Articol scris de Iulia.
…
În primul rând, nu vă faceți speranțe prea mari, e abia ședința de la grădi, că numai la nivelul ăla am ajuns. Dar mna, mă gândesc că poate totuși folosește cuiva. Vorba aia profundă – dacă ajut un singur om din toți cei care citesc asta, misiunea mea pe Pământul ăsta plat s-a încheiat cu succes.
Bon. Așadar, am avut ședință cu părinții la grădi. Cu vreo 5 minute înainte de ora stabilită m-am înființat la locul cu pricina. În față, în șir indian precum o turmă de rățuște, vreo 6-7 alte mame și un tată. Ăla ori a pierdut un pariu cu nevastă-sa, ori a făcut vreo nasoală. Că avea săracu fix fața pe care o are un pui de antilopă prin în mijlocul unei haite de șacali. Oricum, până la urmă n-a fost chiar așa rău pentru el, că a mai apărut încă un tătic și au stat amândoi într-un colțișor al clasei, tăcuți ca niște mielușei, de ziceai că unicul lor scop e să fie cât mai invizibili, să nu care cumva să le adreseze careva vreo întrebare. Bine, de fapt, cred că ăsta ERA scopul lor.
Deci dacă vreți să scăpați cât mai ușor la astfel de evenimente, luați drept exemplu un tătic din ăsta rătăcit și faceți ce face el, pas cu pas. Vă zic, ăștia sunt maeștrii în arta camuflajului în situații din astea.
Dar până să ajungem în clasă, la ședința efectivă, șatra de mame s-a pus pe sporovăit și disecat cel mai „fierbinte” subiect al momentului (pentru noi, evident; deci nu, nu discutau nici despre Coolio): înscrierea la „opționale”. Acu, nu știu cum e în alte părți, da la instituția de înaltă ținută academică pe care o frecventează fi-miu, oamenii au inventat încă niște chestii pe care să-ți mai ia banii.
Paranteză de lămurire și cu asta sper să încheiem subiectul – fi-miu e la o grădi privată. Motivele sunt următoarele: unu – nu am prins loc la grădinița de stat și doi – am vrut musai să meargă la grădiniță în germană. Ok, puteți să spuneți că sunt snoabă, fine by me, ăsta a fost piticul meu. Eu am făcut toată școala vieții mele în germană – grădi, școală, liceu, facultate, master – și din toate porcăriile prin care am trecut în școală, limba germană e singurul lucru care mi-a fost vreodată cu adevărat util și lucrul care astăzi mă ajută să îmi câștig existența. Încheiem explicația.
Așa, și cum ziceam, pe lângă taxa lunară de grădi, oamenii au mai inventat și așa numitele „opționale” – adică chestii gen limba engleză, înot, dansuri și cursuri de origami și draci prăjiți. Care opționale se plătesc separat, evident. Că ce nu face un părinte responsabil pentru educația optimă a progeniturii din dotare?
E, aici e primul moment în care aveți o șansă să scăpați de toată cotcodăceala. Oricât de aprinse ar fi discuțiile, oricât de mult v-ați dori să emiteți o opinie sau să puneți o întrebare, NU faceți asta. Căci greșeala asta a făcut-o tăticul de care vă ziceam mai sus. Când a văzut omul că se flutură niscai formulare pe acolo și se dezbate intens „e scump, dom’ne”, „da e prea devreme”, „da de ce au pus aia în loc de ailaltă”, a îndrăznit, timid, să întrebe despre ce e vorba. Că el nu are nici un formular. Trebuia să aducă? Băbăeatule, să te ții! Păi n-a început toată hoarda de mame să îi explice ce și cum și-n ce fel, fiecare clămpănind mai abitir și încercând să adauge, pe lângă informații, și propriile opinii? „La înot, e musai, face bine la dezvoltare”, „eu nu l-am mai înscris anul ăsta la cursul de culturi acvaponice, că nu a învățat nimic anul trecut”, „aaaa, abia aștept să înceapă opționalul de împletit cozi de ponei, sigur o să îi dezvolte răbdarea și motricitatea fină”…
După vreo 30 de secunde, se vedea clar pe fața bietului om că ar fi preferat mai degrabă să mănânce un platou cu greieri pane decât să fi deschis gura mai devreme, da, mna, pățăști, dacă ești novice și nu știi când să-ți ții fleanca.
Bun. Trece primul moment dramatic – adunarea în curtea grădiniței. Ajungem în etapa a doua. Intrarea organizată în clădire și marșul forțat până în sala de clasă. Aici avem parte de un mic moment de blocaj, pentru că, la intrarea în grădiniță, toată șatra de părinți stă înghesuită în fața ușii, invitându-se politicos unii pe alții să intre. „Poftiți!” – „Nunu, vă rog, poftiți dumneavoastră!” – „Nununu, insist, haideți, vă rog, după dumneavoastră!” După vreo 2 minute de balet din ăsta, eu am decis că îmi bag picioarele, am depășit toată ceata adunată la ușă și am intrat.
A urmat un moment de ușoară uluială, de parcă nu știau dacă să fie indignați că cineva a trecut așa, pur și simplu și a intrat înăuntru sau dacă să fie uimiți că e atât de simplu – faci 2 pași și pac! ai ajuns înăuntru. Cert e că după ce s-a dat startul, s-au îmbulzit care mai de care să intre, de ziceai că toată politețea de mai adineauri a fost doar un vis.
Altă chestie care îmi place mie taaaaare de tot la ședințele astea e că ele se desfășoară, cum altfel, în clasa în care își țin picii orele. Iar așezarea în spațiu se face, cum altfel, pe scăunelele aferente. Adorabil. Decât că după primele zece minute, nu numai că îți amorțește dosul de zici că nici nu l-ai avut vreodată, dar începi să nici nu mai știi ce să faci cu picioarele, că încep să te doară și alea. Să le aduni mai lângă tine, nu prea merge, că îți arzi niște genunchi în bot și riști să te faci singur KO. Să le întinzi, așa cum ți-ar veni, iar nu poți, că nu se cade să stai lățit acolo ca o pleașcă. Așa că încerci să îți găsești cât de cât o poziție care ar putea fi catalogată drept oarecum aproximativ relativ aproape comodă.
Și oricum, tot efortul tău e în zadar, pentru că în maxim cinci minute iar o să te ia toate amorțelile și toate durerile posibile. Și de fiecare dată când încerci să te mai miști un pic, afurisenia aia de scăunel scârțâie și pârâie din toate încheieturile și toată adunarea se uită chiorâș la tine. Da e ok, că în următoarele treij de secunde vor avea ocazia să se uite chiorâș la alt nefericit care trece prin fix aceleași cazne prin care treci și tu.
După primul sfert de oră ești atât de țeapăn, amorțit și îndurerat, încât oricum nu te mai poți concentra la ce zic femeile alea acolo și toate gândurile, rugăciunile și mantrele tale se concentrează asupra unui singur lucru: să se termine dracului odată ședința asta, să îți poți relua poziția bipedă (dacă o să mai poți, că după atâta chirceală, sunt șanse mari să arăți fix precum Quasimodo când te vei ridica).
E, dacă în toată tevatura asta, ai și norocul să te scape pipi… ești halit. Că ai două variante. Te ții. Da asta presupune, de la un moment dat, foială tot mai intensă pe scăunelul de tortură. Ăăăă, pardon, de grădiniță. Ceea ce, după cum am zis mai sus, e relativ indezirabil la așa eveniment serios. A doua – te ceri la toaletă. Dar dacă faci asta, îți asumi că, din nou, vei avea parte de privirile piezișe ale întregii adunări, că deranjezi ședința. Plus că nu știi sigur dacă îți vor indica vreo facilitate sanitară de dimensiuni optime pentru un adult sau dacă te vor trimite la baia cea mică-mică cu șapte bude (buzi? Nfine…) mici-mititele și șapte chiuvețele cât niște degetare. Așa că rabzi. Da te chinui. Și acum, pe lângă durerile și amorțelile provocate de poziția imposibilă în care încerci să șezi, te mai iau și transpirațiile generate de efortul de a nu face pipi pe tine. De vis, vă spun!
Mno, ca toată treaba asta să fie cât de cât suportabilă, eu vă recomand să aveți măcar un aliat în toată povestea. Ideal e să găsești măcar o altă „mămică” (că încă două-trei alte nebune pe lângă tine e mai greu, da una e fezabil, aș zice…) pe același film cu tine. Cu care să poți împărtăși prin șușoteală toate caznele prin care treci. Nu te ajută cu nimic, decât la psihic, da tot e ceva, măcar știi că nu ești singur în caznele alea.
Dacă ești tătic, e mai tricky, pentru că, de obicei, la ședințele astea, tăticii sunt rari spre inexistenți. Însă, pe de altă parte, dacă mai e măcar unul, rătăcit p-acolo la fel ca tine, te-ai scos. Că vei avea un aliat din oficiu, ca să zic așa. Diferența între mămici și tătici e că, așa cum ziceam mai sus, tăticii se vor retrage în cel mai îndepărtat colț și vor încerca să treacă cât mai neobservați.
Firește, dacă ești mamă și găsești altă mamă cu care să te apuci să îți dai coate și să clămpăni discret, la un moment dat se va sesiza aia, sigur o știți, Serioasa. Aia care a venit cu carnețelul de notițe la ea, care e perfect de acord cu tot ce spun educatoarele, care le soarbe cuvintele de zici că ascultă învățăturile lui Osho și dă din cap aprobator la fiecare propoziție emisă de cadrele didactice. E, p-asta în mod sigur o veți deranja cu șușoteala voastră, așa că va începe contraofensiva. Mai întâi, o să vă arunce câteva priviri tăioase. Dacă le ignorați, o să își dreagă sugestiv glasul, deși nu urmează să zică nimic. Apoi, dacă nici asta nu vă potolește, va trece la datul ochilor peste cap și oftatul ăla care e jumate oftat – jumătate pufnit indignat. Evident, dacă ești o capră nepăsătoare ca mine și prietena mea Andre (că da, eu am aliați, deci vă zic din experiență J), o ignori cu cea mai mare grație și îți vezi în continuare de șușoteală.
Bun, dacă am ajuns până în punctul ăsta, înseamnă că ne apropiem de final. Educatoarele au zis cam tot ce aveau de zis, s-a bifat ordinea de zi, toată lumea mulțumită, să plecăm dracului acasă, că mai am și alte treburi. Ei, ăsta e un moment extrem de critic al întregii aventuri. Pentru că, înainte de încheiere, invariabil, educatoarele vor întreba, cu glas cam stins, așa – că probabil au și ele casă și familie și vor să scape dracului de acolo – dacă sunt ceva întrebări sau mai dorește cineva să spună ceva.
În acest moment, critic, după cum spuneam, sub nici o formă, never ever, NU te apuci să pui întrebări. Lasă, ai nelămuriri, trimiți un mail sau scrii pe uatsap. Te-a durut până acu în dos, lasă, că mai poa să te doară încă o zi-două și cu siguranță vei afla ce ai de aflat și pe altă cale, decât prin dezbatere publică la ședință. Că dacă te îndeamnă Aghiuță să pui vreo întrebare în acest moment al situației, ai căcat steagu.
Pentru că, inevitabil, orice întrebare ai pune (să zicem, una nevinovată – gen „anul ăsta vor colora mai mult cu carioci sau mai mult cu creioane colorate?” că oteașa, te-a pălit pe tine o curiozitate și n-ai avut altă treabă decât să vrei să ți-o lămurești…), se va declanșa un mic jihad. În care toată lumea fie a) își va aminti că „a, ce bine, că mai voiam și eu să întreb dacă…” sau b) vei avea parte de cele mai ucigătoare priviri posibile, pentru că da, deja în punctul ăsta toată lumea vrea acasă, bine că te-ai trezit acu, deșteaptadracului, să pui întrebări.
Mai am însă o soluție și pentru acest ultim caz nefericit. Dacă simți că efectiv nu mai poți și tot ce îți dorești e să fugi mâncând pământul, în momentul în care vezi că se dezlănțuie babilonia, îți scoți brusc telefonul din buzunar/geantă/whatever, te uiți la el cu o mină care trece de la „ciiiine dreq mă mai freacă la ora asta” la „aoleeeeeeu!!!”, te scuzi cât mai discret, mormăind în barbă ceva despre o urgență apărută brusc și te puști afară de acolo ca hoțu din alimentară.
Sunt șanse bune să nu observe nici dracu că te-ai șutit, că toți vor fi preocupați fie să își exprime opiniile, fie să îi convingă pe ăilalți, ăia cu opiniile, că poate subiectul s-ar putea dezbate și cu altă ocazie, că oricum nu rezolvăm nimic acum…
Una peste alta, am trecut cu bine și peste această mirifică ședință, am supraviețuit cu numai două vânătăi pe buca stângă și un ușor torticolis. Deci, toate bune.
Acu aștept experiențele voastre și, mai ales, pe ale voastre, cei care ați trecut la nivelul următor – ședințele cu părinții de la școală. Pregătiți-mă sufletește, rogu-vă!
sursa foto: freepik.com
Senzațional de adevărat 😀
Sunteți norocoși dacă încă nu ați întâlnit specimenul de părinte care reclamă faptul că se lucrează prea puțin cu copiii. Și că nu au teme. Pe cuvânt, există 🤦♀️ „dar dați-le, doamnă, să scrie cât mai mult, că la anu’ se duc la școală. Și dati-le teme, că au destul timp liber. Pe vremea mea…”🤷♀️
Acu’ nu vreau să dau spoilere, da’ în clasa pregatitoare e muuult mai rău, că toți îi vor genii. După aia se mai domolesc.
Comentariu beton!111
Am râs, da mai cu juma de gură, așa… Nu de alta, da am auzit și eu de specimene d-astea. Plus că le-am „întâlnit” pe grupurile de mămiki. De la un moment dat începusem să îmi pun problema că neglijez copilul, că nu „lucrează” destul, că poate ar trebui să fac chestii cu el acasă, caiete, fișe…d-astea.
Și m-am dus într-o zi la educatoarea lui și am întrebat-o. S-a uitat ușor pieziș la mine și mi-a zis: vă rog frumos, lăsați-l să fie copil încă un pic! După ce învață să scrie, nu mai e cale de întoarcere…
Dă cu spoilere, să știu ce mă așteaptă 🤦♀️
Comentariu beton!89
A zis bine dna educatoare, Iulia. Copiii trebuie sa fie fericiți, nu să știe de toate. Sau să aibă teme multe sau sa fie genii. Sa fie fericiți și sănătoși. Atât.
Comentariu beton!50
Iulia, tu ai vrut.😀 O să fie decizii grele de luat:
– ce culori sunt mai bune? Luati de-alea, am luat eu si sunt bune! Nuuuu, nu sunt bune, am avut noi la grădi, se rupe vârful imediat
– pachețelul – ce le dați la pachet? Biscuiți, banana…Nuuu biscuiți, sunt plini de E-uri si zahăr, mai bine puțină rucola cu suc de lămâie. Barni? Doamne ferește, asta e inconștiență
– cadoul doamnei (sunt mult mai multe prilejuri decât îți imaginezi înainte) – ce luăm? Parfum? Geantă? Să îi dăm banii? Știu eu de la o serie anterioară că îi plac bijuteriile
– cum facem să nu se murdărească la desen? Eu i-am luat șorț…al meu are haine speciale pentru zilele cu desen, măcar să nu le murdărească pe toate
– nu fac nimic la engleză…abia i-a învățat o poezie…aaa, păi dvs va bazați pe școală pentru engleză?! Al meu face de la 2 ani cu un academician englez
– excursie? Dacă se pierd pe-acolo? Eu nu il las…eu o las pe-a mea, îi scriu numărul meu de telefon pe mână cu marker permanent…eu nu o las decât dacă merg și eu
– cadoul de Crăciun de la școală (da, se dă la serbarea de Crăciun) – ce luam? După o avalanșă de linkuri si 3 zile de dezbateri, se decide ceva. Moment în care apare o rătăcită si zice: hai să luăm altceva, că fie-mea are jocul ăsta
– mobilierul clasei e vechi – să cumpărăm altul, să luăm un calculator, o imprimantă, un proiector și draperii noi
O feerie😀
Comentariu beton!130
@Bertha, m-a luat capu numa citind 🥴
Concluzionez că, deocamdată, suntem ok. Ăștia de p-aici n-au filme d-astea. Phew!
Comentariu beton!14
@Bertha daaaa exact asa mi-ai adus aminte tot tot exact! Cumva oprimasem aceste amintiri cu sedințele, spun la plural ca una in curtea scolii inainte numa cu parintii unde „mmamikia stie tot” da din fleanca si una in clasa.Jeez
Comentariu beton!14
Aura, corect. De fapt sunt 3 ședințe în aceeași zi: una în curtea școlii înainte de aia oficială (aveti grijă să ajungeți pe la fără 5 așa 😀, nu mai devreme), una oficială și ultima e după aia oficială, tot în curtea școlii. De la aia poți să te sustragi discret, dar nu merge mereu, că așa te scot din sărite că rămâi așa hipnotizat și te uiți la ele. Plus că nu vrei mereu să decidă ele că trebuie să cotizezi x lei pentru a zugravi clasa în vacanță 😀
Comentariu beton!32
Mmm. Nu garantez că se potolesc La prima ședință cu părinții la o clasă de a V a intensiv engleză, la care copii au fost admiși pe baza de examen la engleză, logic, o mămică a ținut să ne avertizeze că al ei copil și alți vreo 5 pe care ii știe ea, sunt „Top” la matematica și că ar vrea așa sa rămână. In capul meu era1. Daca erau „Top” de ce nu au fost admiși la clasa de matematică. 2. De ce ne-ar fi interesant pe noi, restul părinților acest subiect, adică na, nu depinde de mine să aibă copilul dânsei rezultate maxime. Nu am comentat dar mi-a fost milă da respectivii copii, gandidu-ma la ce presiune sunt supuși acasă să fie „Top” și la engleză și la mate și probabil la toate materiile.
Comentariu beton!23
Învățătoarea de la clasa pregătitoare pe whatsapp:
Azi am lucrat caietul 6 și caietul 12. Plm
@cucurigu, mă ajuți și pe mine la matematică, cu secvențele alea în cod binar?
Dar de parinti care cer teme ca sa nu mai aiba timp copiii sa stea pe telefon sau calculator ati auzit? Al meu e mare acum, dar pe vremea sedintelor cu parintii, e drept in primara si gimnaziu, asta era una dintre solicitari „domne, eu nu reusesc sa-l iau de la calculator, asa ca va rog sa le dati mai multe, sa nu mai aiba atata timp de stat jocuri si Insta”
no lasa ca daca ai noroc la propriu patesti ca mine care am sustinut contrariul si am indemnat la plimbari, iesiri in aer liber si in general miscare.
si culmea, al doilea tatic prezent (si singurul in afara de mine) m-a sustinut si doamna a raspuns ca se bucura si ca ea face multe lectii in „natura” ! si ne-a spus clar ca pregatitoarea e doar joc si socializare si obisnuire cu ideea de scoala, ore, colegi, etc.
plus ca ii duce pe cei care vor la inot (2 ture pe an) si schi, evident alaturi de instructori insa e ca o activitate a intregii clase.
sincer conteaza mult si daca invatatoarea/educatoarea sunt sigure pe ele si nu se lasa influentate de toate presiunile unor parinti cu idei putine si fixe !
la fiica cea mare jumatate din clasa lua meditatii la romana, mate si engleza inca din clasa I-a ! mie mi-a comentat ca macar intr-a 4-a ar fi trebuit sa ii dau si ei, sa nu se simta asa exclusa !!!
cat timp copilul abia asteapta sa mearga la scoala si se simte foarte bine acolo, chiar si cand au test sau vreo evaluare, eu zic ca e ceea ce iti doresti ca parinte.
p.s. ai evitat subiectul „fondul clasei” pe care cred ca merg scrise macar vreo 4-5 articole cu tipul de parinti (am vrut sa zic mamici dar mno, hai sa fiu politically correct …) care vin cu toate ideile despre ce trebuie cumparat sa nu sufere odraslele de vreo lipsa la scoala.
Îți dai seama cum a fost pentru mine de ambele părți! Ca profesoară și ca mamă singură de băiat nu tocmai cel mai liniștit din grupa/clasă.
Next level, game over.
Comentariu beton!51
🤗
Eu am învățat din experiența de profă și dirigă să nu intru în polemici cu mămicile astea. Ca dirigâ le-o tăiam scurt cu: “trebuie să ne grăbim, eliberăm sala până la ora x”, nu putem să blocăm copiii în procesul mirobolant de învățare ( puneam ședințele între ore, când unii aveau sport sau informatică, urât din partea mea, dar trebuie să supraviețuiesc și eu:) Ca mamă, am o prietenă profă in colegiul unde a fost fi miu 8 ani, cu care vorbeam când era nevoie să aflu dacă a făcut câte o tâmpenie, iar la ședințe.. “aveam ore”, nu știu cum, îmi modificau ăștia orarul mvaaaiii. În cazuri extreme, băgam faza cu telefonul urgent și mă fofilam, merge de fiecare dată. La grădi… se ducea soțul, saracu’😂
Comentariu beton!60
Vai, sunt la început de drum … Așa va fi??? Nu creeed 🙈🙈🙈 e discutabilă situația. Cred că depinde și de zonă, de școală, dar voi vedea 😅
Am experimentat,,tortura” cu scaunele de grădiniță și a fost ,,minunată” (gândiți – vă că am hernie de disc ce va fi operată în viitorul apropiat și scolioză), am crezut că nu mă mai ridic.
Legat de pretențiile unor mame, am de spus atât (le-am văzut enumerate mai sus): fetelor, luați cu lămâie deciziile voastre și lăsați copiii sa fie copii!!! Vă dă acest sfat un cadru didactic (la copii mai mari) care îi îndrumă, încă, să se joace. Cu al meu de ce aș proceda diferit?
Felicitări pentru articol!!!
Dragă Iulia,dragă toată:așa am pățit cu ani în urmă, vreo 9 ,la fata mare,care acum e clasa a 8a.De acolo îți pot spune și de ședințe cu părinții (copiilor care n-au fost cuminți).🤣🤣🤣🤣🤣.Glumesc,școală de cartier ,deși cât de cât aproape la centrul orașului, cu olimpici la județ la diverse materii și sporturi,asta ca să vezi nivelul .Fericirea ” maximă „e doar că în majoritate de 90 % sunt elevi de naționalități conlocuitoare,cu tradiții din India.Noroc cu corpul didactic din școală care e de origini sănătoase și an de an au luat măsuri educationale din ce în ce mai drastice, altfel eram nevoită să duc copilul la alte școli mai depărtate, deși era greu ,trebuia însoțită de un adult.Deci,la ședințe de la clasele 0-7 ,pot să spun că părinții nu numai că s-au rărit de tot ,aproape de 5 maxim,că eu sunt șeful și știu câți vin,dar au dispărut anual pretențiile gen :să-i luam cado lu doamna, că între timp a devenit domn diriginte în ultimii 2 ani.Acum ,la clasa a 8a au rămas 13 din 28 de copii,alți repetenți n-au venit deloc și e o liniște pe care am visat-o demult.
Dacă vrei,la grădi privată am avut-o pe fata de 5 ani jumate,care apucat și on-line dar când s-au întors fizic a fost măcel la propriu: de ce fata dvs a umplut bucătăria cu apă, de ce vorbește engleză, de ce s-a urcat să vadă peștii în acvariu?
De ce spuneți că e grădi, de ce sunteți educatori, de ce fata mea a avut timp de toate astea, cum supravegheați copiii și pe ce luați banii părinților?Am plecat învârtindu-mă, cu scopul de a mă duce la inspectoratul școlar, dar până acasă am realizat că scopul meu acolo era altul mai bun pentru copilul meu neastâmpărat.
Comentariu beton!18
Ah, bun, deci se poate și mai rău 😁
Da, la noi la clasa a 3 a discutau mamele la ședință că „a fost foarte distractiv caietul de lucru” pentru vacanța mare…clar S-a distrat fiică-mea de a leșinat…o tonă de teme pentru vacanță. 🤦
Eu particip la ședințe pentru că trebuie să existe cineva care îmblânzește gloata dornică de educație de calitate, model comunist…mult, prost și fără rost!
Comentariu beton!53
Gizăs, astea sunt for real? 🤦♀️
@(alta) Iulia oh da la cel mare in Buc pe cand eram in tara in clasa 0 se plangea coana preoteasa ca nu au de lucru acasa si ca o sa se plictiseasca copii.Jeez
@Aura, 🤦♀️🤦♀️🤦♀️
@(alta) Iulia, da, e pe bune. Și te-ai aștepta să fie altfel, fiind părinți destul de tineri, dar îți dai seama că greșești mai ales când vezi cum scriu pe infamul grup de watsapp și ce prostii le trec prin cap.
Merge cam în același stil ca discuția cu șpaga la medici.
Nu ne mai facem bine.
Pe vremea când aveam copiii în școala generală, le-am spus clar învățătoarelor și profesorilor că în vacanță copiii mei nu fac nici o temă, că noi îi plimbăm, ne jucăm cu ei, stau afară de dimineața până noaptea și că nu am de gând să le iau bucuria asta. Și aia a fost, 8 ani nu a făcut nici unul teme peste vară. La liceu văd că s-au calmat profesorii, și-or fi dat și ei seama că e lupta-n zadar.
Comentariu beton!28
Aoleuu da mi-am adus aminte de sedințele cu părinții mare chin adevarat.Aici am scăpat de vreo 2 ani de cand nu mai sunt la British ci la scoala de stat iar cum nivelul limbii polone la mine este mic spre inexistent comunic pe librus cu profesorul principal si cu comitetul de parinti.Oricum se da minuta dupa asa ca in general merg parintii ce sunt in asociatia parintilor si parintii ce au copii in comitetul de elevi.Daca vreau sa aflu ceva au ore de consultatie saptamanala si cu translatorul dupa mine, adica fiul cel mare sau o alta mamica, merg si gata.Am scapat de acest supliciu ce ma interesa am aflat la cls 1 al celui mic anume ca nu au tememe pana in cls a 4-a am zis ura si gata.
Ce tare!
Eee,nepotica mea este cl.2,am trecut cu bine de gradi,fara sedinte. Anul trecut am avut sedinte online,a fost ok. DOAMNA este „scurta” si la obiect. Spune ce are de spus si „boacanele” in privat !
Abia anul acesta s-a vazut ficamea cu toti parintii,fizic,la scoala. La noi nu merge cu indicatii de la parinti catre invatatoare,le asculta dar isi vede de treaba ei,ca ea e specialistul,deci mergem mai departe.
Una peste alta,pana acum e bine !
Optionalele le poti ocoli lejer,eu cred ca la gradi sant bune doar ca sa-i ocupe timpul copilului ! Si la scoala sant,dar sant utile(engleza).
Sincer, eu l-aș fi dat la înot, dar când ne-au comunicat scorul, mi-a cam trecut 😐
Mai bine îl duc eu. Plus că organizarea mi s-a părut deficitară – preluare de la grădi la 7:40, înapoi la grădi la 10. Fără mic dejun. Păi pe fi-miu dacă îl ții nemâncat de la 7 la 10 și mai face și efort, mănâncă alt copil până ajung înapoi la grădi 🙄
Comentariu beton!77
Doamna Iulia ai uitat să spui de momentul în care se alege comitetul de părinți. Când toți se uita unul la celălalt și așteaptă să se ofere altul. Acu să vă povestesc câte ceva de la prima ședință la grădiniță pentru a doua maimuțică. Spun educatoarele clar și răspicat că la somn nu au voie copiii cu jucării de acasă că deh se vor certa fix pe tema asta și se trezește o mămică să întrebe dacă nu putem cumpăra păturică la fel cu a progeniturii ei pt toată grupa, pentru că evident al ei nu poate dormi fără păturică. Și mai avea puțin și propunea și biberon pt toată lumea că evident al ei încă bagă lapte la somnul de prânz. Iar răspunsul educatoarelor m-a uns pe suflet: poate e cazul sa renunțe (la biberon și la păturică). Stați că am și de la școală. Doar că o să vă povestesc joi că am a doua ședință de anul acesta. Prima a fost destul de liniștită și fără incidente. De fapt doar o fază a fost când un tătic s-a plâns de avalanșa de mulțumesc ce vine după câte o informație dată de doamnă pe grupul de uasap. Stătea fix lângă mine și nu știu cum am reușit să mă abțin să nu mă prăpădesc de râs când fix asta vorbeam cu al meu înainte de ședință, el fiind exact de aceeași părere. Oricum după ce a spus asta, la ce priviri a primit, cred că își dorea să nu fi vorbit.🤣🤣🤣🤣 Cam atât restul joi.
Comentariu beton!50
Aoleu, da, de valurile de mulțumesc-uri am și eu parte pe grupul de uatsap 🤦♀️
Comitet nu e cazul că mna, la grădi nu cred că se practică… Dar mă aștept să fie „fun” la școală…
Succes joi!
La grădiniță de stat se practică mirificul comitet. Eu anul ăsta m-am eschivat și la grădiniță și la școală de astfel de bătăi de cap. Prima ședință de la școală cred că în mare am blocat o cum spunea cineva pe aici.
Pentru ședințele de la gradi, eu am tras bățul scurt, deoarece șefa la familie a decis ca ea are program lung în zilele respective.
Încearcă să-ți imaginezi ditamai bivolul, care bate spre 2 m și 130 de kg, fost luptător, stand pe scaunelele acelea tip recuzita pentru Alba ca zăpada și minunatii ei pitici. Finalitatea a fost simpla, am eșuat pe jos lângă un calorifer, cât eram de lung, având ca singură preocupare sa nu atipesc.
La ședințele din ciclul primar a trebuit sa renunț, deoarece distinsa doamnă învățătoare, puțin peste un metru juma, ma întâmpina cu un zâmbet crispat și dezvolta niște ticuri faciale spectaculoase, deși am asigurat-o de câteva ori ca sunt extrem de pașnic, ca asa m-a făcut mama, mare (pe tiparul Ferdinand, pentru cei care urmăresc desene animate cu odraslele din inventar).
Sâmbăta faină vă doresc!
Comentariu beton!150
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Am râs pe de o parte pentru că am vizualizat foarte bine imaginea și, pe de altă parte, pentru că unul din tăticii rătăciți la ședință era cam tot pe tiparul tău – vreun metru spre noozeci, așa și lat cât ușile de la un șifonier dublu. Ce-o fi fost în sufletu lui pe sărăcia aia de scăunel 🥴
Comentariu beton!51
Ha! Ședința ca ședința. Stai să vezi cu grupurile uațap. Acolo se dezlănțuie mămikile cu adevărat . Atunci să te ții . Întrucât am 3 progenituri , în timp am învățat să mă eschivez elegant atât la ședințe cât și pe uațap dar nu pot să zic cât efort , să nu le corectez greșelile gramaticale sau să le scot grăunțele din cap, evident tot în mod elegant . Îți zic, inutil. Redundant. Răbdare și tutun, vorba poetului . Atât îți urez.
Comentariu beton!30
Pff, u are a hero. Noi n-avem decât un sigur grup de uatsap și tot mă ia capu când citesc… D-apai 3… Vai steaua ta 🥺
Ei, dar nu-s 3 grupuri , ci vreo 10. Pentru fiecare plod există grupul clasei oficial și câte unul al părinților, fără “doamna”, da? Plus grupurile pentru înot,dans și fotbal. Să mai zic ? 😂
Comentariu beton!34
Mi-e rău 🤦♀️
Slavă cerului că am scăpat de ședințele cu părinții. Cei care mai participă au toată compasiunea și înțelegerea mea.
Norocu tău! Sincerele mele invidii! Și eu sunt abia la început 😐
Ooo, mamă, nu știi cât mă bucur că am încheiat orice legătură cu școala 🤭 nu am fost chiar o mamă tipică și nu i-am înscris otova la orice ne băga pe gât educatoarea/învățătoarea, dar a pățit copilu’ mare una urâtă de tot dar s-a remediat după ce am aflat, era moda cu ceva spaniolă sau uatevăr și nu l-am înscris că mai aveam o brumă de judecată, după vreo două săptămâni îmi spune copilu’ că a pățit nușce pe hol în timp ce grupa făcea ora de @#$$. Mă înființez direct la educatoare și o iau delicat de beregată și îi pun întrebările aferente, răspunsul a fost halucinant: l-am dat afară pen’că nu l-ai înscris la curs! Wtf??? Am bubuit-o de i-au sărit capacele cu toate regulile și procedurile și după aceea copilul a stat cu altă grupă când se întâmplau cursuri d’astea de genii telenovelistice. Băi, sunt rea, dar am făcut copii pentru că am vrut, i-am dorit și investiția mea pe lumea asta a fost și este în educația lor, dar făcută de plăcere și în folosul lor nu pentru fițe și fandoseli. Grupurile de uațap sau alte d’astea au apărut când era fie-mea la liceu, liceu biligv de București, părinți plini de ifose și talente de te lua capu’ dar ce era și pe grup 🫣 atunci am auzit de la o mare ziaristă englezoaică, mama unui copil excepțional, că bătaia este necesară dacă vrei să ai un copil respectuos și educat. F**k, întotdeauna am protejat copiii de asemenea specimene și am cam rupt ușile directorilor și inspectoratelor când au fost probleme. Pregătește-te de o viață agitată ca părinte de copil intrat în malaxorul școlilor, dar e și distractiv dacă ai un copil cu spirit de explorator și cu verbul la el , iar participarea la ședințe este puțin sado/maso 😁 Succes!
Comentariu beton!34
Lasă, că am aflat că și la ăștia se practica scosul pe hol drept „consecință” dacă nu sunt cuminți în timpul activităților. S-a discutat (civilizat, să zicem 😁) și s-a decis că se elimine acest tip de practică.
Duamneajutămă pe mai departe! 🙄
Încă nu merge pruncul la grădiniță, dar cum nu prea ii tipul integrale la 2 ani ci mai degrabă modelul hai să transformăm cearceaful în parapanta, dacă îi vine cuiva ideea să îl scoată afară nesupravegheat îl recuperăm din Budapesta.
Comentariu beton!31
@Madd, fix asta le-am zis și eu (din fericire, nu știu prin ce minune, p-al nostru nu apucaseră să îl scoată afară) – faceți asta și vă duceți voi să-l căutați în Honolulu sau unde o ajunge în 35 de secunde 😐
Oooo, am recunoscut toate specimenele. La scoala mai sunt mamicile care stiu ele cum e mersul prin scoala, intotdeauna stiu cum o sa fie anul urmator, cum sunt profesorii si mai e aia care vrea mereu sa cumparam cadou pt doamna. Norocul nostru e ca învățătoarea e tanara, avem cam 2 sedinte pe an, scurte si cuprinzătoare. Avem separat sedinte de consiliere in care poti discuta cu ea despre propriul copil. In rest, da a arde ceva ne transmite pe whatsapp.
Citind articolul mi-am amintit si eu de gradi si scaunele alea nenorocite. Urmeaza sa inceapa mandra cresa, aici sunt curioasa cum o sa mai stam.
Eu in general nu prea bag in seama gasca si vorbesc direct cu invatatoarea/educatoarea punctual. In rest stau, observ si ma amuz.
Pentru școală mă pregătesc și eu sufletește… Că la ce povești am auzit… 🙄
Toate șansele sa stați pe olițe 😂😂
Comentariu beton!20
@(alta) Iulia, lasă că la școală și la liceu mă duc eu. Presimt că voi fi foarte „popular”. 😀
Comentariu beton!21
@Adriana :)))))))))))))))))))))))))) Am si vizualizat cum stam toti cumintei pe olite.
Eu am trecut la nivelul următor. Mă duc luni cu fii-mea, să-și cumpere apartament.
Perioada de care povestești tu a trecut de multișor. Eu am fost oaia neagră din adunările de părinți. Am trecut prin cei 12 ani de școală strecurându-mă printre obiceiurile împământenite și am avut chiar tupeul să contest și să refuz ce nu mi se părea benefic pentru copii. După toată experiența, cu facultatea s-a descurcat singură.
Nu pot decât să-ți doresc infinită răbdare în etapa ce urmează pentru voi!
Comentariu beton!29
Să-l stăpânească sănătoasă și să se bucure de el!
Tu și maică-mea… După fiecare ședință venea și îmi povestea cum s-a luat în gură cu ăia p-acolo 🤣
Era distractiv, abia așteptam să vină acasă după ședințe, mai ales la liceu, unde am avut o dirigintă tâmpită până în vârful unghiilor. Cred că maică-mii îi făcea o plăcere sadică să o facă p-aia cu biscuiții 😈
Comentariu beton!23
Ohhhh… ce bine ca aici e maxim o sedinta cu parintii pe an, in rest sunt 3 intalniri „private” cu educatoarea in care discuti fix despre copilul tau. La after („foyer”) nu exista optionale, doar activitati diferite in fiecare saptamana. Acum a inceput scoala primara si au teme dar rezonabil as zice. Singura problema e ca au inceput in germana si eu nu stiu nimic (traiasca google). Dar deocamdata all good. 🙂
P.S. Cadouri aproape nu exista aici, in niciun caz comune. Mai duc cate o cutie de ciocolata la sfarsitul anului si/sau de Craciun si cam asta e tot.
Una avem și noi, slavă cerului. În rest, tot așa, întâlniri în privat. Da și una mi se pare mult 😂
@(alta)Iulia diferenta fiind ca aici parintii par mai altfel. Sedinte de fapt au fost doua – una in luxemburgheza si una in franceza, dupa preferinte (ghici la care am fost?). Acum ne-a facut si noua educatoarea grup whatsapp dar a zis ca-l foloseste doar pt chestii importante/urgente de comunicat. Scoala a inceput pe 15 sept, inca e „virgin” grupul. 😅
Haha, eu am fost tăticul de la sedinta (grupa mica). Eu am un still destul de robotic, desi nu sunt it-ist. Adica iau informatia de buna (ca in bancul ala cu laptele si ouale). Adica ni s-a zis sa vina copiii cu încălțăminte cu talpa alba ca alearga si murdaresc le jos. Fucking logic, noted. Dar o mămică a intervenit: eu i-am luat deja lui georgel cu talpa neagra, e bine?
Pe urma grupul de watsapp unde din motive tehnice am lasat-o responsabila pe sotie. Nu de alta dar îmi dadea copilul afara de la gradinita din cauza ca pe tac-su il mananca degetele.
„educatoarea: va rog sa imi scrieti doar parintii care nu isi lasa copilul la somn, sa nu le alocam pat”. In creierul meu de 1 si 0 era destul de clar ca trebuie sa tac din gura pentru ca il las la somn. Nu si pentru mămica lu georgel, care a tinut sa specifice ca el va ramane la somn.
Comentariu beton!45
Da, frate, zici că-s autiste uneori… Zice aia „comunicați cine NU vine la X sau Y”. Și apar: Gigel vine! Și Georgel vine! Dada, și Ionel vine! Mulțumiiim! 🤦♀️
Comentariu beton!23
Ziceti ca pentru voi e la nivel de autism? :)))
Sunt profa de liceu, diriga. Uneori simt ca eu sunt aia cu probleme, cand primesc aceste raspunsuri cu carul. Si le primesc si de la parinti, si de la elevi – care, repet, sunt de liceu, deci am ceva asteptari de la ei. Urasc sedintele, incerc sa fiu cat mai scurta si la obiect, si sincer, daca nu erau obligatorii si cu semnaturi pe proces verbal, jur ca nici nu le faceam! Consider ca putem discuta si in privat la scoala cand apar probleme, sau la telefon punctual cand am ceva de zis pentru x-ulescu. De ce sa mananc timpul tuturor parintilor, cand eu poate am treaba doar cu cativa ai caror copii fac nebunii?
Cu grupul de whatsapp… oftez din suflet. Scapasem, eram printre ultimii mohicani, cred. Din pacate, din acest an scolar am picat si eu „la datorie” si a trebuit sa fac grupul parintilor. On the bright side: am invatat din experienta colegilor, iar grupul ma are doar pe mine admin cu drept de postare (au fost elegant informati ca ma pot apela in privat pentru problemele punctuale).
E greu de ambele parti. Sigur, asta cand vorbim de ambe parti normale la cap :)))
Comentariu beton!14
Am bifat doar doo ședințe la grădiniță: una online și una fizică. La ambele purtam uniformă (sunt militar). La cea online a fost distracție maximă (m-a nimerit fix în timp ce eram de serviciu la call center și se uitau la mine ca la unicorn) pentru că sporovăiau ca niște maimuțe în copaci și le tot dădeau doamnele pe silențios, de ziceai că suntem în filmele din anii fraților Lumiere.
La a doua, m-am prezentat tot în uniformă, pentru că veneam de la muncă și, am stat 15 minute, doar în picioare (cum mama zmeilor putea să stea o morsă pe un scaun de pitic, nu știu) și l-am dat stingerea urgent.
Comentariu beton!49
😂😂😂😂😂
Mie îmi place maxim de Miss a noastră. Datorită ei încă n-am treabă cu grupurile de Whatsapp, că a zis că nu face. Așa că dacă e ceva de zis, ne scrie fiecăruia în parte dacă n-apucă să ne spună pe gură.
Iar opțional n-avem decât la engleză, să nu ne bage în ceață și în discuții.
În lipsa grupului de Whatsapp, serbările s-au desfășurat minunat. Aia de Crăciun cu o contribuție de 130 lei de copil pentru cadou și Moș (din ăla cu barba lui crescută singură pe față), cadou pe care l-am văzut când am luat fata de la grădi. Iar de sfârșit de an ne-au cântat și spus poezii în livadă. Dar acolo, da, am făcut cunoștință cu scăunele și băncuțele din grupă.
Băi, eu de principiu nu aș avea nimic împotriva grupului de uatsap, dacă ar fi comunicarea unidirecțională – adică să ne transmită ei nouă informații și pace.
Mie îmi convine mai mult, alții au cârâit că mai bine pe mail. Pana mea, oricum primesc 7643 de mailuri pe zi, nu mai am nevoie de încă 14 de la grădi…
Dar, din păcate, nu se poate așa… Și apar pe grup d-alea cu „azi vin după Maricica la 11, că mergem la dentist, vă rog să o pregătiți”. For fuck’s sake, există numărul de telefon al grădiniței, scrie dracului acolo, că nu ne interesează pe toți că tu o duci azi pe Maricica la dințar 🙄
Comentariu beton!17
Eu am trecut la nivel superior, clasa 1 și a 7…. 4 grupuri de whatsapp… măcar la clasa 1 e oprit comentariile da la a 7 nu și mă mănâncă degetele să comentez ,dar am preferat sa îmi pun un elastic pe mâna ca să nu o fac că nu pot sa ma abțin..
Adevărul e că e și ăsta un exercițiu de voință… Și eu mârâi printre dinți și mă abțin. Da e greu al dracu uneori… 🤬
90% din comentarii par sa fie doar mamici, exact ca la sedinta.
Taticii se duc sa se uite dupa mamici, bunoace. Pacat ca pe multe le strica gura.
word
Comentariu beton!35
🤣🤣🤣🤣
Welcome to the club și nervi tari pe mai departe :). Nu am participat la multe ședințe din astea cu părinții, dar cele la care am participat m-au traumatizat. Să le luăm pe rând, sunt 3, mari și late. Ba nu, 4, dar una a fost fără traume. Mă rog, dacă nu pui la socoteală că a durat 3 ore și era – la propriu – să fac pe mine de râs.
Prima a fost la fata cea mare, când a intrat în clasa a 5-a. Școala de cartier, 80% din copii fuseseră împreună și în 1-4 (ea are acum 22 de ani, nu a prins mirifica „clasă 0”). Ai fi zis că se cunosc părinții între ei. Și se cunoșteau. Și au început discuții și acuzații pentru fapte petrecute cu 2-3 ani in urmă, de care copiii nici măcar nu își mai aminteau (am intrebat-o pe fată, eram curios). Nu am reținut decât că acum au profesor diferit la fiecare materie (ceea ce oarecum știam, am trecut și eu prin gimnaziu) și că fiecare profesor are stilul lui și cerințele lui (nici asta nu a fost o surpriză).
A doua a fost la fata cea mică, atunci când era clasa a 3-a (cred). Erau 2 probleme majore pe ordinea de zi: prima, venise un copil nou, care avea ADHD și CES (cerințe educaționale speciale, pentru necunoscători), iar a doua, un grup de 3 copii veniți dintr-o comunitate defavorizată. In speță, problemele erau următoarele: băiatul respectiv nu numai că era, să zicem, neastâmpărat, era și violent cu colegii. Cred că avea ceva probleme acasă, își dorea tot timpul multă atenție și făcea orice ca să o obțină, mă rog, ar fi trebuit să fie dus la un psiholog. Părinții lui nu s-au deranjat sa vina la ședință, așa că nu am avut prea multe de discutat pe speța asta. Fiică-mea a lamurit-o scurt acasă („dacă e agitat, nu îl bag in seamă, dar daca dă vreodată în mine, ii trosnesc una de îl adună directoarea de pe jos” – directoarea insistase sa fie primit fără consiliere psihologică, era ceva pilă de-a ei, până și copiii știau asta). Fiică-mea fiind,.altfel, pacifistă (era chiar delicată, făcea balet), dar nu și dispusă să fie confundată cu un sac de box. Și da, era capabilă să îl lase lat, datorita baletului avea motricitate și mobilitate mult superioară celorlalți copii. Din fericire, nu a fost cazul, nu a ales-o niciodată drept victimă. Cu copiii de etnie, situația a fost mult mai urâtă. Concret, veneau de la Pata-Rât (clujenii știu despre ce vorbesc) și exista un ONG care avea oameni care mergeau dimineața, îi luau, le dădeau micul dejun, ii pregăteau de școală și îi aduceau. Sau asta făceau pe hârtie. Dacă ar fi făcut și în realitate, ar fi fost totul fain-frumos. Dăcât că nu făceau. Drept pentru care, copiii respectivi au umplut clasa de păduchi și alte cele. La ședință a fost și un reprezentant al ong-ului respectiv și, îți jur, a scăpat de la a fi sfâșiat – la propriu – numai datorită intervenției ferme a celor 3 tătici prezenți.
A treia a fost la fiu-meu, in clasa a 8-a. Asta a fost cea fără traume (pentru mine). Da’ a fost amuzant cum se certau părinții că li se dau prea multe teme (ba nu, sunt prea puține) , că să facem banchetul acolo (ba nu, acolo, că e mai bine) etc. 3 ore am crezut că mor. Al meu era genul ăla, aproape 10 pe linie, președintele pe școală al consiliului elevilor, așa că problemele astea prezentau zero interes pentru noi.
In fine, ultima a fost iarăși la cea mică, anul trecut, in clasa a 8-a. Temele au fost în linii mari aceleași, numai că acum nu am mai putut fi detașat. Între timp, fuseseră 2 ani de online. Plus că, dacă băiatului îi era fix indiferent unde se va ține banchetul și ce ținută va trebui sa fie, cea mică e mult mai exigență și pretențioasă.
Comentariu beton!22
Gizăs, ce de probleme. Începe să mă ia groaza 👀
@ (altă) Iulia, vezi că seria de banchete incepe cu absolvirea grădiniței. Cel puțin aici la Cluj. No fucking joke.
meniul ”Draci prăjiți” e cu cartofi si apă pentru acasă?
(Așa, și cum ziceam, pe lângă taxa lunară de grădi, oamenii au mai inventat și așa numitele „opționale” – adică chestii gen limba engleză, înot, dansuri și cursuri de origami și draci prăjiți.)
Nope, e numa pentru la grădi 😂
Io iti dau un sfat invatat pe pielea mea. Sa nu te puna al de la cazane sa spui ceva legat de un subiect, ca deh, esti in domeniu stii ce vorbesti, ca te iau mamikile prea destepte in toate cele si iti dovedesc ca habar n-ai de nimic in toata viata asta, a trecuta si a viitoare. Mi-am permis de doua ori sa zic ceva legat de niste aberatii medicale, ca sunt decat medic cu doua specialitati, ca mi-am luat la suturi in derier si citate de pe goagal de mi-am pus la indoiala intreaga invatatura capatata. Asa ca vorba aluia ca tacerea e de aur si doamne ajuta sa supravietuim.
Comentariu beton!43
Daaaa, cum dracu să îți permiți să ai opinii? Taci mâlc, că ești halit!
Eu și încă 2 alte mame am avut îndrăzneala să protestăm pentru că am aflat de la copii că una din educatoare cam țipă la ei. Evident s-au trezit unele că nu, dom’ne, nici gând, inventează copiii voștri, nu se întâmplă așa ceva! Sigur mint că vor să vă atragă atenția, că d-asta mint copiii, că nu au parte de suficientă atenție…
Marș, tu, îmi cunosc copilul și știu când trombonește și când zice adevărul!
Comentariu beton!18
(alta) Iulia, “da’ ce are daca striga la copii? Eu as plusa, sa le mai si dea cate una. Ce vrei, sa li se urce in cap? Doar si noi la noi au urlat parintii, educatorii, profesorii si am luat si bataie si uite ce bine am ajuns!”
Oh, wait…
Ps. Eram sarcastica.
La școală? Cum să fie, e foarte bine: stăm în bănci ca oile. Nu punem întrebări, nu ne supărăm dacă se lălăie, căci n-avem altă treabă decât să stăm să ne dicteze lista de rechizite, manuale și culegeri. Acceptăm tot ce ni se cere, chiar să schimbăm tot din clasă în afară de pereți. Că e spre binele copilului, cum adică, de ce întrebi dacă chiar e nevoie? Și la anul tot în clasa asta facem, sau o schimbăm și pe aia? Clar sunt proastă de nu pricep că “așa se face”. Angajăm femeie care să facă curățenie după zugrăvit. Că alea de la școală sunt ocupate. Cumpărăm câte două seturi de manuale, unul la școală, unul acasă, fiindcă ne e jenă să-i spunem Doamnei să-și facă naibii un program și să se țină de el, nu să-l schimbe când are ea chef. Cum adică, păi a dat mesaj aseară, la doișpe noaptea, că mâine NU mai fac mate, ci română, tu nu l-ai văzut?
La fel și în clasele 5-8. Nu, cum să comentăm că școala vrea să dea examen pentru admiterea în clasa de matematică? Și ce dacă nu scrie nicăieri cum se organizează, cine corectează, care-i materia? Facem ședință să descoperim cine a sesizat inspectoratul și-a lăsat școala fără bunătate de examen. Nu întrebăm cum are de gând Doamna Directoare, zeița, să facă și orele de curs, și treaba de director. Se știe că poate. Chiar e foarte eficientă, să facă în 15 minute cât fac ăilalții toată ora. Da, n-a terminat materia, da’ să mai facă și copiii singuri, că e materie de examen. Mută-l, cucoană, dacă nu-ți convine, că și așa sunt prea mulți în clasă.
Foarte frumos la ședințele de la școală.
Comentariu beton!27
@ Carmen S, ah, curățenia, da. Ant trecut școala a fost renovată în toată regula, bani europeni, alea-alea. Muuult mai multe de făcut decât după o banală zugrăveala. Dar mno, toți voiam să se mute odată copiii în clasele noi. Vine o mămică cu ideea mirobolantă „haideți să venim noi și să facem curat într-o vineri și o sâmbătă”, idee care părea să prindă. Mă pune dracu’ sa zic „venim cu drag, și eu și soția, cu condiția să vină și odraslele” (în treacăt fie zis, erau clasa a 8-a, unii băieți erau mai zdraveni decât mine, iar fetele, majoritatea mai puternice decât nevasta). S-a lăsat o liniște mormântală, vă zic. Am continuat „dacă prestează și ei, poate o sa și păstreze” (erau anumite chestii in clasa veche, ușă spartă, tablă spartă, coș de gunoi aruncat pe fereastră, mno, chestii din astea pe care, nu-i așa? Orice copil le face acasă, se știe. Liniștea s-a adâncit. Apoi, aceeași mămică care venise cu propunerea (fi-su era știut că arunca cu mâncare în colegi, fără ca apoi sa adune resturile de pe jos) zice așa, cu o voce mică: „nu mai bine angajăm o firmă? Nu revine mai mult de 50 lei de copil, și termină mai repede, că sunt profesioniști”. Am râs, in sinea mea.
Comentariu beton!33
@Mircea, ahahahahaha, bună asta… Când vine vorba să pună mâna micul prinț, ne răzgândim brusc… Mi-a plăcut! 🙄
@(altă) Iulia, exact pe asta am și mizat. În treacăt fie zis, „micul prinț” avea, la 14 ani, cam 1.80 și era, in general, cât un ghibol. Bine, asta nu l-a împiedicat să își ia o bătaie zdravănă de la un coleg (și nu exagerez, a fost zdravănă, gen dat cu capul de tablă și tot tacâmul, mi-a povestit fata, se îngroziseră până și colegii) de la unul mult mai micuț. Motivul? L-a înjurat de mamă. Numai că mama lu’ ăla micu’ murise cam cu un an înainte și și-a ieșit din minți. Abia au reușit colegii să-l oprească. Dacă e să mă întrebi pe mine, a cam primit ce a căutat, cu toate că nu sunt de acord cu violența. Da’ mno, in cazuri excepționale….nfine, cert e că 2 zile nu a vrut sa vina la școală că „îmi e frică de X”. S-a dezbătut intens și asta în ședința respectivă, de fapt, in parte a fost motivul ședinței. Se întâmplase cu numai câteva zile în urmă.
Comentariu beton!31
Cred ca sint o mama comentaca de imi vine sa scriu aici. E putin sarit de pe sina subiectului, desi am avut experiente fix de astea, si fara aliati de nadejde, in Romania. Iulia, dar sa vezi cum e sa te duci la prima sedinta de liceu in Belgia, la liceu vorbitor strict de neerlandeza, pe care o bighidesti cit sa porti conversatii savante gen’the rain in Spain stays mainly in the plains’, si sa ai mamici cu carnetele. Si sa te chinui sa intelegi si sa nu poti pleca dupa o ora jumate. Anul asta zic ca m-a lovit pronia cereasca, alta diriginta, nu vorbareata anterioara, plus ca excesiv de gravida (o fi si nascut, biata, sarcina era nu avansata si de-a dreptul coplesitoare). In juma de ora pa-pa. Neavind cel mai exemplar copil, dupa sedinta de data asta EU am retinut femeia pentru doua minute, decent as zice, eu vorbind in engleza iar ea in neerlandeza (sint obligati sa foloseasca limba in comunicare, desi inteleg si se pot exprima si in alte limbi). Ne-am pus de acord cu scuze (al meu a si trosnit-o din prima), zimbete, ei lasa ca e copil bun si gata.
Daca iti zic ca m-ai stirnit. Cu ce a comis-o tinarul. Regulamentul scolii zice sa fie imbracati in alb/bleu/belumarin la camasa/tricou, alb/bleumarin la ceva hanorca sau haina sau whatever, bleumarin pantaloni, si NU de training la ore. Punct. Dar mai e ceva. Daca obiectele vestimentare au vreun imprimeu, vreo marca, ceva, aia nu trebuie sa depaseasca o palma, adica sa fie acoperibila cu palma. Asa i s-a explicat anul trecut. Al meu face 14 ani, decit ca s-a hotarit si are spre 1,85 m, si conduce vreo 80 de kile. Mina pe cale de consecinta e mare. Am fost la cumparaturi, gasit hanorac misteaux, scris cu ceva alb, probat cu mina, merge. Achizitionat. Se duce la scoala si se intilneste in hanoracul cu pricina cu profa de desen de anul trecuuuut. Ei bine, sa se afle ca anul trecut al meu a reusit sa ramina corigent la desen. Inteleg ca juma de scoala a avut aceasta problema, ca profa a fost admonestata in consiliu, ma rog, ideea e ca a reusit sa stirneasca nervii femeii. Anul asta a scapat, deci yeyyy. Dar – il vede profa. Ii zice ca scrisul e prea mare. El acopera cu palma. Ea scoate o RIGLA (ma intreb de unde) si masoara, si zice: scrisul are 15 cm, ai voie doar cu 10 cm, ca asa scrie in regulament. Minuta sus va rog cine citeste regulamentele scolare, eu nu pot ridica nici maczr un deget, dara-mi-te fiu-meu. Asta al meu s-a revoltat, si am primit un mail pe tema asta, iar el a primit o ora de studiu de detentie dupa ore.
Daca m-ai strinit, am povestit .
Petrecerea continua. Nu mai am decit 5 ani si scap de scoala.
Comentariu beton!17
Pfff, greu și la voi, ce să zic… Ține-mi, sfinte Pafnutie, mințile întregi! 🤯
Ședințele de la școală sunt mirifice 😁 le descoperi tu în timp. Suprize suprize 😃
Aha, deci în traducere, nu vrei să mă sperii 🤣
În traducere liberă, da 😄
Ai dat fix in plex cu subiectul de azi. Fresh fresh fresh. Am avut noi sedinta cu parintii, la grupa mica, acum 2 saptamani. Invitati ambii parinti si plozii din dotare. Am ajuns amandoi majorii vaccinatii, copilu era déjà muci de somn, asa ça am tras la sorti. Ciné pleaca cu copilu si ciné ramane la tortura.. aaa… pardon, la sedinta. Évident, cum dracu, pica magareata pe mine. Pleaca barbatu din dotare cu fi-miu uitandu-se la mine cu un zambet din ala satanic muahahaa mergem acasa sa ne uitam la desene (huua parinti denaturati, lasam copilu la desene la 2 ani jumate !!!) Si pleaca. Iar eu raman pe Hol, si astept sa dea educatoarele „intrarea la clasa”. Nu mai vb de scaunele mici de tortura ça nu e cazu, à zis doamna iulia tôt. Si incepe dansul. O stiti pe mamika aia vesnic nemultumita chit ça a inceput gradinita de o saptamana? Exista una in ORICE clasa. O reperi instant, ça e singura care e cu labele pe sus, si incepe orice fraza cu „ma scuzati, nu vreau sa insist, DAR… (insert whateva here). Si plangi, si inghiti, mai plangi un pic, te uiti la ceas, te ia groaza ça a trecut o ora si saraca educatoare nici nu à inceput ce avea de spus.. a durat sedinta noastra 2 ore jumate. 2 fucking ore jimate. Data viitoare nu mai tragem la niciun sorti. Barbata-miu o sa fie desemnat din oficiu. Io-mi bag picioarele ! 😅😅
Comentariu beton!18
Cum, frate, să te pună să vii cu copchilu mic după tine la ședință?!? Serios, ce tărâțe poți avea în cap? 🙄
Citesc și mă minunez…
Vai, Iulia, ai deschis cutia Pandorei!🙂
Eu am doi copii, unul in grupa mică la grădiniță, iar fata in clasa a II-a la Colegiul național al lui Pește Prăjit. Băiatul e la grădinița unde a fost și fata. De grădiniță și t mulțumită, cheltuielile au scăzut. Când era fata acolo, erau mai multe cheltuieli, fructe de adus prin rotație, apa de platit lunar, pachet igienic lunar (șervețele, rola de prosoape, săpun lichid) + un fond al grupei pt rechizite. De anul trecut Primăria alocă 150 lei/ prescolar și 100 lei/ elev ciclu primar. La grădiniță s-a văzut imediat, nu au mai cerut nimic, dar la școală nu. La mărețul colegiu national s-a repartizat un toner și un top de hârtie, cică.
In ceea ce privește ședințele cu părinții, mă exasperează pierderea de timp pt 2-3 chestii administrative. Se stă 2 ore pt ceva ce poate dura 30 min. Daaa, și mămicile Știe-Tot sunt peste tot și fără număr. După niște întâmplări nefericite la clasa fiica-mi, am decis să-l trimit pe soțul meu la ședințe. La cum îl cunosc, e exact genul de tata descris de tine Tatăl Blend In.
A, și încă ceva. Primăria derulează de câțiva ani un program fain, Inițiere in sport, adresat copiilor de ciclu primar și preșcolarilor de grupa mijlocie și mare. O dată pe săptămână copiii merg la patinoar, sunt organizați pe ore, clase etc. Când se închide patinoarul cei de clasa a IV-a merg la înot, restul la arena sportivă, unde fac diverse jocuri de mișcare. F fain mi se pare. Asta din timpul orelor. Se întâmplă la Sf. Gheorghe ( Covasna)
Comentariu beton!16
Exact, o grămadă de pierdere de vreme pentru… nimic, în esență 🤷♀️
La școală unde au fost copii mei(in Spania) ședințele sunt de o oră. Strict ce vor face in noul an școlar și atît. Excursiile sunt anunțate prin hîrtie unde tu semnezi și trimiți bani la școală și gata. Se merge unde hotărăsc profesorii și copilul aferent merge sau nu punct. Asociația de părinți propune activități și părinți hotărăsc daca vor sau nu să meargă copii sau nu sau fiecare face ce vrea cu copilul lui.
Prietena mea sa hotărît in 2012 sa se întoarcă in Ro. Zis și făcut, soț , soție și doi copii se cărăbănesc la Ro in iulie se înscriu la școală iar în noiembrie își bagă picioarele și se întorc. Disperarea lor a fost cînd 2 ședințe de părinți au fost doar pt a cere amar de bani pt toate cele la clasa ,ei mergind la școală doar cu cheia de la mașină.
Da, pățit, dar pe lejer așa ca tine la grădi privată. Da, am zis lejer 😆 Greul e să treci de la grădi privată la școală. De stat, după buget. Haoleu, ce a fost acolo în clasele primare, ce agramate pe grupuri… Acolo am făcut ca struțu’, comentat cât mai puțin, dat cât ziceau ele, doar să scapi cu viață. Și tot nu era bine, că nu „socializam” cu ele la poarta școlii la țigară, că mă duceam dracului la muncă. Erau multe „casnice” care cereau burse sociale, dar bărbații lor învârteau mulți bani, dar așa, mai la negru 😩 La final nici nu mă mai salutau, nu știu ce aveau cu mine, că eram genul de acord cu ce hotărau ele, dar probabil că nu mă „implicam” activ în alegerile și cumpărăturile de cadouri. Și am mai avut și tupeul să nu dau copilul la religie… nasol tare 😀 La gimnaziu e mai bine, clasă mai „bună”, mămici mai de „calitate”, dar tot îți vine să te ascunzi sub bancă la ședințe… mai ales când cel mai gălăgios și fără educație copil din clasă e mereu „provocat” cum îl consideră mămițica lui 🫣
Comentariu beton!15
Aoleu, păi degeaba te conformezi cu turma, dacă nu stai la o bârfă mică, nu aia, nu ailaltă…
Deocamdată mă minunez de ce citesc pe aici, dar pe de altă parte, îmi iau notițe, poate așa o să fiu mai puțin șocată când o ajunge la școală 😂
N-am fost niciodată „yeeeei, ședință cu părinții!” da’ nici nu mi s-au părut o corvoadă. Și nici acum nu mi se par. La ședințe eu sunt foarte cuminte, ascult, nu șușotesc (ntz, ntz, ntz :-P), foarte rar pun întrebări, nu mă deranjează că alții o fac mai des sau așteaptă ședința cu părinții ca să ridice o cutare problemă la care suntem invitați să ne dăm cu părerea. Extrem de rar am reacționat negativ pe loc, dar asta pentru că erau imbecilități de genul „Da’ mai și altoiți-i puțin, dacă e cazul” (sfat adresat dirigului) sau „eu n-am timp să vin la consultații individuale cu profesorii, mai bine ne spuneți acum la ședință chestii despre fiecare copil în parte” sau „nu e corect să nu mai primiți copiii la oră dacă întârzie dimineața. Noi stăm departe…” Altfel, consider că ședințele cu părinții pot fi lejer sărite fără niciun risc de a pierde ceva important. Aș face-o dacă mi-ar zburli prea tare zen-ul. Eu una mă duc doar pentru că mi-a plăcut la școală și să stau într-o bancă din când în când îmi stârnește frumoase nostalgii. :-)))
Comentariu beton!18
@Anduța, asta cu „spuneți-ne despre fiecare copil in parte” e delicioasă. Am pățit-o și eu la ședința aia de care am zis, de la fiu-meu. Da’ de la o mămică. Întrucât majoritatea păreau să vrea să audă despre odraslă, nu m-am opus. Am explicat ce fel de copil era el, așa că nu mă așteptam să aud ceva negativ (și nici nu am auzit, de la dirigintă). Aveau în clasă o fată care, dacă vreodată nu lua 10, indiferent de materie, se punea pe plâns. Dar așa, cu sughițuri și muci, nu câteva lacrimi. Nu că „dom’profesor (sau doamna profesoară) mai ascultati-ma că eu vreau 10”, sau altele de genu’. Nu nene. Direct plâns isteric. Și făcea asta din clasa I. Dealtfel, a și terminat 8 clase numai cu note (NOTE, da? Nu medii) de 10. Nfine. Ajunge diriga la distinsa mea odraslă (care a terminat 5-8 cu 9.90, adică nu cu 10, dar aproape) și dă să îmi zică despre el. Fiind clasa a 8-a, zic „nu mă interesează ce note are, că bănuiesc că trece clasa și nici nu cred că ne minte că nu prea are de ce, ziceti-mi numai cum e cu absențele și dacă sunt ceva probleme de disciplină” (era adolescent, începuse să fie un pic rebel acasă, mno, specific vârstei). „Păi, are ceva absențe, dar în limite rezonabile. Nu chiulește, dacă asta voiați să știți. Mă rog, nu rămâne dacă decid toți să plece, dar nici nu inițiază chiulul in masă. Iar cu disciplina, e un model”. La care, mama fetei respective sare: „cum nu sunt probleme? Mi-a traumatizat fata!” Eu, dintr-o dată foarte serios (am luat întotdeauna foarte in serios bully-ingul, și nici nu prea părea genul lui, mai ales cu o fată): „Ce a făcut?” „Păi, la testul de la fizică a luat 9 și i-a zis profesoarei doamna profesoară, dacă plâng un pic, îmi dați 10?”. Toți au bufnit in râs. Nici diriga nu a putut rămâne serioasă.
Comentariu beton!51
Eu n-aş fi avut nici cea mai mică problemă să aud în plen chestii negative despre copil. Totuşi, la aproape 40 in clasă (mă rog, cel puțin la primară şi gimnaziu, la liceu sunt 25), time keeper-ul interior a scos capul şi s-a opus. Nu văd de ce să sacrificăm minim 40 de minute (câte 1 min de copil, in cel mai bun caz), pentru ceva ce putem afla fiecare în câteva minute, la o consultație individuală despre propria odraslă. Da, şi la noi au fost destui părinți care ar fi îmbrățișat ideea feedback-ului individual la aceste ședințe. Din fericire, nici învățătoarele, nici diriginții nu au acceptat. Bine, şi dacă acceptau, nu era niciun bai. Pentru mine ședința respectivă se încheia şi aia era.
@ Anduta, nici eu nu am avut o problemă să aud chestii negative. Adică nu aș fi avut, dacă ar fi fost cazul. Da’ m-a șocat zdravăn mămică fetei respective…
Diriginte cls a VIII-a. Nu am grup de whatsapp cu părinții, asta mi-ar mai trebui, am refuzat din start ideea…dar am avut o mama care m-a chinuit două luni cu mesaje pe whatsapp, e genul care nu înțelege, nu vrea, nu are timp, nu poate, i se pare totul inutil, etc. Totul garnisit cu o limbă română execrabilă.
Până într-o zi, m-a prins intr-o stare mai sinceră, i-am scris rugând-o să revină după ce învață să scrie corect. Apoi, block pe whatsapp. Are nr. meu, mă poate suna, poate veni la școală, că e casnică. La sedinte nu vine neam…
In schimb, am grup cu elevii, de messenger. Si uite asa aflu cine are relații bune cu părinții: am un anunt de facut, îl postez acolo, kinderii anunță mai departe.
Eu am sa comentez aici ceva, care se pare a fost trecut cu vederea. Gradinta cu limba germana. Tatul meu avea o vorba, „orice limba cunoscuta te face mai om”. Am fost si eu la gradinita si scoala germana, si am crezut ca nu o sa ma ajute niciodata, dar supriza in primii ani in Israel am trait din traduceri. Deci da, sa stie copilul cit mai multe limbi.
Comentariu beton!19
Asta zic și eu, dacă nu rămâne cu nimic din toate școlile, decât cu germana, măcar nu moare de foame ☺️
Mie mi-a ramas in minte o sedinta cu parintii din anul 1, din Anglia. Sedinta cu parintii e mult spus, fiecare parinte+copil avea alocat un sfert de ora cu profesorul sa vorbeasca despre copil. Eu veneam dupa o zi de cosmar la munca, i-am zis din primele doua propozitii profesorului ca sunt nemultumita de fiul meu, ca nu citeste, ca scrie urat, ca nu stiu cum sa il motivez.
Oameni buni, nu o sa uit in veci privirea profesorului, s-a uitat la mine de parca eram vrajitoarea cea rea venita de pe alta planeta din greseala cu singurul scop de a distruge copilul propriu.
Mi-a explicat in restul timpului alocat ce copil minunat am, ce repede a invatat engleza, cat e de politicos si manierat, cum citeste singur la scoala carti pentru nivelul urmator si cat e de pasionat de matematica.
Timpul a trecut, copilul merge la scoala in Ro acum, dar la fiecare sedinta cu parintii eu aleg sa ignor ceilalti 24 de parinti care vorbesc vrute si nevrute si sa zambesc in sinea mea amintindu-mi prima sedinta, aceea din UK.
Chestiile importante se comunica oricum pe cele 4 grupuri de WhatsApp, chiar si in ziua de Craciun la ora 22.45.
Comentariu beton!24
I feel you! 😀 Tocmai am avut ședința la clasa 1. Am reușit sa terminam ședința destul de repede și fără dureri! Partea cea mai faina a fost când învățătoarea a propus ca de ziua de naștere a copiilor sa nu se aducă nimic la școala ( fără dulciuri, prăjituri, fructe, covrigi etc.) pentru ca sunt vreo 4 copii cu alergii și alte neajunsuri. Am răsuflat usurata! Am scăpat de copt 😀. Au încercat vreo 2 mămici sa propună niște alternative dar a sărit majoritatea sa o susțină pe invatoare. 😀
Comentariu beton!16
Aaa, și la noi s-a dezbătut asta cu zilele de naștere, dar n-au fost comentarii prea multe… S-a acceptat că trebuie să fie ceva cât mai mic și musai ambalat individual. Așa că, în ziua următoare, când a fost ziua unui coleg, au primit câte o acadea 😁
Cel mai bine nu te duci, oricum vei afla totul de pe grupul de Whatsapp sau, si mai bine, nu te lasi inscrisa nici acolo, dar sa ai o prietena/aliata care te anunta despre anumite lucruri. In cel mai rau caz, daca nu esti adepta cadourilor pentru doamne (directoare, educatoare, ingrijitoare, femei de serviciu si bucatarese) cel mai bine nu cotizezi cu nimic sau macar iei tu ceva simbolic pentru educatoare si aia e.
Exemplu de mesaje primite de sotie pe Whatsapp la ora 3 noaptea: „Mamici, stiti ca doamna a zis ca azi copiii sa fie imbracati mai elegant… Voi cu ce va imbracati fetitele?” Raspuns la ora 5: „Cu haine mai elegante decat in fiecare zi ce e asa greu de inteles?” La 5:30 mamica1 s-a reactivat: „De ce sunteti nesimtita? Eu am intrebat frumos si, in plus, la ora asta se doarme.”. Mamica3: „Terminati cu vorbaria ca nu pot dormi de mesajele voastre.” M1: „Bine ziceti; cata nesimtire pe unii.” M3: „Cu placere!” La ora 7, m4: „Buna dimi! Super intrebare! Ce ati hotarat ca nici eu nu stiu cu ce s-o imbrac pe a mea?” M5: „Buna dimi!” M6: „Buna dimi!” M7: „Buna dimi!” La ora 7:45, m8: „Buna dimi! Bine ca ati intreba, dar de raspuns, n-a raspuns nimeni. Ziceti-mi si mie ca sa nu intarzai.” M1, ora 8:10: „Eu n-o mai duc ca n-am stiut cu ce s-o imbrac.” Ora 9:30, m2: „M1, vreau sa va scot la o cafea si sa-mi cer scuze pentru comportamentul de azi noapte.” M1: „Nu-i nimic doamna!” M3: „Va accept eu invitatia! Unde ne vedem?” M2: „Daca veniti si dvs. (m3), imi fac si eu timp sa vin. Eu zic sa ne vedem la X.” M2: „Nu-mi place cafeaua de acolo; mai bine la Y.” M1: „Cea mai buna cafea din oras e la Z. Eu acolo merg zilnic. Haideti!” La ora 11:30, m5: „Fetelor ati mers la cafea? Vreau si eu, dar mai bine veniti la mine acasa.” M7: „Daca vreti si eu pot veni, dar intai s-o scot pe aia mica la 12. La 13:00 pot fi la tine.” M6, ora 12:15: „M5, unde sunteti ca nu va vad. Eu sunt in masina, in fata scolii. Vin si eu la cafea.” M5: „Pana la urma a mers sotul dupa aia mica, dar ramane invitatia valabila pentru oricand altcanva, dar sa ma anuntati din timp.” Ora 15:00, m2: „M-am imprietenit cu m1 si m3 – acum suntem prietene bune.”
Ceea ce am scris mai sus e doar o mica parte din saga „Whatsapp scoala”. 😀
Comentariu beton!25
Doamne sfinte si păzeste de asa ceva…ce mui si carne apoi block le dadeam la 3 dim ca eu fac urat cand sunt trezita din somn.Nu mai spun ca vb tampenii pe grup de parinti de cafele si prietenii astea nu au viata?
Norocul lor (sau al meu) e ca nu-s pe grup ca le „blagosloveam” cu cateva „urari de bine”. 😀 Oricum, sotia are notificarile date pe „Mute” la grupul de scoala si chestiile importante le primim de la o prietena. Apropo, sunt 2 grupuri… unu-i cu invatatoarea unde anunta ea cate una, cate alta si altu’ e fara ea unde se vorbeste de cadouri si alte atentii. Discutia de mai sus a avut loc pe primul grup. Pentru binele ei, sper ca si „doamna” are notificare anulate si mai citeste ea din cand in cand. Cred c-as putea scrie cateva articole doar transcriind discutiile de pe grupurile respective. 😀
Doamneeee,o iei pe aratura !
Zici ca-i balamuc curat ! Mamicile astea nu au si ele de pus muraturi,o ciorbita la copil,o prajitura acolo…orice munca platita/neplatita acolo.
De la noi de pe grupul de wattsapp: M1: „Buna seara! Mi-a spus R, destul de necăjită, ca azi la școala, D le-a zis fetelor “voi vedeți ce neagră e R”?. Este destul de dureros sa fii judecat așa. In primul rând, noi nu suntem țigani, dacă asta o frământa pe D. Da, avem tenul mai închis la culoare, dar nu suntem țigani.
Va rog, informați-va copilul, R face sport de performanța. A stat in soare pe terenul de tenis toată vara câte 10 ore pe zi.
Oameni buni, educați copiii sa-i judece pe ceilalți pentru calitatile lor nu pentru culoare pielii. R este un copil special care muncește enorm, nu voi permite nimănui sa o supere cu nimic. Se trezește dimineața la ora 06:00 și se culca la ora 23:00. Nu postează pe Instagram poze ale profesorilor in situații incomode, nu are timp de așa ceva, nu are astfel de înclinații, și nici nu are timp sa-și bârfească colegii pe la spate sau sa-i judece in vreun fel. Este un copil cu standarde ridicate. Am ales sa scriu aici pentru ca a mai existat aceasta discuție, aceasta frământare a unei alte fetițe din clasa, vreau sa fie lămuritor pentru toată lumea. R face sport de performanța și sta in soare din Aprilie și pana in Octombrie. Sper ca e clar acum, in cazul in care nu puteți dormi din aceasta pricina. Nu vreau sa fiu sunată și nici nu vreau scuze sau justificări. Mesajul meu a fost doar informativ.”
M2: Pe E cand a ajuns in clasa a IIa in acest colectiv, o numeau unii colegi, gunoiera.. datorita culorii pielii…cresc ei si se inteleptesc…”
M3: Bună seara! Ma bucur ca a-ți deschis dumneavoastră discuția. Și eu vreau sa va spun faptul ca și fetita mea astăzi a fost supărată și a plâns pentru ca băieții din clasa au batjocorit-o, unul dintre ei aruncandu-i o mănușă în cap… Toate acestea pentru ca se îmbracă în negru… Adică EMO…copiii știu ce înseamnă. Nu cred ca îmbrăcămintea poate cataloga o persoană. Nu este ok ce se întâmplă…”
T1: „Buna seara, sunt tatal S. O sa fiu scurt: va atrag atentia ca, de acum inainte, de cate ori fetita mea o sa fie batjocorita, o sa fac sesizare in scris la directiunea scolii, nominal ptr copiii in cauza, prin care o sa solicit analiza si luarea masurilor ce se impun, inclusiv o sa insist pentru scaderea notei la purtare. Daca nu se rezolva la nivel de scoala, o sa ma adresez institutiilor superioare scolii.
Multumesc.
M4: „Buna seara! In primul rand D nu s-a exprimat in acest fel, discutia a fost cu totul altfel si si-a cerut scuze apoi fata de R care de altfel i-a si acceptat scuzele. Nu a avut nicio intentie sa o jigneasca si nici sa o supere. D este un copil educat si nu judeca pe nimeni dupa culoarea pielii sau dupa alte criterii. Va inteleg supararea insa nu mi se pare in regula modul cum ati expus situatia avand in vedere ca ele au discutat si R a venit la si i-a acceptat scuzele.
Data viitoare inainte sa transmiteti astfel de mesaje, mi se pare normal sa discutam in privat. Si D a fost in trecuta tinta unor “glume” care nu au fost pe gustul ei sau al nostru dar am discutat situatia respectiva in privat, cu acei parinti nu pe grup.”
M1: „Va înșelați amarnic dacă dumneavoastră considerați ca scuzele pot șterge durerea. De fapt, cred ca știți foarte bine, ca nu.”
M4: „Eu știu foarte bine când și cum sa-mi rezolv peoblemele, nu am nevoie de sfaturi și nici de indicații. Pe de o parte, pe de alta parte, trebuie sa se știe ca in spatele fiecărui copil care muncește și vrea ceva de la viața exista un părinte care duce greul alături de el și care are capacitatea sa-i ia apărarea. Din punctul meu de vedere discuția este închisă.
Repet ce am mentionat deja, D nu a avut nicio intentie sa o jigneasca si imi pare rau ca s-a interpretat intr-un alt mod discutia lor. O sa ma opresc cu discutia in acest punct. Seara buna!”
T2: „Si eu sunt cam negru. Când eram mic, copiii de la bloc îmi spuneau Africanul. Chiar îmi plăcea porecla, ma imaginam general roman in campaniile nord-africane. Dar, oricum, România e cam bronzata in ansamblu, si se va bronza peogresiv, in deceniile următoare. 👍🏿 No problem, caracterele contează! 🤗”
M1: „Foarte adânc mesajul asta, chiar ma întreb cum nu ați primit încă premiul Nobel pentru extirparea foametei de pe pământ sau alta contribuție majora pe care puteați sa o aduceți lumii cu inteligenta sclipitoare pe care o dețineți.”
T2: „Cum sa iau eu, când Cărtărescu se screme de 20 de ani si nu l-a luat? 😀😀😀 Oricum, las-o mai usor cu ura si toate fumurile astea de VIP, ca dai in ridicol. E mai bine sa-ti spună un prieten negru 🤗”
M1: „Poftim!!!! Cred ca nu aveți nimic împotriva dacă acest mesaj va fi prezentat directorului școlii? Așa-i?”
M5: „Buna dimineata, ma scuzati, avem si noi nevoie de fisa la romana si tema la mate. Multumesc! O zi buna!”
Şi eu am notificările pe mute şi mă uit la discuții în bulk, o dată pe zi. Alternativa ar fi să se desfăşoare face to face, la ședințele cu părinții. E mult mai ok pe wattsapp, din punctul meu de vedere.
Comentariu beton!16
@RM, am râs cu sughițuri. Deși, în esență, sunt de acord cu duamna @Aura… Cred că dacă eram în locul soției tale, scoteam din mine niște chestii nu tocmai creștinești 😂
Varianta scurta, am stat o oră jumate sa ne zică la final ca fondul clasei este 150 lei. De stat… Ce să faci?
🤦♀️
Mi-a luat vreo 7 ani să fac ce (cred eu că) trebuie cu fundul clasei. La clasa băiatului am dat cu dânsul de pământ, să-l ridice cine-o vrea. Eram şi casier, din proprie prostie și greșeală. ‘Nfine. A stat săracu’ aşa zvârlit vreun an jumate, abia la final de clasă a VIII-a l-a ridicat cineva şi s-au folosit banii rămaşi pe chestii legate de „banchet”. La fată, a fost chiar elegant. Doar am anunțat frumos pe grup că familia noastră nu mai participă nici măcar cu un singur leu la „fundul clasei”. Cu explicarea motivelor, desigur. La câteva zile a trebuit să revin, cu rugămintea de a nu se mai vehicula pe grupul oficial nici vreo listă-tabel in care numele copilului meu să apară in context de fundul clasei. Darămite marcat cu roșu. În schimb, mi-am exprimat disponibilitatea de a face lucrurile legal, chiar şi cu presiune pe conducerea şcolii și pe primărie pentru satisfacerea unor nevoi ale clasei. Doar că am pus și condiția de a ne strânge minimum 50%+1 dintre familiile aferente colectivului, care să fim pe aceeași lungime de undă și să pornim demersurile de rigoare. Din păcate, încă aștept pe cei 50% iar fondul clasei există in continuare. Da’ măcar nici pe grup, nici la ședințe nu se mai vorbește despre el. Eu personal mă declar mulțumită pe subiect. În plus, nici copilul nu a suferit şi nici nu suferă vreun neajuns din această pricină. În concluzie, cred că se poate și la şcolile de stat. Dacă nu eliminarea, măcar dezoficilizarea fondului clasei.
@Anduta, încă e la grădiniță. La școală sper că vor fi părinți de acord cu mine și să îl desființam. Aici nu am cu cine…. Nu vrei sa știi ce specimene am cunoscut.
Vedem la anu’…. Clasa 0.
Clasa a V-a, grup de uațap:
Mama 1: ” Doamna de mate dă comandă de culegere. Vă rog să ziceți cine NU dorește culegere de mate”, M2: „Noi vrem”, M3: „Și noi vrem”, M4: „Și noi”, M5: „Trebuie să dăm 40 pentru fiecare culegere? Noi dăm, dar să știu cât.” M2: „20 total, am înțeles eu.” M3: „20 ambele părți”, M6: „Noi am trimis banii pt ambele 40 de lei”, M2: „Dar nu trebuie 40, ci 20, noi așa am înțeles” M7: „Română 20, Mate 20, total 40”, M8: „20 cele de română. Cele de mate cât costă?”, M2: „Cele de mate sunt 20”, M3: „Am vorbit cu doamna de română. Nu folosește culegeri” M8: „Cine v-a zis de cele de mate?” M6: „Atunci de ce trebuie să cumpărăm de română. Eu de ce am dat și pt română?” M1:”Deci, cine NU dorește culegere?”
Comentariu beton!15
Kafka, frate! 🤣🤣🤣
Hihihi cum se brodește cu ăia de la Brașov de își dau toți copii la școlile în germană! A fost și soția mea și i-a băgat pe băieți tot la germană la grădiniță după un prim an de maghiară. După aia direct în Doicia.
N-am prins ședințele, nici la grădiniță nici la școală. În Germania erau comitete de părinți, dar ședințele la școală era mai mult ceva gen dare de seamă, situația generală a clasei și ce se preconiza să se facă, eventual și costurile. Pe WhatsApp complotau mămicile unde să se strângă la un pahar de vinoase, problemele de la școală fiind un pretext numa’ bun. A avut cel mic un coleg de ăsta cu probleme mai violente, a rezolvat mama lui invitându-ne pe noi toți părinții (care vrea) și pe copii la un loc de ăsta gen hală indoor cu activități de ălea pentru copii și unde se puteau servi gustări și băuturi de acasă sau de acolo, și acolo ne-a lămurit ce probleme avea copilul. După aia a fost liniște cu el. Soția nu prea era atrasă nici de ședințe nici de comitete, pagubă-n ciuperci.
Păi mna, dacă există varianta, de ce nu? (de școala în germană zic).
În rest, citind ce s-a scris aici, am decis (eram în dubii, mulțumesc pentru că m-ați ajutat să iau decizia finală) – la școală, va merge distinsul Fritz la ședințe. That should be fun 🤣🤣🤣
Cred ca aș putea scrie un volum de nuvele cu toate ședințele la care am participat. Prima a fost însă cu adevărat specială. Eu, fiică de învățătoare ( mama nu a venit niciodată la ședințele din timpul anilor mei de studiu), tot eu, absolvent de liceu pedagogic fără sa fi profesat deoarece visam sa fiu jurnalist. Vis împlinit iar în timpul facultății am rezolvat-o și cu starea civilă. Iartă-mă, deci, la 26 de ani, scăpată de la o conferință de presă plictisitoare, în fața sălii de clasă în calitate de părinte al unei eleve din clasă I ( nu era pregătitoare acum 20 de ani). Eu în hanorac (3 numere mai mari) tunsa extrem de scurt și cu șuvițe verzi și albastre și cu ghiozdan pe un umăr. În fata clasei nimeni și liniște. Shit! Am întârziat zic… Știți întrarea lui Kramer din Seinfeld? Cam așa și eu…. și apoi… Nici dacă ajungeam în fața Sfântului Petru și a lui Dumnezeu nu eram privita cantarita, disecata și judecată așa cum m-au făcut cele 23 de mămici și 2 tătici. Doamna învățătoare nu venise și eu nu întârziasem doar ca părinții țineau acea ședință de dinaintea ședinței care, se știe, e mult mai importantă. Am scăpat doar pentru ca inițial colectivul doamnelor mame , toate proaspăt venite de la coafor , a concluzionat c sunt sora vreunui copil și m-au lăsat în pace. După aceea, timp de 14 ani nu a mai fost atât de ușor. Nu am avut parte de NE_binefacerile wassap-ului dar am alte traume din acele vremuri. Warning….nu vor fi doar ședințele…sunt serbările, ineputul/finalul anului școlar ( nu te duce niciodată…it’s a trap), plecări/veniri din excursii, etc. Multe prilejuri de pierdut timpul. Invata-ti copilul sa fie cât mai independent din acest punct de vedere. Succes! Oricum trece repede și o sa te trezești ca ne vei povesti cum a fost la ceremonia de absolvire a facultății pentru care, dacă se va petrece în România, va fi evident nevoie de o ședință cu părinții. Jur!
Eu am trei copii și am participat la n ședințe, prin toate ciclurile. La un moment dat, având și eu alt program, l-am trimis pe soțul. Eiiii, când am ajuns acasă, soțul m-a poftit să șed la masă, a scos o foaie de hârtie completată în timpul ședinței și mi-a adus la cunoștință tot ce s-a discutat, la modul piesă de teatru cu 2 personaje: învățătoarea și… CORUL CAPRELOR 🙂 La final, m-a informat că sub nicio formă el nu va mai participa la vreo ședință cu părinții!!!
Cât despre mulțumirile de pe whatsapp…eu am scris cu tupeu să înceteze, că nu mai văd informarea de la care au plecat mulțumirile, dar credeți că s-a rezolvat? Never!
Când era la grădiniță,educatoarea locuia pe aceeași scară cu mine, vrând nevrând ne întâlneam destul de des așa că nu știu de ce m as fi dus și la ședințe, îmi zicea ea, cât să cotizez ptr îmbunătățirea nivelului educațional, oricum fie mea a servit grădinița din an în Paște, era cahhh. La generală am dus o ca pe vițel la tăiere, nu înțelegea deloc de ce acolo e obligatoriu să meargă, plus că pe principiul să las copilul să copilareasca și pe învățătoare să muncească cred că era singura din clasă care habar nu avea ce s alea numere sau litere,taică-său foarte calm zicea ,lasă că până termină liceul le învață ea.La generală era la aceeași școală unde lucram și eu așa că iar….pauză ședințe pe motiv de…ocupată, frate.La vremea liceului ei, eu parasisem învățământul și soțul era de serviciu cu ședințele, a fost la două 😀una în clasa a noua când diriginta i a zis că are o mulțime de absențe și de note mici de aproape să i cadă fatza lui al meu, am făcut ședința cu ea acasă, rezolvat situatiunea, a doua ședința în clasa a12 a când i s a zis că are cea mai mare medie din liceu și o lăuda non-stop, iar a rămas al meu mască. Eu zic să te relaxezi și să ai încredere în copilul tău și în felul cum știi să ți l apropii și va fii bine.
Bună sa vă fie inima doamnelor și….domnilor(mai putini, exact ca la ședință 🤣). Acum 20 ai de ani nu aveam grupuri pe WhatsApp și trebuia musai în persoană. A mea soție murea de râs ca vroiam sa ma duc la ședința de la gradi. Era și normal. Avea copilul o educatoareeee. Dar tot nu puteam suporta supliciul scaunului pe care cu mândrie stătea,,Mutulică”. După 15-20 minute, cam atât suporta ,,animalul” aproape cât ușa sa stea pe scăunel, ma ridicam și cu părere de rău făceam semn la învățătoare ca am treaba și trebui sa plec. Acasă începea interogatoriul. Ce s-a discutat la ședință? Ete ca nu știu ca vorbeau toate odată și nu am înțeles mare lucru. Așa că soția se ducea cu prima ocazie la gradi sa afle noutăți 🤣 PS. După mine fugeau și alți tătici care au avut ,,norocul” sa ajungă la ședință. A fost foarte tare ca și mezinul a ajuns la aceeași învățătoare.😅💪
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Ma gândesc cu „groaza „ce ma așteaptă peste doua zile .
https://www.facebook.com/100000929945972/posts/4831562610218023/
Sau așa
https://www.facebook.com/100000929945972/posts/4624978904209729/
Așa a fost grădinița noastra:
https://www.facebook.com/100000929945972/posts/4831562610218023/