Articole, texte, bloguri… Știți ce-aveți de făcut. Poate remarcați și că v-am pus mai multe decât de obicei, da?
- Artistul cunoscut sub numele de Prince.
- Bătrânul de la metrou.
- Florin Călinescu.
- N-am crezut că o să dau link veodată către un editorial din „Libertatea”. Ei bine, niciodată să nu zici „niciodată”.
- La „păcănele” pe Otopeni;
- Coae, facem și noi targetul luna asta?
- Republica interlopă România.
- Dacă nu văd Campionatul European o s-o iau razna cu căpuțul!
- Hai să ne băgăm numărul ăsta în memoria telefonului;
- Mitul olimpicilor la matematică, români.
- Domnul Profesor.
- Aș vrea să citească și labagiul ăla de la „The Real Man” asta.
- O lume virtuală plină de cretini.
- Cuvinte goale.
Buna selectia ! Frumos !
@Florin, :*
@Florin Ionita, sa te bucuri azi, de ziua numelui.
Mulțumesc !
Calinescu mi-e drag de cand facea „Duminicile celor singuri” la Pro FM, in anii ’90. Iar „Chestiunea zilei” nu a fost inca egalata la noi.
@Nicole, chiar sunt curios dacă o va face din nou.
Foarte buna selectia! Multumesc @Mihai.
Nu stiam de treaba cu Prince si internetul, nici de treaba cu politia locala sau cu olimpicii la Matematica. Despre Fane Spoitoru nu am vrut sa citesc nimic, i s-a dat prea multa atentie, inclusiv dupa moarte.
Nasoala treaba cu Campionatul European si Jocurile Olimpice. Eu sunt pe RDS si deja sufar din cauza meciurilor din Champions League pe care nu le mai pot vedea. Da, stiu, exista net-ul dar nu e prea comod. Sper totusi ca TVR sa se desfiinteze la un moment dat.
Mult mai nasoala treaba cu taxi-urile de la Otopeni, mai ales ca urmeaza sa zburam destul de des in perioada urmatoare, si nu e deloc usor sa alergi dupa taxi cu 3 trollere, 2 copii mici, o geanta si o sotie. Sistemul de dinainte era destul de comod si modern, cat a fost. Dar…”tot ce e bun tre’ sa dispara din aceasta tara..”, vorba lu’ Parazitii. Cretinii!!
Despre treaba cu Florin Calinescu nu am ce zice. Il admir, dar nu urmaresc emisiunea, iar articolele despre domnul chirurg calator cu metroul le citisem deja. Foarte tare cel al lui Eftimie.
Foarte tare descrierea vietii in cuplu cu copii! Am ras cu lacrimi impreuna cu sotia. Noi suntem acolo.??
@Ionut, ah, noroc cu ploaia asta că ai citit tot. :)))
Hop și eu cu „frățică, mulțam pt selecție în ziua de serviciu! ” 😀
Pe Călinescu nu pot să-l vizionez/audiez nicicum; nu suport oamenii cu vorba superior-zeflemitoare și cu volum redus( cam așa se exprimă și marele finațist, Isărescu).
Și,fără supărare, nu pot să citesc nimic din ce scrie/debitează cetin, de la faza cu înecatul țãranilor…..
În rest, frățică, mulțam fain 😉
@diabolic, avec plaisir. 🙂
Foarte buna selectia de azi. In mod special mi-au placut punctele 2, 6, 10, 12 – pe asta in votez ca punct principal , si 14.
O duminica placuta!
@Elena, la fel, la fel! 😉
Tu de ce nu faci video live :))))???
@Cati, din Mega Image? :)))
Lorena se se înşeală amarnic cu Prince. E o copilă tipa ( la mentalitate), nu are rost să îi explic ei în articol de aceea am scris aici. Un artist ca Prince încasează milioane din views pe toate piesele, în condiţiile în care ar încasa zeci sau sute de milioane. Repet pt. views ar trebui să se bucure copiii, amatorii care pun un clip pe net nu un profesionist. Păi ce facem nene comparăm un artist care făcea milioanele alea în anii 70 deja cu artişti lansaţi de 5-10 ani? care oricum nu fac muzică de calitate. Eu îl înţeleg pe Prince, nu s-a sabotat deloc, pur şi simplu a vrut să lupte cu pirateria în felul lui, a mai spus că nu cu internetul are el o problemă, ci cu oamenii care nu vor să susţină artiştii. Mulţumesc Mihai pentru articole, o să îmi trebuiască ceva timp să le parcurg pe toate.
@Andrei, cu plăcere, man!
Mersi man, am citit tot pe nerăsuflate, mi-ai făcut ziua!
@Gigi, mă bucur, să știi. Înseamnă că nu muncesc de pomană.
Frumoasă selecție. Cu articolul legat de Leon Dănăilă nu sunt de acord. Eu de exemplu am share-uit poza nu din milă, sau vezi-doamne, e lipsă de respect dacă merge cu metroul, ci chiar ca pe o normalitate, oamenii normali merg și cu mașina și cu bicicleta și cu metroul și cu trenul. Cel puțin așa văd eu lucurile.
@GabiI, tu ai fost de bună credință, spre deosebire de mulți alții.
Mă refeream desigur, la primul articol despre el. Al doilea mi-a făcut plăcere.
Câștigător pentru mine, este articolul despre Florin Călinescu a lui Comănescu și pe locul doi „Saboteur” Prince al Lorenei Lupu.
Ambele au niste analize clare si niște ipoteze foarte bine construite, dar da m-a uimit mai mult revenirea lui Călinescu despre care aveam niste informații ca s-a cam… hm.. zdruncinat. Pe sticlă dovedește că nu!
@Radu, da, nu prea mă uit la RAT, dar am văzut ceva secvențe cu Călinescu și pare ok.
abia ieri am observat că s-a întors butonul de ”post comment”.
mă iertați, dar articolul privind prietenia șef-subaltern e aiurea. totul ține strict de educația celor doi indivizi, de principiile lor și de calitatea lor umană.
nu am fost prietenă cu vreunul dintre șefii mei, nu am avut o relație intimă cu vreunul (bărbat sau femeie :)), dar am fost 4 ani de zile eleva tatălui meu (și eu și fratele meu) și lucrurile erau clare: relația profesor-elev era diferită de relația tată-fiică. nu m-a favorizat niciodată (nici nu a fost mai aspru ca să nu dea naștere la zvonuri), iar mie nu mi-a trecut prin cap să profit. efectiv nu mi-a trecut prin cap, nu că mi-ar fi cerut el ceva anume.
la clasele noastre punea tezele și lucrările de control în zilele în care el începea orele mai târziu decât noi și făcea subiectele după ce plecam noi de acasă (a fost singura măsură de precauție, inutilă, de altfel). dacă ne vedea chinuindu-ne cu subiectele, pe noi sau alți colegi, oferea mici sugestii cu glas tare, din fața clasei pt toți cei care aveau urechi de auzit și creiere de priceput. și o făcea și atunci când unii colegi păreau că au probleme, dar noi scriam de zor, știind să lucrăm subiectele. n-am să uit odată când practic plângeam cu nasul în teză și a trecut pe lângă mine fără să încetinească pasul. cine știe ce-o fi fost în sufletului lui. dar mi s-a părut perfect normal, mi s-ar fi părut aberant să oprească.
a apărut, dar la un text mai lung dispare.
eram fiica lui, dar asta nu l-a împiedicat în clasa a viii-a să-mi dea 6 într-o lucrare și să-mi treacă nota în catalog. cum nu l-a împiedicat nu mai știu în ce clasă să nu mă trimită la olimpiadă pentru că, deși eram printre cei mai buni, nu am trecut testarea pe clasă. și-a pus toată cancelarie în cap pt asta (cuuuuuuum, n-o trimiți pe ady la olimpiadă?!) (am aflat-o muuulți ani mai târziu), dar nici mie, nici maică-mi nu ne-a trecut prin cap să contestam decizia. efectiv nu mi-a trecut prin cap. știam regula. testare pe clasă, cine ia peste nota x merge mai departe, n-am luat, nu m-am dus. ba chiar am fost un pic ușurată. dar în anii următori nu mi-am autosabotat șansele.
aducea lucrările/tezele acasă, le lăsa pe masa lui de lucru. nu m-am gândit niciodată să-mi corectez teza. niciodată, la niciun examen, n-am folosit ciorne (cu excepția examenelor cu nume ascuns, când orice tăietură se considera semn și ți se anula examenul), greșeam, tăiam, 1-2 tăieturi în plus nu s-ar fi văzut. dar pur și simplu nu m-am gândit că aș putea face asta. deși e posibil ca vreunuia dintre colegii mei să-i fi trecut prin cap să-mi ceara asta pt el, totuși nimeni n-a făcut-o niciodată. singura chestie pe care o făceam era să mă uit la note, după ce lucrările erau corectate și să mai spun în clasă 1-2-3 note înainte de data oficială. asta nu mi s-a părut greșit.
a fost și este cel mai cald și apropiat tată pe care o fiică și l-ar putea dori. dar în clasă era ”domn profesor”. dar pe holurile școlii era ”tata, dă și mie bani de corn” sau ”vezi c-a zis mama să iei carne/chestii/nu uiți să plătești lumina”.
nu susțin că relația sef-subaltern/prieteni și cea tată-copil/profesor-elev sunt identice, dar mie mi se pare că seamă. dacă onestitatea, principiile și educația au putut să rezolve o dilemă, prespun că o pot rezolva și pe a doua.
scuze pentru postările multiple.
@ady, nu, întotdeauna când vei lucar cu un prieten sau amic, din pozția de șef și subaktern, lucrurile se vor sfârși prost. Apreciez ce ai spus despre tatăl tău, dar e o cu totul altă situație.