Am ajuns la o concluzie inedită în urma recentelor evenimente. Ştiţi care? Aceea că un popor este reprezentat şi de greşelile lui gramaticale. Nu aveţi cum să nu mă credeţi. Este suficient să constataţi gradul de utilizare al lui „decât” în loc de „doar” sau al lui „care” în loc de „pe care”, ca să vă daţi seama cât a scăzut nivelul de alfabetizare sau cel de inteligenţă al celor care ne înconjoară şi au drept de vot.

Dar să ştiţi că nu asta este cel mai grav, pentru că peste tot în lume există proşti, inculţi sau analfabeţi. Problema noastră este alta. Suntem singura naţie care transformă verbele „a merita” şi „a risca” în verbe reflexive. Suntem singurii care folosim „se merită/nu se merită” şi „te rişti/nu te rişti” având impresia că le utilizăm corect. Şi nu cred că este deloc întâmplător. Păi dacă tot ne-am obişnuit cu „se face/nu se face”, folosit la modul impersonal, aşteptând ca alţii să facă pentru noi, de ce să nu translatăm reflexivul peste tot?

P.S. Acest mini-text este dedicat tuturor celor care m-au întrebat zilele astea „acum pentru ce mai ieşiţi în stradă, dacă tot şi-a dat Ponta demisia”? Uite de-aia, bă, pentru că uneori „se merită să te rişti” ca să obţii mai mult, mult mai mult. Poate totul!

mihai_vasilescu_schimbare