Articol scris de Iulia.

Azi nu ne râdem. Azi vorbim serios. Deși aveam în cap un cu totul alt articol, fix azi (adică joi, pentru mine), m-am lovit de o situație pe care aș vrea să o dezbat cu voi.

Pe scurt: pentru cine a deschis televizoarele mai târziu, eu mă ocup cu traducerile. Procesul de traducere în sine, cel puțin în modul în care lucrăm noi, cuprinde traducerea efectivă, corectura și apoi revizia. Prin prisma faptului că am acumulat deja o cârcă de ani de experiență în domeniul ăsta, sunt mulți clienți care vin la noi cu solicitări de revizuire a traducerilor realizate de alți traducători.

Iar astăzi am avut parte de următoarea „surpriză”: un traducător a „făcut” (veți înțelege imediat ghilimelele) o traducere cu ajutorul minunatului site DeepL Translator. Dacă nu-l cunoașteți, e un fel de Google Translate. Pe scurt, omul nostru a luat frumușel textul din germană, l-a băgat în DeepL, ce a scuipat DeepL a pus cu copy-paste ca traducere și apoi a livrat proiectul și și-a frecat mulțumit mânuțele, așteptând să-și încaseze banii.

Baiul a apărut în persoana subsemnatei. Pentru că, așa cum spuneam, am adunat deja niște ani de experiență în domeniu ăsta. Iar asta face ca, atunci când văd anumite chestii într-un text, să mi se aprindă niște martori în panoul de bord. Am citit un pic traducerea, așa, prin sondaj și pe săritelea și apoi am luat niște paragrafe aleatorii și le-am introdus la rândul meu în DeepL. Ce să vezi, șoc și groază… Iaca traducerea noastră.

Și lucrul ăsta m-a făcut să trec printr-o întreagă serie de emoții și stări. Evident, m-am enervat. M-am enervat pentru că mi se pare inacceptabil să livrezi ceva, să pretinzi că ai căcat tu acel ceva din sudoarea neuronului tău, să încasezi banii aferenți acelei sudori și, când acolo, tu n-ai făcut decât să iei cu copy-paste ce a vomitat un motor de traducere automată.

Apoi m-am frustrat. În primul rând pentru că, practic, ceea ce aveam eu de făcut nu mai era revizie, ci un cu totul alt proces, denumit în industrie MTPE. Adică Machine Translation Post Editing. Adică editare de mâna omului viu a unei traduceri realizate de o mașină. Care este un proces care chiar există și se practică tot mai mult în industrie. Pentru că sunt companii care aleg să meargă pe drumul ăsta. Companii care și-au creat propriile softuri de traducere automată sau care au cumpărat astfel de softuri, își introduc documentele în ele și apoi le dau unui traducător spre verificare, editare și corectură.

Iar serviciul ăsta de MTPE se plătește și el, ca oricare alt serviciu. Problema e că una e să bați palma de la bun început pe un serviciu de MTPE și alta e să te trezești că faci asta, deși tu ai crezut că ai să revizuiești o traducere a unei alte ființe vii. Mai ales din punctul meu de vedere, pentru că, cel puțin pe moment, eu nu mă ating de MTPE nici picată cu ceară.

Acu, să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt (încă) vreo babă retrogradă, care se teme că o să-i ia tehnologia locul și de aia o respinge cu toate puterile. Nici vorbă. Îmi place tehnologia și mă folosesc de ea din toate puterile. Fac tot ce pot să pun tehnologia să muncească în locul meu și profit din plin de toate avantajele pe care ni le oferă.

Din păcate (sau din fericire pentru mine, luați-o cum vreți), traducerile automate către limba română încă sunt de o calitate… îndoielnică, să zicem. Dacă la o combinație germană <> engleză, să zicem, chiar și Google Translate se descurcă onorabil, la combinația germană > română, rezultatele lasă de dorit. Pe de o parte pentru că în germană, același cuvânt poate să însemne și camă, și picior, dar și chec și pe de altă parte, pentru că și româna are subtilitățile ei pe care AI-ul încă nu le stăpânește suficient.

Sigur, Google Translate e foarte util când ești plecat, nu știu, să zicem așa, absolut aleatoriu… în Franța (wink-wink) și tre să întrebi „Ou estem la căcăstoire, silvuple, le boss?” sau dacă ai cumpărat de la magazin un borcan și vrei să afli dacă în el e unt de arahide ori cremă de impermeabilizat galoși. Dar atunci când vine vorba despre traducerea unor texte mai complexe, AI-ul încă dă rateuri.

Nu mai vorbesc despre problemele de confidențialitate și de încălcări contractuale care apar. Pentru că, odată introdusă în GT sau într-un alt motor similar, o propoziție devine parte a unui cloud gigantic. Ori multe documente (cel puțin în zona în care mă învârt eu) conțin date și informații confidențiale. Motiv pentru care noi, de exemplu, avem contracte semnate cu toți clienții prin care ne obligăm să NU folosim astfel de instrumente pentru traducere, tocmai pentru a evita scurgerile de informații și încălcările de confidențialitate.

Ei, și ținând cont de toate chestiile astea, nu mă pot împiedica să nu mă întreb: ce te poate poseda să faci una ca asta? Ce poate fi în mintea ta să iei ceva scuipat de GT sau de DeepL sau de orice alt site similar și să îl livrezi ca fiind propria ta muncă? Și nu numai că faci asta, dar mai ești și suficient de prost? nesimțit? indolent? habarnist? încât nici măcar să nu depui un minim de efort să cosmetizezi oleacă textul ăla, să nu bată la ochi chiar precum farul cu Xenon că ceva nu-i cușer cu el.

Ai impresia că n-o să se prindă nimeni? Ok, poate scapi basma curată o dată sau de două ori. Sau de trei sau de o sută. Dar la un moment dat tot o să se prindă cineva. Dacă ai noroc, scapi numai cu o urecheală zdravănă și pierzi un client. Dacă ai ghinion, clientul te urechează și poate te mai și ușurează de niscai parale, că ai încălcat confidențialitatea.

Și atunci revin la întrebarea mea: de ce? De ce să faci manțocării din astea? Nu ești suficient de bun încât să poți face o traducere ok? Nu o face. Refuz-o. Eu am refuzat zeci, sute de proiecte, atunci când am considerat că nu-s de nasul meu. Decât să fac un rahat pansat, mai bine zic pas. Da, poate luna asta chițăi oleacă, pentru că n-am lucrat suficient, dar luna viitoare o să fie mai ok. Decât să accept luna asta un proiect care nu era de nasul meu, să livrez un rahat pansat ș-apoi să mi se ducă buhul că livrez porcării, mai bine sunt sinceră, și cu mine, și cu clienții.

Decât să ai impresia că le știi pe toate, mai bine te rezumi la 2-3 chestii, da pe alea le faci brici. De ce să preiei proiecte care te depășesc din punct de vedere al cunoștințelor, pe care să le „rezolvi” apoi cu GT, sperând că n-o să te dea nimeni în fapt? Eu cred că dacă aș face rahaturi din astea, aș sta cu morcovu-n derier zi-lumină, tresărind la fiecare mail și fiecare telefon, așteptându-mă că gata, de data asta m-au prins cu ocaua mică.

Deci: de ce fac oamenii chestii d-astea? Idei? Sugestii? Opinii?

sursa foto: freepik.com