Articol scris de Iulia.
…
Am mai povestit eu pe-aici că socrii mei sunt niște făpturi… interesante.
Iar comportamentele lor “speciale” nu-s justificabile prin faptul că “au o vârstă”, că adevărul e că așa… interesanți au fost mereu.
Zilele trecute ne-au furnizat o nouă serie de aventuri de neuitat.
Sigur v-am mai zis că peste vară socru-meu și soacră-mea habitează într-o mică căsuță de lemn, situată într-un județ vecin și prieten cu Brașovul. Acolo se aflau și săptămâna trecută, când s-au petrecut evenimentele pe care mă pregătesc să vi le relatez.
Până aici, nimic special. Niște pensionari care-și petrec verile la țară.
Distracția începe atunci când unul dintre pensionari (în cazul de față, domnul socru) nu se simte bine. Și încep dialoguri cam așa:
Soacra (S): Tata nu se simte bine.
Fritz (F): Păi ce are?
S: Ei, ce să aibă, nu se simte bine deloc.
F: Ok, și cum zici să facem? Vin să vă iau, să îl ducem la spital?
S: Nu, că nu vrea.
F: 😐
S: Lasă, că îți zic eu dac-o fi.
Mai trec câteva zile. Pensionarul în continuare nu se simte bine. Se decide internarea.
S: Să vii să ne iei, să ne duci la Brașov, ca să îl internăm pe tata mâine dimineață.
F: Bine, o să vin azi, în jur de 6-7, după ce iau copilul de la fotbal și îl duc acasă.
S: A, nu. Nu e bine. E mult prea târziu.
F: Păi de ce? Ai zis că se internează mâine.
S: Da, dar la 7 seara e deja întuneric. Și e și frig.
F: Păi bine, dar mergem cu mașina. Nu vă pun să mergeți pe jos, la lumina felinarului, până la Brașov.
S: Ei, nu, dar e și frig în casă acolo…
F: Da, dar aveți centrală! În juma.de ceas se face cald, că doar aveți un apartament de bloc, nu locuiți la Peleș!
S: Nunu dragă, nu e bine așa, lasă, că vedem, rezolvăm altfel [sunet de apel încheiat brusc]
F: 😐
“Rezolvarea” a fost că i-a sunat pe ai mei și l-a convocat pe tata să meargă să îi ia a doua zi dimineață, la prima oră, “pe lumină”.
Mbooon. I-a colectat deci tata, i-a dus la Brașov, s-a procedat la internat socrul.
Acu, logica ne-ar spune că dacă soțul îți e internat în spital, iar tu abia îți plimbi pârțurile de colo-colo (că soacră-mea, deși mai jună primă decât socrul, e mult mai damblagită fizic decât el), vei sta pe dosul din dotare, la Brașov.
Ei, aș, ți-ai găsit. Soacră-mea prizase praf de mers.
S: Să vii să mă duci înapoi la țară.
F: De ce? Ce sens are, dacă tata e internat aici?
S: Sensul e că eu am programare la dermatolog la Sfântu Gheorghe și trebuie să merg.
F: Și e musai să mergi la ăla? Un dermatolog cred că găsim și în Brașov.
S: Nu, că eu la ăla vreau să merg! Că el m-a stricat, el să mă repare!
F: 😐
Mă rog, după discuții îndelungate, s-a reușit să se convingă soacra să ramâie la Brașov.
Ehehei, dragii babei, dar ce credeți, că e așa simplu? Nu e, evident.
Căci ce să vedeți, pe socru-meu l-au externat azi. Logica ne-ar spune (din nou), că vor sta cuminți pe dosurile din dotare, având în vedere faptul că la Brașov a nins, s-a lăsat cu drumuri blocate, a viscolit, ce mai, plăcerile uzuale ale primei ninsori.
Ei bine, adineauri am vorbit cu ei la telefon și am aflat cu surprindere și chiar ușoară consternare că antilopele* au migrat din nou.
Căci aparent, să vii de la țară la Brașov la ora 7 seara, cu fi-tu, cu mașina, e ceva imposibil și inacceptabil.
Însă să pleci de nebun, cu un taxi, în miez de viscol și urgie, de la Brașov la țară, e un lucru absolut ok.
Pentru că da, asta au făcut: după ce zilele trecute se văitau că socru-meu e cu-n picior în groapă și că aproape îi bate coliva în piept, că ei sunt sensibili la frig și efort, au decis totuși că cea mai bună idee e să ia un taxi și să plece izmene pe călător, prin ninsoare și frig, înapoi la casa de la țară, unde trebuie făcut focul la centrala cu lemne, aflată în curte, într-o anexă și unde au mai găsit și o țeavă spartă, de care au trebuit să se ocupe.
Acu’ suntem curioși ce idei le mai vin și ce surprize ne mai așteaptă până săptămâna viitoare, când e planificată marea migrare definitivă pe anul ăsta, înapoi la reședința urbană.
Nu, n-ați citit greșit: s-au pus izmele pe călător în cele mai crunte condiții, doar pentru a mai sta câteva zile acolo, că apoi să vină definitiv pentru iarnă la Brașov.
Dar, hei, v-am zis de la bun început că socrii mei sunt niște personaje interesante!
Mși? Voi cum stați cu socrii/părinții? Tot așa plini de idei și inițiative ca ai noștri, sau mai pe normalitate, așa?
P.S. *Le spunem lui socru-meu și soacră-mea “antilopele” pentru că migrează de două ori pe an de colo-colo, dar și pentru că sunt sprinteni precum niște antilope împăiate dintr-un muzeu de științe ale naturii.
sursa foto: freepik.com
Copii, azi suntem la expo cu potăile, hăpt taman la Zagreb.
O să încerc să apar pe aici printre picături, dar dacă nu reușesc, să ne țineți oricum pumnii 😁
Comentariu beton!67
Păi, nu ținem??
Vă ținem pumnii! Chiar azi mă gândeam că ați dispărut în neant, nici un semn, nimic, după care mi-am zis că or fi la Zagreb cu cățeii.
On topic: mulțumesc că totuși am niște socri aparent normali, dar și ei migrează săptămânal pe ruta Bacău-țară
Nu le mai spune potăi! Sunt copiii tai!
Toți îmbatrânim, sau aproape toți insă nu toți la fel, fii și tu mai înțelegătoare fiindcă nu știi niciodată cum vei ajunge:)
Comentariu beton!22
Well, după cum ziceam, la ei vârsta nu e o justificare, așa au fost toată viața.
Iar eu, dacă e să o iau razna, o să o iau indiferent dacă vă povestesc vouă despre soacră-mea și socru-meu sau ba 🤷♀️
Comentariu beton!63
Prea multe chestiuni de logică aștepți de la dânșii. De fapt ce trebuie noi, copiii, să învățăm este că logica noastră nu este aceeași cu logica lor și că a lor este perfect validă! La orice oră! 😂😂😂
Eu încă mă chinui 😁
Comentariu beton!34
Da, clar, asta îi tot spun și eu lui Musiu Soț. Și în mare parte reușim, dar asta nu înseamnă că nu ne crucim 😁
Comentariu beton!20
Bun gasit !
La anii mei,nu mai am socrii de mult. Sant soacra. Sper ca nu ca ai tai…
„Antilopele”voastre sufera de tinerete sufleteasca ,mai ales d-na soacra. Ea decide !
Bine/rau,nu conteaza,doar sa fie cum spun ei !
Sa ma fereasca al de sus…
Comentariu beton!38
Da, exact, ăsta a fost mottoul lor toată viața: bine, rău, nu contează, important e să fie ca noi, că noi știm mai bine 💪
Comentariu beton!39
Foarte interesanți!
Atât de interesanți că îți pot face viața un coșmar.
O mai avem doar pe mama.
Și ea face ce vrea: mănâncă ce nu are voie, bea multa cafea, o bere/țuică, stă în soare, muncește prea mult. Apoi încep telefoanele cu ,,nu mă simt bine „.
Când aflu de ce nu se simte bine și evidențiez cauza, tot ea se supără.
Și vine celebra replică: ,, cât mai am de trăit, vreau să trăiesc cum vreau eu”.
Inițial mă agitam, dar acum o ignor(mai am 2 surori, dar eu eram preferata plângerilor).
Pentru liniștea mea e cel mai bine.
Comentariu beton!40
Avem aceeași mamă 🤪 și nu sunt rea, dar mă scoate din minți cu cererile imperios necesare fix în momentul în care te sună, nimic nu suportă întârziere.
Comentariu beton!28
Daaaa, asta cu cererile e și la noi: ACUM, nene! 🤦♀️
Comentariu beton!19
Exact asa si a mea! Dar fix la fel. Cand auzeam „nu ma simt bine” si se enumerau cam aceleasi motive de mai sus, imi venea sa ma tot duc, sa nu mai aud. „Imi e si mie pofta” era de obicei motivul bine intemeiat. Bonus orice remediu sugerat de mine era gresit din start, orice acelasi remediu sugera o alta ruda -era bun si nemaipomenit.
Pentru linistea si sanatatea mea am inceput sa ignor cat am putut iar cand nu am mai putut (datorita bolii care avansase si se adauga felului de a fi) am platit un camin decent unde, ce sa vezi, mancarea era delicioasa, „se topeste in gura”, curatenia-curatenie, caldura-caldura.
Comentariu beton!32
M-ai făcut să mă râd de dimineață,cum zice fata mea mică…de la o vârstă nu le mai intri in voie cu nimic,nu s-ar da bătuți la niște chestii nici să-i toci.
Comentariu beton!18
Ah, nu, asta e clar. Ne-am dat seama că și dacă facem cum vor ei, tot găsesc ceva să îi nemulțumească 🤷♀️
Comentariu beton!12
N-am socri și nici nu caut, iar cu jumătatea din inventarul de părinți prezentă în această lume mențin relații politicoase și diplomatice, fără a ne pierde reciproc timpul în interacțiuni sociale nesolicitate. Dar mă amuză povești ca cele din articol.
Comentariu beton!25
😁
Eu SUNT soacră. Încă mai am țiglele pe casă. Sper. Numai că, spre norocul noră-mi, ne despart 2500 km. Deci, timp destul să repar acoperișul. În plus, la asemenea distanță, nu ma bazez pe ei sa mă vehiculeze de colo, colo.
Comentariu beton!37
😂😂😂
Așa, din ce văd eu p-aci, pari să ai acoperișul în stare bună 🤗
Comentariu beton!18
Cum te-a convins pruteneanul, pardon, olteanul să tai din restingu de după adios?
Comentariu beton!19
Vezi că articolul ăla era mai lung, nu se oprea la „adios”. 😀
😂😂😂
@Edelweiss, i-a promis fee-ul nostru din comentarii.
iar @(alta) Iulia a zis adios si AM cuvinte.
Comentariu beton!11
E bine ca mai pot migra pe propriile picioare.Si ca au unde migra.Pana o fac e bine,îi tine ocupați.
Ca ne fac noua rost de niște drumuri în plus și nițel stres,e un preț mic .
Comentariu beton!20
Dap, asta am zis și noi – măcar sunt relativ independenți… Că ne toacă nouă nervii, mna. Dar asta tot nu mă împiedică să mă crucesc de ce idei le mai vin.
Comentariu beton!17
Așa este mama, până acum un an eu eram „favorita” la figuri de genul ăsta, câte curse Uber refuzate de ea am plătit 🙄 sau alte drăgălășenii, eh, acum fratele meu este favoritul. Să se bucure, zic. Cam trist pentru că nici noi nu rămânem pururi tineri și avem suficiente probleme sau job și nu putem fugi la primul telefon că „urgență” și de fapt avea chef de o bârfă mică. Am tăiat Bucureștiul în două ca nebuna ca să ajung la ea și să îmi spună că se plictisea, așa că răbdare cât putem.
Comentariu beton!45
🤗🤗🤗
Cu părinții mei nu am avut mari divergențe. Cu socrii ( sunt din R. Moldova) am renunțat de ani buni să mai încerc vreo lămurire. Am aplicat tactica „Vă ascultăm, apoi facem cum vrem noi”. Nu s-au resemnat, încearcă la fiecare întâlnire.
Comentariu beton!21
Bună tactică. Inutilă, dar bună 😂
Comentariu beton!16
Răbdare și tutun. 😁
Pentru cei nefumatori recomand țipatul la pereți; la părinți nu poți, pentru că oricum nu te ascultă sau vor fi supărați pe tine o vecie🤪
Comentariu beton!21
Vezi, ăsta e unul din momentele in care mă bucur că fumez 🤣
Comentariu beton!16
Antilope-pichiroi (pichire, pichere=bibilica. Pasare scandalagioaica). Am in familie. E misto ca poti lua partea hazlie a lucrurilor. E cel mai sigur pentru sanatatea personala.
Comentariu beton!18
Simpatic foc sa ai grijă de antilope. 😅 Baftă la concurs.
Comentariu beton!13
Din toată garnitura de socri & părinți mai există doar mama. Care mamă refuză să se mute la Timișoara unde sunt localizată eu și fiicele mele, unde o așteaptă un apartament de 2 camere, mobilat, zugravit, dichisit. Eu aș ajunge până acolo in 15 minute per pedes. Dar nu, că s-a obișnuit cu Ana, doamna care are grijă de ea. Dar Ana ar fi multumita sa vina si dumneai la Timisoara unde traiesc 4 din cei 9 copii ai ei. Dar Rita (doctorița de famile) e asa de „drăguță”. Rita colega cu mine la liceu iesit la pensie. S-a mutat la Timișoara cu fiicele si nepoții.
Așa ca o vizitam de cate ori putem. Si mergem sa-i scoatem bani de la bancomat, mama fiind cash only. Platim noi online tot ce este posibil (gaz, curent tf) dar mama vrea sa nu mai stea banii ei „in bancomat”.
Veți spune „omul simplu de la țară”, dar mama a fost profa de matematică 30 de ani, la licee din oraș.
Comentariu beton!45
Eu cu soacra mă mândresc 🤗. Câți pot spune că au o soacră om de știință adevărat, care inventează la propriu lucruri folosite apoi worldwide? Care locuiește la mii de km distanță de noi și care-i mai tânără decât mine? Câți? 🤣🤣
Comentariu beton!39
Ai dat lovitura vieții, pe bune 🤭
Comentariu beton!18
Socrii nu am dar am pǎrinți. Tata e saracu in lumea lui deci nu il punem la socoteala si mama e încă ok cu țiglele pe casa. Pe sora-mea o doare la 11 metrii de ce se intampla asa ca eu sunt locul unde isi mai varsa si ea oful de prostiile pe care le facea tata ( are dementa senila), acum nu mai face saracu mai nimic ca sta mai mult in pat. Vin acasa in 2 sapt sa o mai ajut cu una cu alta ca au bagat zbor direct cu wizz Krakow-Bucuresti asa ca imi e mai usor sa vin mai des.Socrii tai sunt niste figuri…. stim asta si stie si Fritz so…Pt voi e ca ca un serial cu titlul Ce au mai facut socrii mei sapt asta.
Comentariu beton!25
Eu cu socrii mă înțeleg foarte bine de când le dau Alprazolam! 😂
Ooo si ai mei sunt de competiție. Emigrați in Franța din Vietnam acu vo 47 de ani. Se plimba regulat intre Paris și Lyon, 5 ore de mașină, la 70 de ani. Săptămâna asta au venit joi, pe o furtuna de zăpadă cu ploaie și vântul ne-au mărturisit (pe grupul wathapp de familie, unde suntem toți cei 4 copii fiecare cu conjointul), ne-au martirist deci ca nu aveau pneurile de iarnă, desi furtuna se anunțase in toata Franța cu doua săptămâni înainte.. Apoi pleacă prin 2 decembrie, ca sa se întoarcă iar prin 18 bănuiesc.
De fiecare data cu masina plina de mâncare și cele trebuincioase, de parca se duc în camping, nu in apartament…..
Comentariu beton!36
Baftă multă la concursul potăilor! 🤗🥰🍀🥳🥇
Și eu am socri migratori. Iarna vin în București unde vine căldură pe țeavă, vara stau la munte unde e răcoare. Migrația de iarna e cea mai anevoioasa din motive de „lasă, nu veni sa ne iei ca e încă bine și cald aici cu centrala..” Dacă a doua zi ninge și e frig mă iau cu binisorul ” știi e cam frig și am vrea sa venim în București. Știm ca nu ai timp dar poate te grăbești un pic. A, și mai avem și vreo trei genți și vreo două sute de kile de provizii… Vezi sa ai loc în mașină. Știi ca nu venim cu mașina că e greu cu parcarea…” Și uite cum te transformi în firmă de relocare peste noapte. Sănătoși sa fie, ca să-mi fie nefasta fericită.
Comentariu beton!35
Haha, soacra mea a venit duminică la ora 16 de la Constanța la București și a plecat la ora 20 înapoi acasă. Unde a ajuns cu întârziere de vreo oră jumate, deci spre 12 noaptea. De ce nu a rămas peste noapte la unul dintre fiii aflați în același bloc, nu pot să spun, ca a fost rugată de mai multe ori.
Eu zic merci ca nu a venit cu mașina, cum face de obicei 😬 și ca, în general, negociază doar cu băiatul ei😆
Comentariu beton!19
Nașa mea facea din astea necurate (intre timp s-a dus la Ăl de Sus🖤). Numai ca nu cerea sa o transporte careva, pleca ea de buna voie si nesilita de nimeni sa faca vizite neanuntate fiului cel mic care locuieste la 200 km de casa ei. Si cealalta nora/baiat ii sunau ca sa stie saracii la ce sa se astepte. Evident ca de fiecare data trebuiau sa mimeze surpriza. Asta e una soft din intamplarile pe care le stiu despre nașa. Cat de capoasa putea sa fie🫣.
Sincer să fiu, la fel ca tine aş simți. Şi apoi mă transform în socrul tău. Cât timp am scârbici e OK, am treabă şi puşcă banul. La pensie ar fi moarte curată să mă procrastinez. De aia eu visez la o casă cu acareturi în afara oraşului, soția mea la o casă în oraş cu un petec de grădină la soare unde să intindă hamacul.
Soacra mea e non-stop cu viermi-n cur până noaptea târziu. Dimneața nu există că o doarme de la un capăt la celălalt. Are o rutină intensă legată de biserică. Şi restul activităților zilnice sunt circumferente.
Sorry, ce am scris trebuia să fie la @Călin dar mi-a făcut figura tabletul când l-am agitat.
Atât de încăpățânați ne sunt ai noștri bătrâni, dar mulțumim celui de sus că îi avem în viață. Încercăm să îi înțelegem pentru că alții nu avem și o să ne fie dor de ei când nu vor mai fi. Eu sper ca, atunci când voi ajunge la vârsta înțelepților, să pot accepta faptul că fiică-mea le va ști mai bine și să respect sfaturile ei. Acum mă lupt cu ea că e încăpățânată ca bunicii ei.
Comentariu beton!16
Nu mai am în dotare decât socri, părinții mei nu mai sunt demult.
Ce nu înțeleg eu la cei de vârsta la care o să ajung și eu curând este faptul că nu pot sta locului. Eu aș lenevi 16 ore pe zi ( in ipoteza că în cele 8 rămase aș dormi)
Socrul, acum ceva timp, destul de mult, face un infarct în urma căruia se alege cu stenduri, tratament și schimbarea completă a stilului de viață. Ex 2 pahare de vin pe an, unul de ziua lui și unul de ziua soacră-mii, asa a zis cardiologul. Noroc mare că pe soacră-mea așa mult o iubește că îi sărbătorește existența în fiecare zi. Doar cu un pahar, e adevărat, dar tot sărbătoare se cheamă. În sfârșit, esența e că la cei 75 de ani e bine.
Ce voiam însă să zic este că medicul i-a interzis orice fel de efort, cât de mic, regulă la a cărei respectare veghează ochiul vigilent al soacră-mii. Numai că socrul avea treabă să care niște lemne, așa că a procedat la înfășurarea roții de la roabă cu cârpe, să nu facă zgomot să audă socrella, caz în care se lăsa cu dirigenție și alte metode coercitive caracteristice vârstei.
În rest niște oameni super, pe care chiar îi consider părinții mei.
Dar cât să fii mă de încăpățânat?
Comentariu beton!32
Părinți nu mai am, dar ultimii 2 ani de viață ai maică-mii mi-au ajuns cu vârf și îndesat. Știu că sună urât, dar asta e adevărul. Demență și Alzheimer, ultimele 6 luni imobilizată in pat…nu a fost deloc o plimbare de plăcere. Până să se agraveze boala a fost ok, nu făcea prostii prea mari.
Socrii trăiesc amândoi. Soacra e relativ ok (adică ok în toată regula, in afara de faptul că e surdă aproape de tot). E activă, se descurcă, ba chiar ne ajută și pe noi cu multe chestii. Și chiar ne ajută, nu ne încurcă. Bine, mai face cate una de ne stă inima în loc (de exemplu, fiind surdă, nu aude telefonul și sunăm fiecare de 3-4 ori, și când suntem în pragul apoplexiei ne suna ea senină „am uitat telefonul in cameră și nu l-am auzit”). Lăsăm deoparte că, probabil, din bucătărie (unde sta majoritatea timpului) nu ar auzi nici o baterie de artilerie care se luptă cu un batalion de tancuri grele în cameră. Și nu e ca și când nu ar avea priză în bucătărie, are destule. Sau când ia telefonul cu ea in bucătărie și îl pune în vreun sertar (să nu scape pe el cine știe ce) și îl uită în sertar cu zilele…mno, din astea ușurele, de vară, zic.
Da’ lasă, că compensează socrelul. Are el ceva probleme de sănătate (nu foarte serioase, totuși, având în vedere că are 80 de ani), dar când nu are, inventează (e și un pic – mai mult – ipohondru). Acum s-a și îngrășat zdravăn (eu l-am apreciat la peste 100 kg in viu – asta nu numai ochiometric, ci și pe spatele meu, la propriu, că a trebuit odată să îl transport eu cu cumnata din mijlocul holului, unde căzuse ca o plăcintă, până pe canapea). El o tine puia-gaia că are 75 kg. Am reușit acum vreo 3 săptămâni să îl punem pe cântar (adică să îl convingem sa accepte) și cantarul s-a blocat la un maiestuos 97. Lăsând deoparte că și pretinsele 75 kg ar fi cam multe la 1,65, oricum a negat evidența, „imposibil să am atâta, e cantarul defect, eu sunt piele și os, am slăbit groaznic in ultimele luni”. Și nu, nu glumea. Nici după ce ne-am cântărit și noi (adică eu și fiică-mea) nu u l-am convins. La mine arăta 65 (nu, nu se poate sa ai numai 65, ești în floarea vârstei) iar la fiică-mea 48 (vezi? Vezi că e defect? Ce greutate e aia, 48 kg?). Vedeți voi, defect-defect cantarul ăla, dar șmecher cât încape…la noi arăta mai puțin, iar la el mai mult. Cum argumentele nu l-au convins, am lăsat-o așa, dar i s-a raționalizat mâncarea. Bine, a stârnit o furtună de proteste (cum sa nu îmi dai pâine? Eu de unde sa imj iau proteinele necesare?).
Uneori, îmi zic că soacră-mea nu face nimic cu auzul tocmai ca să îl audă cât mai puțin…
In rest, e bine.
Comentariu beton!17
@Mircea Eu am primit subvenționat de casa de sănătate germană (AOK) o prostie care s-a dovedit utilă dar cu un preț superumflat de 900 euro. E un set pentru surzi din două detectoare de fum, un ceas deşteptător, un vibrator de pat, un ascultător de sonerie (nu ştiu cum altfel să-i zic), un adaptor de priză şi o telecomandă portabilă. Când sună la uşă sau telefonul fix (îl dibuie şi p’ăla) ceasul şi adaptorul îşi pornesc orgile de lumini şi stroboscopul. La fel porneşte şi vibratorul de pat, păcat că ăsta pe lângă un vibrat sănătos mai scoate şi un vâjâit sonor, deci nu-l pot folosi în acelaşi pat cu consoarta. Telecomanda are şi vibrat şi lumini şi comanda de silentium, dar e voluminoasă şi plastic casant.
O aşa chesti, poate nu toate ar fi foarte utilă soacrei Dvs. Zic că sunt disponibile şi la alții nu doar la nemții ce căpuşează AOK. Eu practic folosesc doar pentru soneria de la uşă, pentru curieri.
@Ale, dar ce crezi, că nu are aparat auditiv???? Are, dar nu îl poartă. Nu am zis întâmplător că „nu face nimic”. Sincer, într-un fel o și înțeleg…
Pe soacra-mea (91 de ani), nu am mai vazut-o de 17 ani (bine, si sta la vreo 8000 de km de noi). Sper s-o vad in 2025. Vorbesc 1′ minut pe an la telefon, in medie. Socrul se imbolnavise de deces inainte sa-mi cunosc nefasta.
Insensibilo!!!!!😂😂😂
Baftă cu potăile! Am râs cu lacrimi, inclusiv la comentarii. Din păcate nu mai am nici părinți, nici socri. În schimb sunt eu soacră🤣. O soacră bună și cu aproape toate țiglele, zic eu, nu mă interesează ce zic ei. Sper să nu le fac probleme, fetelor mele nu ginerilor. Oricum, am spus la toată lumea că eu, când nu o să mai pot, o să merg la cămin. Nu vreau să se chinuie cu mine, cum am făcut-o eu cu maică mea și cu socrul meu.
Chestia asta cu mutatul la casa/tara mai ales daca esti batran, niciodata nu am inteles-o. Cand te duci spre 70 deteriorarea incepe sa se accelereze. Nu te apuca la 60+ sa cresti animale si sa faci agricultura, serios, nu are nici un rost. Nu o sa-ti aduca nici un strop de sanatate dupa ce ai stat o viata la bloc sa te muti in preerie departe de spitale si doctori si sa stai cocarjat si sa te bata soarele in cap in timp ce smulgi buruieni. Fa-ti un pustiu de bine si muta-te intr-o locuinta mica la bloc, intr-un oras cu spital mare si fa-ti viata usoara si tie si la altii. Miscare poate insemna mers prin parc, la teatru, la film, la bai de pensionari, concedii offseason sau chiar la sala unde sa mergi pe banda si sa faci cu greutati usoare. Nu te muta in Pizdeea sa le dai de lucru la copii. Spun asta ca si sfat pt noi, ca noi urmam !