Articol scris de Iulia.

…

Mi-a venit ideea articolului de azi când am citit pe febeu, nici nu mai știu unde și la cine, întrebarea: „Voi lucrați în domeniul pe care l-ați studiat?”

Și am stat oleacă strâmb și am cugetat drept, încercând să-mi amintesc la care din locurile mele de muncă am avut cu adevărat de-a face cu ceea ce am învățat în școală. Pentru a vă oferi un tablou complet, fac următoarele precizări:

– Posibil să mai fi zis asta pe aici, dar dacă mă repet, aia e, mă iertaț, că știț că-s senilă, mai ales acu, că tocma am împlinit o oarecare vârstă (treijnoo a doua oară, să nu vă aud, da?): eu sunt, conform diplomelor mele de studii, economist specializat în economia întreprinderii. Asta pe scurt. Pe lung, am absolvit Academia de Studii Economie, Facultatea de Studii Economice în Limbi Străine, secția germană, specializarea Economia Întreprinderii și un MBA în Economia Întreprinderii, de asemenea în limba germană. Pfff, am obosit numai scriind asta…

– Banii de ham-mix și pufuleți îi câștig de ceva ani din traduceri. Pe scurt. Pe lung, nu fac traduceri de acte de mașini, certificate de naștere, deces ori căsătorie, ci preponderent traduceri tehnice și de marketing. Dacă aveți o mașină din grupul VAG, există o probabilitate destul de mare ca o mare parte din manualul de utilizare în limba română să fi fost tradus de mine (sau de distinsul meu soț, că și el tot cu asta se ocupă).

Una peste alta, ce am învățat la școală și ce fac acum nu prea au nici în clin, nici în mânecă. Așa că m-am apucat să rememorez locurile prin care am dat cu sapa de-a lungul timpului, să văd dacă a avut vreunul din ele treabă cu ceva ce am învățat la școală.

Primul meu loc de muncă (asta știu sigur că am mai povestit) a fost la un importator de mașini, ca asistentă a directorului de vânzări (domnul cu sconcșii la subraț). Acolo, singura chestie utilă din școală a fost limba germană. Că în rest, pe toate le-am învățat din mers. Și cum să citesc o declarație vamală de import, și cum să fac o proformă, și cum să fac o evaluare la o mașină SH conform catalogului Schwacke și nenumărate alte chestii.

Apoi am trecut la altă marcă de mașini, de data asta pe marketing. E, aici ai fi zis că mi-ar fi putut fi utile cunoștințele dobândite în anii de studii. Ba bine că nu. Pentru că nu era ca și cum departamentul de marketing al firmei ar fi avut voie să aibă vreo idee proprie sau ceva de gen. Totul venea servit pe tavă de la firma mamă și tot ce aveam noi de făcut era să adaptăm machetele de broșuri ori pliante ori bannere ori altele asemenea și să trecem numele reprezentanței și numărul corect de telefon.

După acest măreț succes în carieră, am ajuns într-o agenție de traduceri. Nici ce am făcut aici n-avea nici cea mai vagă urmă de legătură cu ce învățasem, pentru că am făcut management de proiect. Și, din nou, am învățat totul din mers. Însă jobul ăsta mi-a oferit două chestii esențiale – prima: mi-am făcut lucrarea de licență fix pe subiectul ăsta – managementul de proiect pentru proiectele de traduceri. Și cu ocazia asta am citit și am învățat tone de chestii care îmi sunt încă utile și în ziua de azi. Iar a doua – m-a ajutat să îmi dau seama că îmi plac mult traducerile, îmi place să fac chestia asta și, zece ani mai târziu, mi-a dat curajul de a lăsa slujba de la corporație și de a încerca să trăiesc făcând ceea ce-mi place. Până acu, toate bune, doamneajută și-n continuare.

Dar până la punctul ăsta, am mai trecut prin niscai slujbe. Una din ele, la o firmă de leasing. Niște austrieci care aveau filială și în România. Aici, să zicem, a fost cam primul loc unde am mai întâlnit niște noțiuni cu care mă mai intersectasem prin facultate. Și asta prin prisma faptului că făceam niște evaluări de bonitate, să vedem dacă-i dăm omului bani să-și cumpere ce vrea el au ba. Așa că am pus mâna, pentru prima dată, pe un bilanț contabil. Real. Că în facultate nu văzusem așa ceva. Decât în teorie.

A urmat apoi slujba de la corporație, despre care nu-mi place să vorbesc prea mult, că a fost una de tristă amintire. Nu din alt motiv, decât că m-a făcut să îmi dau seama cu certitudine absolută și irevocabilă că nu pot lucra într-un astfel de loc, că nu sunt făcută să accept principiul „noi muncim, nu gândim” și principiul „pe noi ne interesează volumul, nu calitatea”. Am urât fiecare zi petrecută în locul ăla și singurul lucru care m-a făcut să nu căpiez și să nu ajung la știri pentru că am pocnit un director peste meclă cu un dosar au fost colegii. Pentru că am avut baftă de niște oameni tare mișto. Dar nici aici n-am avut nici un fel de folos de pe urma școlilor făcute. Pentru că nimic din ce învățasem nu se aplica. Ori erau informații învechite, ori pur și simplu inutile.

Una peste alta, dacă e să trag linie, probabil undeva la 10% din ceea ce am învățat în școală mi-a folosit la modul real în viața profesională, restul de 90% am învățat din mers, la fiecare loc de muncă în parte. Singurele chestii care au rămas constante și care mi-au fost cu adevărat utile și mi-au deschis multe porți (profesional vorbind) și îmi sunt de folos și în ziua de azi sunt limbile străine.

Și cred că sunt super mega norocoasă că am găsit ceva ce pot face, care să îmi facă și plăcere și să îmi și permită să trăiesc din ceea ce fac. Și asta deși nu e totul numai lapte și miere, că lucrez de acasă și pot să fac ce vrea mușchiu meu când vrea mușchiu meu, că nu e așa. Chiar dacă lucrez de acasă, clienții tot clienți sunt, tot au pretenția să fiu disponibilă în timpul orelor „uzuale” de program, tot au uneori pretenții absurde, de-mi vine să dau cu caca de câine după ei, tot mai „uită” să plătească uneori și tre să trag de ei ca de un cal mort și tot așa.

Însă cu toate astea, munca în sine îmi face mare plăcere, nu mă ia groaza dimineața, când deschid calculatorul și nu îmi e silă când mai trebuie să muncesc și în week-end. Bine, uneori mi-e silă, mai ales când e frumos afară și-aș sta pe terasă ca o ploșniță, cu o bere în mână, dar în schimb tre să stau la calculator… Dar mna, per total, avantajele bat dezavantajele.

E, și acu că v-am prezentat practic SiVi-ul meu și numa adresa de mail și numărul de la pantof nu vi le-am zis, că în rest v-am dat din casă o grămadă, să vă aud pe voi: lucrați în domeniul pe care l-ați studiat? Vă place ceea ce faceți? Dacă nu, ce v-ați fi dorit să faceți și ce v-a împiedicat?

sursa foto: freepik.com