Văd că tot subțire stăm la capitolul articole. Cred că nu s-a întors lumea din vacanțe încă.
- Copiii chinuiți de părinți ultracompetitivi și de „doamne” ambițioase;
- Tu de ce melodie stupidă nu poți scăpa? (V-aș putea răspunde și eu la întrebarea asta, dar se face foc și pară radarul uman. Care radar uman a lălăit toată vacanța o melodie venită de undeva din analele muzicii ușoare românești și care mi-a rămas adânc săpată pe cortex);
- Discreție și empatie;
- Preliminarii Euro 2020, faza pe canapea. România – Spania 1- 2: Tătăl nostru;
- Urgența ta nu este și urgența mea;
Pai da, copiii sunt dusi la enspe mii de activitati pentru ca inainte vreme, dupa scoala si facut de teme, ieseau cu alti copii in spatele blocului la joaca. Insa cum asta nu se mai practica, pentru ca na, e bine sa tii copilul in siguranta cat mai aproape de tine pana cand face macar 30 de ani, hai sa inlocuim asta cu cinspe feluri de activitati. Care nu inseamna relaxare in nici un caz, un lucru de care au si ei nevoie, totusi, ci inca minim doua ore de concentrare…. Si aici vorbesc despre cei care chiar mai si invata la ore, nu de aia pe care daca ii intrebi cine a fost Stefan cel Mare, iti raspund ca vreun mare barosan…
Ce să spun, mă bucur că nu mai sunt elev.
Mulțam de selecție.
1. Fiecare părinte să facă ce vrea, cum simte și cum crede el că e mai bine pentru copilul lui. Eu în afară de sport nu am făcut nimic altceva. Nici măcar meditații. Și acum mă gândesc că eu, și probabil fiecare dintre noi, suntem rodul educației părinților și educatorilor noștri.
P.S. Realizați ce părinți și educatori mișto am avut, da?😜)
2. Oameni buni, am o nebunie cu: „saniuța fuge” și cu „în pădurea cu alune”.
3. …și au ajuns pe un stadion unde empatia a murit în cefe (de porc-porc) late..
4. De mult n-am mai savurat cu atâta plăcere un text atât de lung. Misto!
5. Eu sigur-sigur am câțiva colegi care-l citesc pe Bogdan. Bagi picioarele dacă îi scoți din ritmul lor că ai tu o „arsură”.
Apropo de melodii stupide de care nu poți scăpa, pății în vremea studenției.
Ne tot chinuiam să ne potrivim cumva cu timpul și să ne strângem vechea gașcă acasă, la un chef, iar la mine era un pic mai complicat, că munceam și-n weekenduri. Unul dintre prieteni, diliu tare, a găsit metoda perfectă de a mă pisa la cap, mă suna pe fix (la vremea respectivă mobilele erau niște cărămizi pe care puțini și le permiteau), în fiecare noapte, și-mi cânta Mirabela Dauer. Sub amenințarea unul „concert live” la serviciu, reușesc până la urmă să fac schimb de tură cu un coleg, mă sui în tren și purced către casă. Cine credeți ca m-a însoțit tot drumul? Mirabela, desigur, și nu reușeam să scap de ea sub nicio formă, fi-i-ar fotoliul din odaie să-i fie.
Petrecere, muzică, voie bună, iar eu tot nu reușeam să scap. Nu mai rezist, deschid geamul și m-apuc să răcnesc cât mă țin plămânii, măcar să dau și altora boala.
La întoarcerea altor mei de la țară (cheful a fost la mine) îmi zice maică-mea că e ok muzica românească, dar i-au zis vecinii c-ar fi drăguț să dau sonorul mai încet data viitoare. Era evident, la ce voce de borcan ciobit am, că mă pârâse baba surdă de la parter.
Amu’ vă rog să mă scuzați, tre’ să-l sun p-ăsta și să-i cânt, îmi rămăsese dator c-o vizită.
Te-aștept să vii, să te întooorci la miiineeeeee…
Vine baiatuuuuuuu’………
Muhahahah
Aoleu! Nu tu, măi, Matusalem. Ești prea misterios și… nu mai știu care era cealaltă aiureală pe care ai debitat-o. 😂😂😂
„de ziua ta, mămicoo,
În dar ți-am adus inimaaaaa…
Și crede-mă, mămicoo,
Un dar mai frumos nu se putea…”
Scăpați acum de asta, dacă puteți! 😁
1. Am un amic care are 3 copii, 1 fata și doi băieți. Din ce am apucat eu să văd fata, fiind cea mai mare, este feblețea lui. Bă nene de fiecare data când ne vedem, din ce în ce mai rar slavă Domnului, vorbește de fată, că a luat locul 1 la nu știu câte discipline extracurriculare scolii. Omul e mândru de copil, înțeleg asta, dar când mi-am dat cu părerea că poate e prea mult mi-a spus bă tu nu ai copii așa că nu ști ce vorbești și nu ști ce o să îi trebuiască mai încolo. Noi crescând împreună i-am răspuns doar că… suntem copiii ăia despre care se spune că ar fi ultimii din generația cu cheia la gât și am avut o copilărie fericită, dar pe fata nu o să o văd așa. Nu știu dacă a înțeles aluzia, sau doar s-a făcut că plouă crezând că știe el mai bine, dar oricum fetița aceea cred eu că nu se va bucura niciodată de viață dacă nu va înceta să fie competitivă.
2. https://youtu.be/_G9VEvEx1Bc
3. Părerile sunt împărțite legate de acest subiect. Ba că nu s-a știut, ba că s-a știut. Oricum când se anunță de la stație că se ține un moment de reculegere, chiar dacă ai apucat să aprinzi o torță ține-o pe loc nu o mai agita și taci în plm. Acum după ce ești prost și ai stricat un moment, dai comunicate UST că spirit ultra, adică un fel de ești prost dar și semnalizezi.
4. Nu am citit articolul, dar voi comenta doar pe titlu. Să văd ce îmi iese! Apoi voi citi articolul să văd dacă am aberat aiurea sau pe marginea subiectului.
Cosmin Contra este un unul dintre cei pe care ea l-a ales drept mire, România mireasa lui fiind cea mai frumoasă și mai pura dintre mirese. De fiecare dată când este o acțiune a naționalei toți ne pregătim ca de nuntă. Ne entuziasmăm și suntem plini de încredere deoarece la cununie sora miresei, România U21, s-a întrecut pe sine și ne-a scos pe stradă la recenta ei acțiune cum o făcea mireasa în anii generației de aur.
Și vine ora meciului. Suntem temători, normal jucăm cu Spania o echipă care poate să îți dea 5 boabe fluierând și avem un Tătărușanu magistral. Spania marchează două goluri și odată ce schimbările sunt făcute și dăm și noi un gol parcă parcă se lasă impresia că se putea mai mult. Vine ratarea de pe final și Spania este în corzi grogy dar încă pe picioare. Se termină meciul și eu sunt bucuros. Avem în spate niște copii care pot oricând face pasul. Însă la fel ca la o nuntă nu toți sunt mulțumiți. Că trebuia să joace ăla că așa și pe dincolo. Indiferent de alegerile făcute de Contra, în cazul unui eșec se găsea unul să comenteze
– dacă jucau cu tinerii și luau bătaie că i-a aruncat prea devreme în luptă
– dacă jucau mai ofensiv și luam multe – în fața Spaniei ne-am găsit să facem asta
– dacă Keseru intra după bancă și dadea gol – tocmai pe Keseru ne-am găsit să îl ținem pe bancă nu ai văzut căte goluri dă la bulgari?
Așa că mie unul nu îmi rămâne decât să spun Hai România!
5. Am citit acest articol când l-a postat și am început să îl aplic… și ghici ce… sunt cel mai mare bulangiu în viață că nu sar imediat de pe scaun când tovarășul meu are o urgență ce nu poate aștepta. Auzi el nu își termină treaba că eu nu îl ajut cu o chestie pe care eu o știu și el nu.
@Misule ms pentru selecția de azi.
@all o duminică extraordinară să aveți!
2. Vara asta spre final: în casă – cântată de fiică-mea -, în maşină – la radio sau pe cd – , a răsunat (şi mai răsuna) în cap şi în eter:
„Hai, întoarce-te în timp să ne priveşti
Cum dansam pe străzile din Bucureşti
Pe vremea când încă trăiam poveşti
Hai să-ţi cânt să-ţi aminteşti
Hai să-ţi cânt să-ţi aminteşti…”
Şi, fiind cu „Hai să-ţi cânt să-ţi aminteşti”, mă întreb ce şanse am să uit.
P.S. E chiar drăguţă melodia, nu? 😀
Eu fredonez aceasta piesa :)) desi nu am dansat niciodata pe strazi :))
Să-ti zic ca o urmaresc pe Mira pe Instagram? Si că am fost la concertul din Costinesti si a rupt norma la tineret? Am stat în fata scenei of course:))
E foarte tare fata ca persoana, probabil asa as vrea si eu sa fiu acum daca as avea ani ei!
1. Oameni frustrați.
2. N-am pe moment.
3. –
4. –
5. Ce bine că n-am prieteni de genul respectiv.
Mulțam de selecție, don Mișu.
Adicatelea tu nu o mai fredonezi prin vacanta? Multumesc pt selectie!
„Au, au sunt lupul feroce
Si-mi place, imi place
Sa ma distrez cantand!”
Yep, am.copil mic
1. Și în mediul in care trăiesc eu, întrebarea ”ce activități mai fac copiii?”, este mai frecventă decât mi-aș dori. Adevărul e că atunci când erau mai mici și aveau timp îi duceam pe la diverse, in ideea de a vedea și experimenta despre ce e vorba în domenii cu care eu nu aveam tangență – gen instrument muzical sau sport de echipă. Acum activitățile extrașcolare s-au diminuat drastic și, exceptând engleza și greaca (care-s obligatorii momentan ), au liber să se ceară singuri la ce-i interesează. Condiția fiind să nu se supraaglomereze și să nu lege școala de gard.
2. Despacito și Encha me la culpa. Nu că nu pot scăpa de ele, dar când le aud, mă pun pe bâțâială.
5. Urăsc să ajung in situații de urgență, mai ales când sunt generate de mine, așa că am devenit mare fan al existenței și respectării procedurilor și termenelor limită stabilite de comun acord. Mai greu e când trebuie să colaborăm oameni care avem înțelegere diferită a unora dintre termeni, inclusiv „respect”.
Mulțumim frumos!
Cea mai deconectata de la autocunoaștere și cea mai însingurata generație!? Anxioasă și cu gastrită pentru că părinții exagerează cu activități extra… Măi să fie!?
Generația mea începea școala cu practică agricolă. Activități extra erau și pe timpuri, cercuri pionieresti de tot felul. Cam erai obligat să te înscrii! Eu aveam și frați mai mici de supravegheat și îngrijit. Cât eram eu conectată la autocunoaștere deci?
Problema generației de copii de azi e că stau prea mult pe net! De pe la tlei ani părinții le pun telefonul inteligent în mâini. Cum să nu se insingureze?
Plus că- i răsfață prea mult! Le dau prea multe și nu le cer nimic…
Refrenul meu este Drumurile noastre poate… iar toamna cânt și- n somn romanțe. Ciobănaș cu 300 de oi și altele…
Urmează să citesc și celelalte articole.
La mulți ani buni și frumoși Maria, Marian etc!
2. Din când în gând pățăsc .Acum imi ruleaza în căpățâna:
Sunt aici, la mine sub tricou,
Răsună-n mintea mea zi de zi ca un ecou…
Să sufăr eu pentru voi?… O zic din nou…
Bag p***-n lume şi v-o fac cadou!
Asta e…
1. Pe fata asta au angajat-o sa umple site-ul cu rezumate de la emisiunile TV ale lui Negrutiu sau dupa cele unde participa CTP-ul?
4. Unul din motivele pentru care ma bucur ca nu ma mai uit la fotbal e si faptul ca nu mai sunt tentat sa citesc aceste capodopere de umor insipid. Pacat ca mesterul nu se pastreaza pentru fotbal si masini. Asa am ajuns sa ii citesc si eu vreo doua articole despre tenis.
apropos de ultimul punct. am lucrat mult timp pe suport juridic pt unitățile teritoriale într-o bancă. pentru 2-3 tipuri de lucrări eram singura care răspundeam pt toată țara (toate cele x zeci/sute de unități). acum mulți ani erau câteva unități ale căror lucrări erau toate, dar toate, urgente (clientul vrea, clientul face, clientul drege), toate mail-urile conțineau ”urgent” în descriere. erau același tip de solicitări ca și restul. până mi-am ieșit un pic din papuci și am pus mâna pe telefon și am sunat directorii: sunt un singur om pt toată țara, nu doar clienții voștri sunt importanți, toți clienții, de la toate unitățile sunt importanți, așa cum restul știu să accepte procedura care spune să iau lucrările în ordinea în care au venit, învățați ce-i aia urgență că altfel, când realmente veți avea o urgență va fi ca-n ”Petrică și lupul”.
cred că le-am zis chiar ceva de genul ”dacă mai văd mai mult de un mail ”urgent” pe săptămână de la voi sau lucrarea e la fel cu alte oricare alte 5 lucrări de la alții, nici măcar nu vă mai iau în ordine cronologică, vă iau ultimii”. s-au calmat oamenii. 🙂
asta nu înseamnă că nu rezolvam urgent chestii care erau urgente (client care pleca în stăinătate sau mai știu eu ce). sau dacă erau prea multe urgente și mai aveam și eu propriile urgențe întrebam ”dacă răspund până la ora x e bine?” și era bine.
ba chiar, dacă erau colegi ok, știau să trieze urgențele și nu erau insistenți și intruzivi, mă ajutau când aveam nevoie de ajutor, dacă sunau și ei o dată pe an cu o chestie ”nu e chiar urgent să crape, dar e un client important, ajută-mă și pe mine mai repede” ajutam, că e o plăcere să lucrezi cu oameni care te respectă.
Despre art. de pe republica.ro, doar cateva impresii; e la nivelul inept al saitului, Raluca Ion fiind cu totul in afara jurnalismului de nivel cat de cat! O cavalcada de sentinte tembele neacoperita de studii sociologice sau o minima cercetare stiintifica! Cica: la 6-7 ani copiii sufera de gastrita cauzata de stres! Aici chiar m-am căcat pe mine de râs, adica nu de la junk food comandata prin aplicatie, ca mămica nu gateste o ciorba traditionala , sau o fasole cu ciolan, ca mămica e la salonul de beauty si taticul in „conference” cu asistent-managerita, nu, bai, romanilor, copiii bogatanilor au gastrita indusa de tanti Veo!
Ca ie mare stres la grădi ci și la școoala cand te cobori din Audi Q7, te ia asa, de la lingurica, bai, prin comunele unde scolarii merg pe jos 5km pana la scooala, n-am auzit pe nimeni cu anxietate, entero-colite, gastrite, si alte bășini de felul asta!
Ma intreb in mintea mea: cam ce m-ar putea face sa apreciez o asa mizerie? Poate ruptura crunta de realitatea…reala?
ps. primul raspuns la mizerie, cel al Teodorei e super tare, poate ca nu ne-am tampit cu totii prin Romania! Da, stiu, in Olanda ne vad pe noi, pe romani, cu zvastici pe manecile de la ….slip!!!
Poate nu ai auzit , deoarece nimeni nu are timp sa ii controleze si pe cei din acele comune de anxietate, enterocolite etc. Si daca mamica nu are timp sa faca ciorbica ce il opreste pe tatic sa faca?
Dar tu stii sigur ca la acei copii care au gastrita, problema este ca toate mamicile comanda mancarea prin aplicatie cat sunt la coafor si tatici aranjeaza fusta asistent-manageritei?
Se pare ca te invarti in niste cercuri dubiosele.