Recunosc, am căzut pradă ispitei și-am făcut greșeala să mă uit înainte de finală la marele meci CFR Cluj – Dinamo.

Ceea ce vă dați seama că mi-a crescut enorm nivelul așteptărilor, având în vedere că oamenii de la Dinamo sunt niște entertaineri desăvârșiți, iar echipa lui Dan Petrescu joacă un fotbal total capabil să adoarmă și un suferind cronic de insomnie, în maxim 16 secunde.

Ce să mai, am pus presiune imensă pe finală, o să le fie greu spre imposibil spaniolilor și englezilor să se ridice la nivelul stratosferic al victoriei CFR-ului.

A început meciul și prima mea grijă a fost să văd daca e Kane pe teren. Ia te uită, este. Nu, că nu e accidentat, i-au cerut suporterii englezi lui Southgate să nu-l bage ca să nu-i lovească „blestemul Kane”.

Știți, Harry Kane n-a câștigat niciodată vreun trofeu cu vreo echipă de club, poate doar pe la juniori. Dar de când e adult și joacă fotbal profesionist, plătit lunar cu bugetul anual al Rwandei, n-a pupat să pună mâna pe vreun trofeu. Motiv pentru care este considerat mamăl si tatăl ghinionului.

Vă jur că dacă eram în locul lui Southgate nu doar că nu-l băgam, dar îl trimiteam pachet acasă, să nu fie nici măcar în preajma stadionului. Poți antrena orice, prieteni, nu și ghinionul sau norocul. Or eu nu mi-aș fi asumat riscul să mă îngroape Kane. Mno, poate de-aia nu sunt antrenorul Angliei?

Hai că divaghez aiurea. Cred că e prima finală care îmi doresc să se încheie după 90 de minute, că mâine mă trezesc devreme să plec spre Grecia. Tocmai de-aia sunt șanse imense să avem prelungiri și penalty-uri. 😊

Trebuie să mai precizez o dată că tot ce aberez pe-aici se întâmplă în timp real, în timpul meciului, nu șterg și nu adaug nimic la final.

Mă uit la Lamine Yamal să văd cum reacționează la imensa presiune care s-a pus pe el. Pare ușor copleșit și pe bună dreptate, e imens ce se cere de la un puști care au încă nu-și poate cumpăra legal o bere.

E greu pe partea lui, Luke Shaw și Marc Guéhi au văzut multe tibii contuzionate la viața lor. Guéhi, cel puțin, poate să fractureze o claviculă fără s-o atingă. Fără să știe să rupă oase cu mâinile goale nu avea cum să ajungă la națională de la Crystal Palace.

Au simțit și spaniolii că Lamine e ușor fragil, de-aia atacurile din primele 15 minute au mers mai mult pe partea lui Nico Williams, poate singurul spaniol cu fizic de tăietor de lemne și viteză de Usain Bolt. Îți trebuie viteză când pui copacul la pământ, să te poți îndepărta rapid de el.

Anglia se simte bine și pasează și mai bine, intră de două ori extrem de periculos în careul spaniol. Oare ce-or gândi acum toți entuziaștii ăia și „specialiștii” care vedeau Anglia învinsă încă dinainte sa intre pe teren? Și pe ce se bazau?

Că nici băieții lui Southgate nu sunt strânși de prin liga a treia, joacă la cele mai mari cluburi din lume. Cu toate astea, de la semifinale încoace, Spania e dată drept câștigătoare sigură. Au trecut 20 de minute din meci și nu prea mai pare nimic așa de sigur, dimpotrivă, englezii îi cam călăresc.

Exact ce zic, spaniolii, lejer panicați că nu reușesc să ducă mingea pe jos în careul englez, s-au apucat de centrări de pe extreme. Să speri că le dai gol englezilor din centrări e cam același lucru cu să speri că te trezești într-o dimineață și vorbești fluent japoneză. Băieții ăia învață să dea cu capul mult înainte să învețe se vorbească sau să meargă.

Nu vreau să fiu rău, dar prima jumătate de oră a fost slabă spre foarte slabă. E multă presiune pe teren, presiune ce duce la joc urât care mă face să apreciez mai mult CFR – Dinamo de dinainte. Până la urmă acolo s-au marcat 5 goluri.

În ritmul ăsta, să vezi ce n-apuc eu să dorm decât trei ore.

Au mai trecut 10 minute la fel de slabe. Spania tot nu are soluții pe jos, așa că insistă cu centrările date ca să scape de minge. Niciun jucător sănătos la cap nu-și imaginează c-o să iasă ceva după vreo centrare în careul englez.

A văzut și Luis de la Fuente că Lamine n-are nicio șansă pe partea lui Luke Shaw și Marc Guéhi, așa că ocazional în trimite și pe Nico Williams acolo, pe dreapta. Fix cât să le zăpăcească complet jocul băieților lui.

Pe măsură ce trec minutele încep să cred din ce în ce mai tare că Spania a dat în sfârșit peste echipa care știe să le pună stop. Englezii par să nu aibă nici cea mai mică problemă cu trioul Morata, Yamal, Willimas, îi țin sub control mai bine decât ține guvernul Majestății Sale prețul la bere.

De altfel, repriza se încheie fără ca Spania să aibă vreun șut pe poartă. Englezii au avut unul, dar au mai avut și câteva situații pe care doar ghinionul le-a făcut să nu se transforme în ocazii foarte periculoase. Poate face Southgate ceva în sensul ăsta cu Kane la pauză?

E pauză. După repriza asta ca vai de ea, mai începe și reclama cu Marcel…

Începe repriza a doua și totul s-a terminat, prieteni, nimic nu mai contează după ce unul dintre comentatorii protv l-a comparat pe Lamine Yamal cu pisica lui Schrödinger. Și nu glumesc.

Încă mai eram cu gura căscată din cauza acestei comparații devastatoare când spaniolii se hotărăsc să pună mingea pe jos. Si ce să vezi? Când nu trebuie să sară la cap, englezii sunt lenți și dacă mingea merge rapid pe jos, nu prea știu cum să se dea la ea.

Și uite așa s-a făcut 1-0, fix dintr-o joacă a celor doi puști Lamine Yamal și Nico Williams. Iar la faza următoare, Dani Olmo a fost la opt centimetri de 2-0. Ăla ar fi fost finalul, așa se mai joacă.

Hai că în minutul 61 iese Kane, s-a hotărât Southgate să scoată ghinionul de pe teren. De-abia de-acum încolo Anglia are mari șanse să câștige, nu te joci cu Universul.

Să nu plângă spaniolii după cele două ocazii rarisime în care putea sa facă 2-0, că după Olmo a mai ratat una și Williams.

Nici n-am terminat bine să scriu fraza de mai sus, că ratează Jude Bellingham. Nu e nici minutul 65.

Încă o ocazie imensă la Yamal. Încă una Fabián Ruiz. Spania joacă fotbal, treabă care mă îngrijorează profund. Nu vreau să cobesc, dar am mai văzut filmul ăsta cu Anglia care pare să nu mai joace nimic și dă gol.

Vă dau cuvântul meu că exact când scriam fraza de mai sus a egalat Anglia. N-am modificat nimic, a dat gol Palmer exact când ajunsesem la „să nu mai joace”. V-am zis c-o să le pară rău spaniolilor de ocaziile alea? V-am zis.

În minutul Fabián Ruiz, în loc să bubuie plasa, face o preluare pentru care ar pierde lotul la Unirea Slobozia.

Meam, cum a ratat Lamine Yamal ocazia să fie eroul național al Spaniei la 17 ani și o zi. Cred că se ducea și peste El Cid dacă nu trăgea fix în Pickford.

Furia Roja s-a urcat pe englezi mai dihai decât se urcă taurii pe vacile de montă și se face 2-1. Logic ar fi ca ăsta să fie finalul, dar când a ținut fotbalul cont de logică?

Prieteni, eu v-am zis că nu te joci cu Universul. „Blestemul Kane” a lovit din nou decisiv în minutul 90, când englezii au ratat absolut incredibil, mingea aia pur și simplu n-a vrut să intre. De pe linia porții, aparent, a scos Dani Olmo, dar nu era el, era ghinionul lui Kane care stătea în poartă și aștepta. N-am nicio îndoială.

Deci până la urmă au avut dreptate suporterii englezi să-i ceară lui Southgate să nu-l bage pe Kane. Chiar a fost ghină. Puteți spune că a contribuit direct la cel de-al patrulea titlu de campioană europeană pe care tocmai l-a câștigat Spania.

Râdem-glumim, dincolo de „blestemul Kane”, Spania a fost de departe cea mai bună echipă de la acest Euro, își merită cu prisosință titlul.

¡Felicidades por un equipo más que hermoso!

Cam asta a fost, prieteni, cu „cronicile”. N-aveți idee ce plăcere mi-a făcut să le scriu, n-aveți idee nici cât de mișto e senzația să vezi că-ți citesc aberațiile câteva mii de oameni. Lucru pentru care vă foarte mulțumesc! 💗

Poate o să mai facem.