Gata, s-a găsit explicaţia ştiinţifică (sau macar spirituală) pentru care vestita “mă îngraş și dacă beau apă sau dacă mănânc două funze de salată” nu mai e doar o vorbă-n vânt. Nici eu nu mă aşteptam, dar se pare că așa stau lucrurile. Ia fiți atenți aici:

Cresterea in greutate este un simptom al evolutiei spirituale

Probabil ai observat ca, de la un timp incepi sa iei in greutate desi nu mananci alimente cu multe calorii, continui sa faci exercitii, practice la nivel fizic nimic nu s-a schimbat? Cu toate astea, tu incepi sa iei in greutate. Si, bineinteles, ca incepi sa te duci la doctori, sa incerci tot felul de retete dupa ureche, etc, ca in final sa realizezi ca de fapt problema nu este la nivel fizic si ca, indiferent ce ai face, nu o poti rezolva astfel?

Bla, bla, bla.

Continuarea, o explicaţie mistico-delirantă conform căreia datorită (sau “din cauza”?) evoluţiei spirituale te îngraşi fără să faci absolut nimic în neregulă cu alimentaţia, o găsiţi aici.

Știţi bancul cu cei doi nemţi care se uitau la un Duster? După vreo câteva minute de contemplare, unul dintre ei zice cu năduf: “bă, ai dracu’ români, sunt în stare să facă orice numai ca să nu-şi repare drumurile”.

Tot aşa şi cu evoluția sprituală care duce la obezitate. Ăștia sunt în stare să găsească orice explicaţie pentru îngrăşat, mai puţin aia de bun simţ pe care o ştie toată lumea: trebuie să bagi în tine mai puțin decât consumi. Atât de simplu, restul e vrăjeală.

În ritmul ăsta pe viitor mă aştept la concluzii din ce în ce mai elucubrante şi complicate pentru care graşii sunt graşi. Vor apărea adevărate teorii evoluţioniste care vor demonstra, fără drept de apel, că toţi supraponderalii sunt descendenţi direcţi ai unor maimuţe obeze, prin urmare nu au absolut nicio vină.

Mare minune dacă până la urmă nu vor descoperi şi celebra “verigă lipsă” sub forma unei făpturi, jumatate maimuţă – jumatate humanoid, îngropată sub resturile unui soi de restaurant antic. Arheologii se vor întreba multă vreme de ce scheletul părea c-ar fi stat cu fundul pe două scaune şi de ce avea scrijelit pe tăbliţa din piatră pe care o ţinea in mână: “băiete, 24 de mici, cu pâine și muștar, cartofi prăjiți, patru cefe de porc şi-o cola zero, te rog”.

Mare lucru dacă nu vor băga și religia în treaba cu obezitatea. Parcă văd că se vor descoperi nişte pasaje nou-nouţe, în biblie, din care va reieşi clar că, pe lângă Adam şi Eva, Dumnezeu a mai creat un cuplu. Pe “el” l-a făcut tot din lut, doar că a folosit o basculantă întreagă. Iar pe “ea” a zămislit-o tot dintr-o coastă. De mamut, la cuptor, cu un munte de cartofi prăjiţi lângă, salată de murături şi pâine.

Ştiu, ştiu, sunt un involuat şi-un nesimţit. Dar macar nu bat câmpii dezvoltării spirituale.

P.S. Dacă nu s-o descoperi în câtiva ani că Iisus era obez, să nu-mi spuneţi mie pe nume.