pus mâna pe fund lu’ Aida de la financiar, să cumpărați niște flori și să mergeți cu ele la distinsa făptură care vă ține pe mâncare caldă și pe sex regulat. Se mai întâmplă? Și dacă da, cam cât de des? Dacă nu, de ce nu? S-a demodat obiceiul? Nu vă simțiți suficient de romantici? Le considerați o cheltuielială inutilă? Nfine, ați înțeles voi, de ce fără flori?

Fetelor, mai vin cavalerii lângă care ați decis că merită să vă trăiți viețile glamouroase cu flori la voi? Și nu, nu vorbim despre tripleta groazei, nici despre zile de naștere, zile de nume, botezuri, nunți, și alte manțocării semi-festive. Zic așa, într-o zi absolut normală fără vreo conotație anume, se întâmplă să se deschidă ușa și în prag să fie EL cu un buchet de flori? Și dacă da, cam cât de des? Și dacă nu, de ce? Le-ați spus voi să nu mai facă asta? Ați făcut scandal ultima oară când v-a adus?

Iar acum întrebarea doi: dacă totuși se mai întâmplă să dați sau să primiți, preferați clasicele buchete (cu celofan, cu ferigă, și cu „lasă, mamă, că ți-l face baba frumos ca să-i placă la franțuzoaiacă”) sau flori în glastră/ghiveci cu pământ care e clar că vor ține mai mult de câteva zile?

Să știți că vă simt privirile ironico-malițioase de aici, din spatele ecranului, dar io zic să lăsați ironia și să răspundeți la ce v-am întrebat. Ia uite la ei, în loc să zică merci că le mai aduc aminte ce e bine și frumos în viață, lor le arde de ironie.